Siteul tvr.ro foloseste cookies. Continuarea navigarii pe acest site se considera acceptarea politicii de utilizare a cookies. Afla mai multe accesand Politica de cookies Vezi și Politica de Confidenţialitate care face referire la modul în care colectăm, folosim şi partajăm datele dumneavoastră pentru a va oferi serviciile TVR precum şi modul în care folosim platformele sociale.
CM 2014

Istoria participărilor României la Mondiale

Naționala de fotbal a României a participat de 7 ori la Campionatele Mondiale, competiție unde a disputat 21 de meciuri: 8 victorii, 5 remize, 8 înfrângeri, golaveraj 30-32, palmares ce o plasează pe poziția a 23-a în lume.

04 Mai 2014, 16:27 (actualizat 21 Mai 2014, 19:23) |
Suporterii naționalei

România a fost printre puținele națiuni care a luat parte la primele trei Campionate Mondiale, din 1930, 1934 și 1938.

În 1930, turneu organizat în Uruguay, românii au plecat la Genova cu trenul, iar de acolo au călătorit până la Montevideo cu transatlanticul ”Conte Verde”.

În primul meci, din 14 iulie, România a dispus de Peru cu scorul de 3-1, grație golurilor lui Adalbert Deșu ('1), Constantin Stanciu ('79) și Nicolae Kovács ('89), respectiv Souza Ferreira ('75).

Partida a fost marcată, însă, de numeroase durități, astfel că Adalbert Steiner a suferit o dublă fractură, iar piciorul stâng al lui Constantin Stanciu a fost pus în atele, din cauza unei rotule sărite.

În al doilea meci, ”tricolorii” au pierdut la scor partida cu echipa gazdelor, scor 4-0 (Dorado '4, Scarone '24, Anselmo '30, Cea '35), formație care avea, de altfel, să devină și prima campioană mondială din istorie. Uruguayul câștigase, până atunci, două titluri olimpice, astfel că era una dintre forțele fotbalului mondial.

La întoarcere, ”tricolorii”, care încheiaseră competiția pe locul 8, au fost așteptați în Gara de Nord de mii de oameni entuziaști.

Lotul României la CM 1930: Samuel Zauber (portar), Ion Lăpuşneanu (portar), Ştefan Barbu, Rudolf Burger, Iosif Czako, Adalbert Deşu, Alfred Eisenbeisser, Nicolae Kovács, Ladislau Raffinsky, Corneliu Robe, Constantin Stanciu, Adalbert Steiner, Ilie Subăşean, Emerich Vogl, Rudolf Wetzer.

La Campionatul Mondial din 1934, organizat în Italia fascistă
, România s-a calificat după ce s-a clasat pe poziția a doua în grupa 6 de calificare: a remizat cu Elveția la Berna, scor 2-2 (24 septembrie 1933), dar a pierdut partida la ”masa verde” cu 3-0, din cauza folosirii neregulamentare a lui Iuliu Baratki, fost jucător în naționala Ungariei. Apoi, a dispus de Iugoslavia, la București, cu scorul de 2-1 (Schwarz '38, Dobay '74 / Kragic '71), în 29 aprilie 1934, într-un meci în care oaspeții au avut nu mai puțin de opt bare. Elveția și România au mers la turneul final.

Turneul din Italia a fost primul în care partidele au fost organizate pe mai multe stadioane (opt la număr), iar acesta a început direct cu faza optimilor de finală. România a întâlnit Cehoslovacia, viitoarea finalistă, în 27 mai 1934, în fața căreia a pierdut cu 2-1, deși a condus cu 1-0 aproape 40 de minute (Puč '50, Nejedlý '67 / Dobay '11).

Selecționerul Constantin Rădulescu, ajutat de austriacul Josef Uridil, a aliniat următoarea echipă: William Zombory (portar), Emerich Vogl (căpitan), Gheorghe Albu, Grațian Sepi, Iuliu Bodola, Josif Moravetz, Nicolae Kovács, Rudolf Kotormany, Silviu Bindea, Stefan Dobay, Vasile Deheleanu. Alți patru tricolori au fost rezerve: Adalbert Pullock, Alexandru Cuedan, Gheoghe Ciolac, Lazăr Sfera.

