Slujba de înmormântare a avut loc la Catedrala greco-catolică "Sfântul Vasile cel Mare" din Capitală. Conform dorinței lui Neagu Djuvara, ceremonia a fost oficiată de episcopul greco-catolic de București.
La slujbă au fost prezenți, la invitația familiei, un reprezentant al Bisericii Ortodoxe Române și parohul comunității catolice de limbă franceză din Capitală.
Neagu Djuvara a fost înmormântat cu onorurile militare cuvenite unui Cavaler al Ordinului Național "Steaua României".
„Mulți ani! Nu mai vreau mulți, am destui. Ce să mai fac mulți ani? Câți? Găsesc că 101 e larg suficient”. Sensul ironiei cu care Neagu Djuvara își caracteriza viața în ziua în care marca primul an peste 100 e greu de contrazis. Diplomatul îndragostit de istorie nu s-a mulțumit niciodată doar s-o studieze și s-o scrie, a și trăit-o din plin.
„Unde vreau să insist foarte mult este că nu am vrut nimic din ce mi s-a întâmplat în viață”.
N-a refuzat, cu toate acestea, nici o experiență. A luptat și a fost rănit în Al Doilea Război Mondial, a participat la negocieri esențiale pentru istoria României, a consiliat guverne în Africa, a avut chiar și o tentativă de a lucra în spionaj. Memoriile sale „Amintiri din pribegie” se citesc ca un roman pasionant de aventuri și au devenit best-seller. La fel de populare sunt însă și cărțile sale istorice.
„Istoria noastră, chiar cea scrisă de Iorga, e nițel cosmetizată. Și eu sunt împotriva acestui lucru. Istoria mea este foarte aproape de ceea ce cred că este adevărul”.
Opiniile lui Neagu Djuvara i-au contrariat pe mulți, dar spiritul său frust i-a cucerit în primul rând pe tineri. Lor le-a și dedicat cartea "O scurtă istorie a românilor povestită celor tineri".
Boierul Djuvara, descendent din cele mai vechi familii muntenești și educat la Sorbonne, credea că și după căderea comunismului, România încă trăiește o dramă: „S-a răspândit ca o molimă, ca un foc de miriște pe toată țara. Se fură de la vlădică la opincă”.
Neagu Djuvara era mai degrabă amuzat că, până la 73 de ani, când a revenit din exil, publicase doar 2 cărți, iar în România a scris peste 20. Și-a savurat până în ultima clipă popularitatea târzie, cu ironie fină și cu un strop de frivolitate care îl făceau inconfundabil.
„Dumnezeu în august 1916 prevedea că va exista televiziune. Și atunci pruncul Neagu Djuvara, Dumnezeu a hotărât că ursitoarele să îi dea calitățile necesare ca să paseze la televiziune. Și ca mutră și ca voce. Și atunci mie televiziunea mi-a făcut reputația pe care o am acuma și de aceea am devenit popular”.