Siteul tvr.ro foloseste cookies. Continuarea navigarii pe acest site se considera acceptarea politicii de utilizare a cookies. Afla mai multe accesand Politica de cookies Vezi și Politica de Confidenţialitate care face referire la modul în care colectăm, folosim şi partajăm datele dumneavoastră pentru a va oferi serviciile TVR precum şi modul în care folosim platformele sociale.

Ioana Pavel: Fac cu tot sufletul meseria asta şi ce îmi pun în minte realizez

Ştirile TVR Online continuă seria interviurilor-portret, cu mărturii ale reporterilor speciali.  Ioana Pavel, autoarea rubricii "Cooltura" din Telejurnalul Matinal de vineri şi reporterul TVR abonat la toate evenimentele artistice, a răspuns la întrebările noastre. Toate articolele cu şi despre jurnaliştii Direcţiei Ştiri TVR pot fi citite aici.

19 Martie 2013, 10:44 | Mădălina Ionescu |
Ioana Pavel, alături de Simona Maierean
Ioana Pavel, alături de Simona Maierean
Alături de Simona Maierean
Foto: Ioana Chiriţă
Ioana, atentă la detalii
La muncă, în Corsica
Ne pregătim să ajungem cât mai sus
La filmare, într-un sat din Delta Dunării
Mama şi fiica
Cu vioara
În direct la Telejurnal
3,2,1..Eşti!
Echipa e totul!
Cu Ioana Mureşan

La început a fost Conservatorul?

La început a fost un pian mic, chinezesc, o jucărie. La care zdrăngăneam până seara. Mama nu mai ştia ce să facă… S-a consultat cu tatăl meu şi-au spus: “Copilul ăsta o fi talentat şi asta trebuie să facă”. Şi, într-o zi, m-au dus la un profesor…de vioară, ce-i drept. Aşa am început să studiez vioara. Băteam drumul împreuna cu tata, pentru că era departe şcoala de muzică, actualul Liceu “Dinu Lipatti”. Îmi amintesc…pe la 6 ani, când am luat vioara de la magazie – aşa era pe atunci, puteai să iei un instrument de la şcoală – am dat un recital…pe scara blocului. Am cântat… “corzi libere”, aceştia sunt primii paşi, înveţi să ţii vioara şi arcuşul. În clasa a VII-a, am optat pentru Liceul “George Enescu”. Era tot mai evident că mă îndreptam către Conservator.

(w300) Mama şi fAu fost 12 ani în care auzeam pe stradă: “Ce ai acolo, o mitralieră?”, “scârţa, scârţa” sau îmi cântau “O vioară mică de-aş avea”. În blocul alăturat era o vecină cu 4 copii. Şi, înainte de admitere, când trebuia să exersez foarte mult, mi-a strigat: “Onuţa, mai lasă vioara aia şi mărită-te odată”.

Anii petrecuti la Liceul “George Enescu” au fost minunaţi. Aveam o gaşcă nebună…Studiam împreună, făceam toate prostiile posibile împreună. Mai chiuleam, mergeam la biliard, dar când era vorba de studiu, mâncam vioara pe pâine! (w380) Cu vioara

A urmat o admitere grea, cu emoţii mari, dar am devenit STUDENTĂ! Cei cinci ani la Conservator au fost de vis! În mare parte, aveam aceiaşi colegi. Pe cei mai mulţi îi ştiam din clasa I. Încă ţinem legătura, ne vedem, povestim. Doamne! Ce de amintiri îmi stârneşte întrebarea asta…

“Ştirile, Tărâmul Fericirii”

Mai ştii prima ta filmare, prima ta ştire la TVR?

Nu am început cu televiziunea. În anul IV de facultate, am plecat în Cipru. Eram studentă la Conservator şi am fost invitată să susţin un recital. În delegaţie erau şi ziarişti. Aşa am cunoscut-o pe Cristina Oroveanu, care era pe atunci redactor-şef la ziarul “Curierul Naţional”. M-a văzut, plăcut şi luat! Avea nevoie de un redactor la pagina de cultură. Mergeam cu vioara la diverse conferinţe de presă sau la alte evenimente. Ce ani minunaţi… Dar, studentă fiind, aveam nevoie de bani, aşa că…mi-am mai luat două job-uri: la A.M. Press şi la Radio România Actualităţi. Am fost fascinată de radio! Când m-am văzut în cabină, cu microfonul în faţa ochilor, parcă îl apucasem pe Dumnezeu de-un picior! Nu am putut să dorm de bucurie!

(w380) Echipa e tÎntr-o zi, am venit în TVR, la o conferinţă de presă. Tema: “Cerbul de Aur”. L-am cunoscut pe producătorul de atunci al Matinalului, Corneliu Calotă, pe care l-am rugat să mă ia în echipă şi, iată, încă un vis realizat! Aşa a început colaborarea cu TVR. Irina Ifrimache este primul om care a avut răbdare cu mine. M-a învăţat multe, mi-a explicat, mi-a dezvăluit secrete pe care alţii se străduiesc să le fure… şi, în câteva luni, am căpătat încredere în forţele proprii.