România avea să se califice și la Campionatul Mondial din 1938, organizat de Franța, după ce Egiptul, care a fost repartizată în zona europeană la aceste preliminarii, a declarat forfeit, astfel că partida de baraj nu s-a putut organiza.

Nici la această ediție nu s-a folosit sistemul grupelor, astfel că ”tricolorii” au jucat contra Cubei, în prima rundă. În data de 5 iunie 1938, la Toulouse, România a remizat dramatic, scor 3-3, cu insularii, după prelungiri. Golurile echipei pregătite de Coloman Braun-Bogdan, primul tehnician din istorie al Stelei și al lui Dinamo, au fost marcate de Silviu Bindea ('35), Iuliu Baratky ('88) și Ștefan Dobay ('105).

Meciul s-a rejucat în data de 9 iunie, iar ”tricolorii” aveau să fie învinși cu 2-1, deși înscriseseră primii, prin Ștefan Dobay ('35). În turul următor, Suedia avea să stabilească scorul competiției contra Cubei, 8-0 (4-0).

Lotul României pentru CM din 1938: Robert Sadowski (portar), Mircea David (portar), Andrei Bărbulescu, Gheorghe Rășinaru, Iacob Felecan, Ioachim Moldoveanu, Ionică Bogdan, Iuliu Baratky, Iuliu Bodola, Nicolae Kovács, Silviu Bindea, Iuliu Prassler, Ladislau Raffinsky, Rudolf Burger, Ștefan Dobay (căpitan), Dumitru Pavlovici, Joszef Nagy, Lazăr Sfera, Vasile Chiroiu, Vintilă Cossini.

România avea să rateze următoarele 5 turnee finale, cu mențiunea că autoritățile comuniste au refuzat participarea la preliminariile ediției din 1950, pe motiv că toate eforturile trebuie îndreptate către reconstruirea țării după război.

Astfel, România avea să reușească următoarea calificare abia la turneul din 1970, organizat în Mexic. ”Tricolorii” au făcut parte din grupa 1 de calificare, alături de Elveția, Grecia și Portugalia. Elevii lui Angelo Niculescu aveau să câștige grupa, grație a 3 victorii, (2-0 cu Elveția la București și 1-0 la Lausanne, 1-0 cu Portugalia acasă), 2 remize (2-2 la Atena și 1-1 cu Grecia, la București) și o singură înfrângere, în chiar primul joc (0-3 cu Portugalia, la Lisabona).

La turneul final, România a fost repartizată în grupa 3, alături de puternciele formații ale Braziliei, Angliei și Cehoslovaciei.

”Tricolorii” au debutat un un eșec în fața britanicilor, campioni mondiali en-titre, scor 0-1 (Geoff Hurst '65), în data de 2 iunie 1970, patru zile mai târziu aveau să învingă Cehoslovacia, cu 2-1, deși au fost conduși aproape o repriză întregă (Alexandru Neagu '52, Florea Dumitrache '75-penalty / Ladislav Petráš '5), după care au pierdut și jocul cu viitoarea campioană mondială, Brazilia, scor 2-3 (Florea Dumitrache '34, Emerich Dembrovschi '84 / Pelé '19, '67, Jairzinho '22), în data de 10 iunie.

Deși era considerat cel mai valoros fotbalist al momentului, Nicolae Dobrin nu a fost folosit niciun minut în acest turneu final. Selecționerul Angelo Niculescu a motivat desele escapade nocturne alături de portarul Necula Răducanu și lipsa unei atitudini corespunzătoare în timpul meciurilor, în timp ce fostul mare fotbalist piteștean a acuzat jocurile de culise ale clubului Dinamo.

Portarul Necula Răducanu nu a fost introdus decât într-un singur meci, în cel cu Brazilia, în minutul 27, în locul titularului Stere Adamache.