La prima filmare, am ieşit pe teren cu Cristina Şoloc! Cea care prezintă acum emisiunea Motomagia. Era un concert Iris. CÂT DE MULT MI-A PLĂCUT! A urmat un interviu cu Tora Vasilescu, DOAMNA Tora Vasilescu! Şi, pentru că la 20 şi ceva de ani tot ce visam era să apar la televizor, am făcut o greşeală imensă! Operatorul m-a întrebat dacă fac interviul la cadru de doi. Mi-a surâs ideea…aveam să apar la TVR! Mare greşeala! M-a certat atunci Corneliu Calotă de… nu uit nici până în ziua de azi! Singurul meu noroc a fost că interviul a fost bun! S-a trecut peste “aventura” asta şi am intrat în pâine. Doar că nu aveam stare! De la un material pe săptămână, cât mi se cerea, făceam 3 sau 4. După câteva luni, am bătut la uşa Marinei Almăşan – pe atunci redactor-şef la Divertsiment, i-am dus câteva materiale realizate de mine şi i-am spus că aş fi potrivită pentru zona de divertisment, că am idei şi că aş lucra oricât. Nu au fost doar vorbe. În câteva zile s-au transformat în fapte!

(w380) În directÎntr-o seară, eram în redacţia Matinalului – lucram în paralel şi acolo, şi la divertisment. Mă uitam cu jind la… ŞTIRI. Mi se părea că acolo e tărâmul fericirii, din punct de vedere profesional. Mi s-a confirmat…în scurt timp. Am aflat cine era director, i-am bătut la uşă…Cred că şi-a râs în barbă. Într-o zi l-am întâlnit în lift. I-am spus că tot o să ajung unde vreau…că, dacă mă dă afară pe uşă, eu o să intru pe geam. Cam îndrăzneţ, ce-i drept, dar a funcţionat! Am insistat până când am obţinut ce mi-am dorit.

(w380) Cu Ioana MPe 6 ianuarie, nu mai contează anul, am intrat în redacţia de Ştiri. Primul reporter care m-a luat pe teren a fost Marius Zamfir, Dumnezeu să-l ierte…că a plecat dintre noi şi mi-e tare dor de el! Eram speriată, dar aveam dorinţă, entuziasm, idei! Printre producători era pe atunci Ioana Mureşan. De la care am avut de învăţat enorm! şi când spun “enorm” parcă nu e suficient! Ea m-a trimis la prima transmisie în direct, m-a învăţat cum să scriu, la ce să fiu atentă, ce să îi cer unui cameraman! Totul s-a transformat, în scurt timp, într-o prietenie. Mi-a devenit un fel de soră mai mare care, când greşeam, mă muştruluia, iar când făceam ceva bun, îmi spunea doar: “Drăguţ”. Iar asta mă omora! Mă provoca să mă autodepăşesc continuu! Ce este însă cel mai frumos, Ioana mi-a rămas prietenă. Iar în momentele grele mi-a fost mereu alături!

Faci ce-ţi doreşti, da? Se vede. Cui îi datorezi asta?

Celor care m-au făcut să am încredere în mine. Am colegi minunaţi care mă ajută şi mă susţin! Dacă mă gândesc bine, nu îmi aduc aminte să fie mulţi care să mă fi refuzat atunci când am avut nevoie de ajutor.

Când s-a desfiinţat TVR Cultural, Claudiu Lucaci mi-a dat o şansă de neratat! M-a întrebat dacă vreau să revin la ştiri. Şi Dorin Muntean m-a întrebat, îmi amintesc foarte bine! Am ezitat la început. Mai demult… au fost aici ani pe care nu aş vrea să mi-i amintesc şi nici să vorbesc despre perioada respectivă. Dar IUBESC ştirile şi ritmul de aici. Mi se potrivesc mănuşă! Iar asta m-a făcut să mă întorc.

Ştiu că perfecţiunea nu există. Dar momente perfecte, da!

Emisiunea ideală. Ziua perfectă în televiziune.

(w380) La filmare

Dacă eram la vârsta adolescenţei, ţi-aş fi răspuns că una de divertisment. De vreo 12 – 13 ani însă, spun că ŞTIRILE. Nu pot trăi fără! Urmăresc, compar, sunt atentă. Mă ţin în priză şi au devenit un mod de viaţă!

Ştiu că perfecţiunea nu există. Dar momente perfecte, da! Dacă privesc la zilele în care lucrez, fiecare, în parte, are momentul ei de mică perfecţiune! Nu pot face asta fără ajutorul producătorilor Telejurnalului. Adrenalina unui direct, faptul că am realizat ştirea la care visam.

(w380) Alături dSau un interviu, pentru că sâmbătă, după Telejurnalul principal, realizez, din când în când, “Interviurile Telejurnalului”, pe care le fac cu o plăcere nebună! Alături de o echipă minunată! Cameramanii, editorii de imagine, şoferii. Colegele de la machiaj şi hairstyliştii. Fără ei, nu iese NIMIC!