România avea să încheie competiția pe poziția a 11-a.

Echipa-tip a României de la acest Campionat Mondial: Stere Adamache – Lajos Sătmăreanu, Niculae Lupescu, Mihai Mocanu, Cornel Dinu – Emerich Dembrovschi, Radu Nunweiller, Ion ”Liță” Dumitru, Mircea Lucescu – Alexandru Neagu, Florea Dumitrache. În lot, au mai fost: Dan Coe, Mihai Ivăncescu, Augustin Deleanu, Vasile Gherghely, Gheorghe Tătaru, Marin Tufan, Flavius Domide, Niculae Pescaru, Gheorghe Gornea.

Dacă, pentru momentul Mexic '70, românii au așteptat 38 de ani, următoarea calificare la un Campionat Mondial avea să vină peste două decenii, la competiția organizată de Italia.

Naționala antrenată de Emerich Jenei a făcut parte din grupa 1, alături de Danemarca, Grecia și Bulgaria. ”Tricolorii” au debutat cu un succes clar la Sofia, obținut pe final, scor 3-1 (Dorin Mateuț '25, Rodion Cămătaru '79, '89 / Hristo Kolev '31). A urmat o victorie spectaculoasă, contra Greciei, la București, scor 3-0 (Dorin Mateuț '26, Gheorghe Hagi '40-penalty, Ioan Ovidiu Sabău '84) și o remiză albă, la Atena. Apoi, triumful de pe teren propriu, la limită, în fața Bulgariei, scor 1-0 (Gheorghe Popescu '35), a fost urmat de un eșec fără drept de apel la Copenhaga, scor 0-3 (Kent Nielsen '4, Brian Laudrup '26, Flemming Povlsen '85).

Revanșa contra Danemarcei
, odată cu o calificare istorică, a fost însă obținută în ultimul meci, pe stadionul Ghencea, cu scorul de 3-1, după ce oaspeții au marcat primii (Gavril Balint '25, '61, Ioan Ovidiu Sabău '38 / Flemming Povlsen '6).

La turneul final, România a fost repartizată în grupa C, alături de campioana mondială en-titre și viitoarea finalistă, Argentina, vicecampioana Europei, URSS, și de Camerun, campioana Africii în 1984 și 1988.

”Tricolorii” au avut parte de un debut fulminant, depășind URSS-ul legendarului Valeri Lobanovski, scor 2-0, după o doppietta a lui Marius Lăcătuș ('42, '57-penalty), în data de 9 iunie, la Bari.

În al doilea meci, cinci zile mai târziu, tot la Bari, România a fost învinsă cu 2-1 de Camerun, (Roger Milla '76, '86 / Gavril Balint '88), într-un joc în care Gheorghe Hagi a fost înlocuit în minutul 55 de Ilie Dumitrescu, gest motivat de tehnicianul Emerich Jenei prin dorința de a-l proteja în perspectiva jocului contra Argentinei.

În data de 18 iunie 1990, Argentina lui Maradona, marcat formidabil de Iosif Rotariu, nu a reușit s-o învingă pe România lui Hagi, iar cele două formații au remizat la Napoli, scor 1-1 (Pedro Monzón '62 / Gavril Balint '68).

În 25 iunie, ”tricolorii” au luptat pentru calificarea în ”sferturi”, contra Irlandei, la Genoa, formație care încheiase grupa F cu trei remize: 1-1 cu Anglia, 0-0 cu Egipt, 1-1 cu Olanda, campioana europeană en-titre. După 120 de minute de joc, România și Irlanda se aflau la egalitate, scor 0-0, astfel că accesul în faza următoare s-a decis la loviturile de departajare.

Gică Hagi, Dănuț Lupu, Iosif Rotariu și Ionuț Lupescu au transformat, în timp ce Daniel Timofte a ratat, astfel că ”tricolorii” au ratat șansa unui meci pentru semifinale în fața națiunii organizatoare, pe ”Stadio Olimpico”, din Roma.

Echipa României la acest turneu final: Silviu Lung, Gheorghe Liliac, Bogdan Stelea - Mircea Rednic, Ioan Andone, Gheorghe Popescu, Michael Klein, Adrian Popescu, Zsolt Musznai, Emil Săndoi, Ioan Ovidiu Sabău, Iosif Rotariu, Gheorghe Hagi, Daniel Timofte, Dorin Mateuț, Florin Radu Răducioiu, Gavril Balint, Marius Lăcătuș, Ilie Dumitrescu.

Pentru prima dată în perioada post-belică, România avea să se califice și la următoarea ediție, din 1994, organizată în premieră în Statele Unite ale Americii, unde Gică Hagi&comp. aveau să scrie istorie. Naționala antrenată de Anghel Iordănescu a făcut parte din grupa 4, alături de Belgia, Cehoslovacia (sfert-finalistă la CM din 1990), Țara Galilor, Cipru și Insulele Feroe.

În primele 7 partide, selecționer a fost Cornel Dinu, care a fost demis, însă, după un 2-5 la Košice, în data de 2 iunie 1993, al doilea eșec al ”tricolorilor” în această campanie, după 0-1 în fața Belgiei, la Bruxelles, în 14 octombrie 1992. Până atunci, însă, naționala izbutise 4 victorii: 7-0 și 5-1 pe teren propriu cu Insulele Feroe și Țara Galilor, 4-1 la Larnaca și 2-1 la București cu Cipru. Situația în clasament nu era însă comodă și din cauza remizei de pe Ghencea cu Cehoslovacia, scor 1-1, din 14 noiembrie 1992.

Anghel Iordănescu a reușit să conducă echipa spre trei victorii, care au fost sinonime și cu obținerea primului loc în grupă: 4-0 în Insulele Feroe și mai ales 2-1 la București contra Belgiei respectiv 2-1 la Cardiff, cu Țara Galilor. Dacă Belgia ar fi învins Cehoslovacia la Bruxelles, în ultimul joc, ar fi depășit România în clasament, dar acel meci s-a încheiat cu o remiză albă.

La turneul final, ”tricolorii” au făcut parte din grupa A. În prima partidă, pe 18 iunie, la Pasadena, România a reușit un meci memorabil contra uneia dintre favoritele la câștigarea trofeului, Columbia, și s-au impus cu 3-1, grație golurilor marcate de Florin Radu Răducioiu ('15, '89) și Gheorghe Hagi ('34), lobul de generic, de la 30 de metri, din flancul stâng, fiind considerat până astăzi unul dintre cele mai frumoase goluri din istoria acestei competiții. Sud-americanii au punctat prin Adolfo Valencia ('43).

Al doilea meci, jucat la Pontiac, în 22 iunie, a însemnat un fiasco: 1-4 contra Elveției, pe un stadion în care aerul a fost irespirabil. Elevii lui Roy Hodgson au deschis scorul prin Alain Sutter ('16), Gheorghe Hagi a egalat printr-un șut splendid de la 25 de metri ('35), iar alb-roșii aveau să se impună în a doua repriză, după golurile lui Stéphane Chapuisat ('52), considerat cel mai reprezentativ jucător elvețian din ultimii 50 de ani, și Adrian Knup ('65, '72).

În acest meci, Jean Vlădoiu nu a jucat decât 2 minute, după ce a primit direct cartonaș roșu pentru un fault brutal, la mijlocul terenului, după ce îl înlocuise pe Ilie Dumitrescu, în minutul 70. Fotbalistul Rapidului din acel moment avea să fie trimis acasă după acest meci, după ce l-a înjurat pe ”secundul” Dumitru Dumitriu.

”Tricolorii” aveau să câștige însă grupa grație unui succes obținut greu în fața gazdelor, SUA, scor 1-0, în data de 26 iunie, la Pasadena. Unica reușită a partidei i-a aparținut lui Dan Petrescu ('18), cu un gol marcat la colțul scurt, la firul ierbii, din flancul drept, după o pasă inspirată a lui Florin Radu Răducioiu.