(w380) Ne pregăt

Vinerea, realizez o rubrică săptămânală unde anunţ cele mai importante evenimente culturale din următoarele şapte zile. COOLTURA îmi dă voie să mă desfăşor aşa cum îmi doresc, pot să promovez subiectele favorite: lansări de carte, concerte simfonice, dar şi pop sau rock, piese de teatru, lansări de film, expoziţii.

Să faci interviuri în exclusivitate, să cunoşti oameni minunati, să vii uneori cu materialul brut al unei stiri la ora 19.45 şi Telejurnalul să înceapă la ora 20.00… Toate, adunate, îmi fac viaţa profesională să tindă, zilnic, spre perfecţiune!

Dar cea mai frumoasă zi este aceea în care am măcar o transmisie în direct. Ador live-ul! Este o provocare de nota 10!

Ce-ai fi fost fără televiziune?

(w380) La muncă,

Mi-aş fi facut, probabil, un cvartet cu care să fi colindat lumea, să audă toţi de muzicienii români, pentru că suntem printre cei mai talentaţi!

Însă nu văd viaţa fără televiziune! Ba chiar, la un moment dat, am fost nevoită să plec de la ştiri, aşa cum se înţelege dintr-un răspuns anterior... şi am căzut într-o depresie cumplită! Deci, repet: nu văd viaţa fără televiziune!

“E minunat să iubeşti şi să simţi fluturi în stomac! Nu pot trăi fără dragoste!”

Când ai avut cele mai mari emoţii din viaţa ta?

(w380) 3,2,1..EşÎn televiziune? La prima transmisie în direct! Am şi acum emoţii la direct! Însă am învăţat să le folosesc în favoarea mea.

În afara televiziunii, emoţii am avut atunci când părinţii mei au avut probleme grave, la serviciu sau de sănătate. Sunt foarte legată de ai mei. Sunt îngerii mei păzitori şi aşa părinţi…mi-aş dori să aibă toţi copiii, inclusiv ai mei, atunci când îi voi avea.

Şi când se i întâmplă ceva rău unui prieten drag, trec prin nişte emoţii cumplite…sunt momente triste când ai vrea să faci ceva pentru ei, dar nu ai cum, te simţi cu mâinile legate şi nu îţi rămâne decât…să te rogi.

Am mai avut emotii şi la prima dragoste adevarată. Altfel de emoţii, e adevărat…E minunat să iubeşti şi să simţi fluturi în stomac! Nu pot trăi fără dragoste!

Ce faci când nu faci ştiri?

Mă văd cu prietenii dragi. Până nu demult aveam un obicei bun şi ne strângeam la câte unul dintre noi acasă. Votam în timpul săptămânii ce film vrem sa vedem, iar duminica ne întâlneam să îl urmărim.

Mai ieşim să dansăm şi când o facem, e lucru serios: dănţuim până-n zori.

(w380) Ioana, ateCâteodată, ieşim la Quiz, într-un club, în centrul vechi. Este un joc de cultură generală, cu cinci runde a câte zece întrebări. Se adună mai multe echipe. Quiz-ul ne pune mintea la contribuţie şi, de multe ori, ieşim pe primul loc. Avem o echipă fantastică!

Vara fugim la mare, la Vama Veche, iarna o zbughim la schi.

Zi de zi vorbesc cu buna mea prietenă Alina Stancu. Prezintă “Ora de Ştiri”, la TVR2, de luni până joi, alături de Lucian Pîrvoiu. Chiar dacă ne vedem zilnic la muncă, seara tot mai avem ce povesti.

Spune-mi ceva ce voiai de mult să spui şi abia acum ai ocazia.

Ca să hrănesc adolescenta din mine: visez să ajung…pe… Lună! Da. Asta îmi doresc!

Şi, ca să revin cu picioarele pe pământ, visez la ziua în care o să vină pe lume cea mai de preţ avere pe care o voi avea vreodată. Minunea care o să îmi spună “mama”…

(w380) Foto: Ioan

Foto: Ioana Chiriţă şi arhiva personală a Ioanei Pavel

Articole pe aceeaşi temă
 
ŞTIRILE ZILEI
CELE MAI NOI DIN
 
StirileTVR.RO PE FACEBOOK
 
  AZI MAINE
BUCURESTI 20°C 22°C
IASI 18°C 21°C
CLUJ 22°C 25°C
CONSTANTA 12°C 13°C
CRAIOVA 19°C 22°C
BRASOV 18°C 22°C
Vezi toate informatiile meteo
CURS BNR - 23 Aprilie 2019, 23:39
 
INDICI BVB
 
INDICE BET
Data: 23-04-2019
Deschidere: 8402.88
Maxim: 8413.64
Mimim: 8350.16
Variatie: -0.53%
TLV
2.15
1.14%
FP
0.97
0.21%
SNP
0.38
0.4%
SNG
33.90
0.15%
BRD
13.70
0.87%
TGN
350.00
0%
SNN
10.38
4.49%
EL
10.70
3.26%
COTE
78.00
1.02%
SIF5
2.07
0%
ARHIVĂ ȘTIRI