În ”optimi”, pe 3 iulie, România a dat piept cu vicecampioana mondială din 1990 și campioana mondială din 1986, Argentina, formație pe care experimentatul Alfio Basile o condusese spre triumful în Copa America, în 1991 și 1993. Naționala tricoloră a reușit atunci unul dintre cele mai splendide meciuri din istoria fotbalului românesc: Ilie Dumitrescu a punctat, cu clasă, de două ori ('11, '18), Gabriel Batistuta ('16-penalty) a păstrat speranțele sud-americanilor, dar un contraatac în viteză al românilor, finalizat formidabil de Gheorghe Hagi ('58), de la margine careului de 16 metri, din flancul drept, a pus punct disputei pentru calificare, în ciuda reușitei lui Abel Balbo ('75).

Triumful României în fața măreței echipe a Argentinei, urmărit din tribune de aproape 91.000 de spectatori, este introdus frecvent în topurile referitoare la cele mai spectaculoase partide din istoria Campionatelor Mondiale.

La o săptămână de la acel joc, a urmat duelul cu Suedia, pentru semifinale, la Stanford. Nordicii au deschis scorul prin Tomas Brolin ('78), iar Florin Radu Răducioiu ('88) a egalat după o schemă de efect a ”tricolorilor”, la o lovitură liberă de la 35 de metri, astfel că meciul a intrat în prelungiri. Același Răducioiu, care nu impresionase la AC Milan în sezonul proaspăt încheiat, a punctat pentru 2-1 cu un șut splendid, de la marginea careului de 16 metri ('101), dar suedezii au egalat prin Kennet Anderson ('115), la o greșeală defensivă a românilor, dublată de o ieșire neinspirată a portarului Florin Prunea.

La loviturile de pedeapsă, Răducioiu, Hagi și Lupescu au transformat primele penalty-uri, în timp ce galben-albaștrii au ratat prin Hakan Mild și au punctat prin Anderson și Brolin. La ultimele trei lovituri, doar Ilie Dumitrescu a marcat, Dan Petrescu și Miodrag Belodedici i-au prilejuit portarului Thomas Ravelli intervenții salutare, astfel că Ingesson, Nilsson și Larsson au calificat Suedia într-o semifinală contra viitoarei campioane mondiale, Brazilia. Nordicii aveau să-și adjudece medaliile de bronz ale competiției, după ce au zdrobit Bulgaria, scor 4-0, în finala mică.

Echipa care a jucat cel mai important meci din istoria naționalei: Florin Prunea - Dan Petrescu, Daniel Prodan, Miodrag Belodedici, Ionuț Lupescu - Gică Popescu, Dorinel Munteanu ('83 Basarab Panduru), Tibor Selymes, Gică Hagi (căp.) - Ilie Dumitrescu, Florin Răducioiu.

Ceilalți componenți ai echipei din acel turneu: Bogdan Stelea, Ștefan Preda - Gheorghe Mihali - Corneliu Papură, Iulian Chiriță, Constantin Gâlcă, Ovidiu Stângă - Ion Vlădoiu, Viorel Moldovan, Marian Ivan.

La întoarcerea în țară, naționala, care a încheiat competiția pe locul al șaselea, avea să fie așteptată la aeroport de peste 10.000 de oameni entuziaști.

Naționala României, sub comanda aceluiași Anghel Iordănescu, avea să reușească o a treia calificare consecutivă la Campionatul Mondial, egalând palmaresul reprezentativei interbelice, din urmă cu 60 de ani. Mai mult, ”tricolorii” aveau să termine grupa 8 cu 9 victorii din 10 partide și o singură remiză, în ultimul meci, de la Dublin, cu Irlanda (scor 1-1). Golaverajul a fost unul impresionant: 37 de goluri marcate și doar 4 primite (primele două abia în al 7-lea meci).

Din acea grupă, au mai făcut parte Lituania, Macedonia, Islanda și Liechtenstein, iar România a fost cea mai bună echipă a preliminariilor din zona UEFA.

La turneul final din 1998, organizat în Franța, ”tricolorii” au fost repartizați în grupa G, alături de Anglia, Columbia și Tunisia.

Prima partidă a avut loc la Lyon, în data de 15 iunie, contra Columbiei. Chiar dacă românii nu au mai reușit un joc la fel de memorabil ca în urmă cu 4 ani, Adrian Ilie ('45) a decis soarta jocului, printr-un lob de generic, de pe partea stângă, lăudat în repetate rânduri de legendarul Pelé.

”Tricolorii” și-au asigurat șefia grupei încă după al doilea meci, de la Toulouse (22 iunie), unul de referință al istoriei fotbalului românesc, după un duel aprig împotriva Angliei. Viorel Moldovan a deschis scorul din 7 metri ('46), după o pasă excepțională a lui Gică Hagi, de pe flancul drept, Michael Owen ('79) a egalat la capătul unei acțiuni rapide de atac, iar Dan Petrescu avea să puncteze decisiv în minutul 90, după un duel la marginea careului mic, în flancul stâng, cu bunul său prieten și coechipier de la Chelsea, Graeme Le Saux.

În ultimul meci al grupei (26 iunie, pe Saint-Denis, la Paris), românii au făcut senzație, după ce au apărut pe teren cu părul vopsit blond, iar selecționerul Anghel Iordănescu, ras pe cap. ”Tricolorii” au jucat foarte slab în fața echipei care pierduse precedentele două partide (0-2 cu Anglia și 0-1 în fața Columbiei), astfel că s-au văzut conduși încă din minutul 10 (gol marcat de Skander Souyah, dintr-un penalty comis de Cristian Dulca), după un început furibund al africanilor. Partida a fost dominată tactic și ca atitudine de tunisieni, dar ”tricolorii” au egalat în minutul 71, prin Viorel Moldovan, cu un șut din 8 metri, după o pasă a lui Adrian Ilie de pe flancul drept, de pe linia de fund.

Pentru o nouă prezență în sferturile de finală, România s-a duelat la Bordeaux cu puternica formație a Croației, pe 30 iunie. Meciul, unul în care ”tricolorii” și-au creat puține ocazii de a înscrie, s-a terminat cu victoria adversarilor, cu 1-0, după un penalty controversat, comis de Liviu Ciobotariu, transformat de Davor Šuker ('45+2). Croații, antrenați de experimentatul Miroslav Blazevic, aveau să-și adjudece medaliile de bronz ale competiției, după 3-0 cu Germania în ”sferturi”, 1-2 cu viitoarea campioană mondială în semifinale și 2-1 contra Olandei, în finala mică. Cu 6 goluri marcate, Davor Šuker avea să fie golgheterul Campionatului Mondial.

Iată echipa României la ultimul meci al naționalei la un Campionat Mondial: Bogdan Stelea - Iulian Filipescu, Liviu Ciobotariu, Gheorghe Popescu, Dan Petrescu ('76 Lucian Marinescu) - Constantin Gâlcă, Gheorghe Hagi ('57 Gheorghe Craioveanu), Dorinel Munteanu, Gabriel Popescu ('61 Radu Niculescu) - Adrian Ilie, Viorel Moldovan.

Ceilalți jucători din lotul pentru acest turneu: Dumitru Stângaciu, Florin Prunea - Cristian Dulca, Anton Doboș - Tibor Selymes, Ovidiu Stângă - Marius Lăcătuș, Ilie Dumitrescu.

”Tricolorii” au încheiat competiția pe locul al 11-lea.

Cu cele 7 prezențe la Campionatele Mondiale, România se află pe locul al 11-lea, într-o ierarhie condusă de Brazilia (a luat parte la toate cele 20 de ediții), Italia și Germania (18 calificări), Argentina (16), Mexic (15), respectiv Anglia, Franța și Spania (câte 14).

Articole pe aceeaşi temă
 
ŞTIRILE ZILEI
StirileTVR.RO PE FACEBOOK