Siteul tvr.ro foloseste cookies. Continuarea navigarii pe acest site se considera acceptarea politicii de utilizare a cookies. Afla mai multe accesand POLITICA COOKIES

ÎNTRE DOUĂ LUMI. Un reportaj din Republica Moldova, la aproximativ 25 de ani de la izbucnirea conflictului transnistrean

Jurnaliştii TVR, Lorelei Mihalã şi Daniel Georgescu, au fãcut o incursiune în Republica Moldova pentru a afla, pe teren, stadiul de dezvoltare al ţãrii, la aproximativ 25 de ani de la izbucnirea conflictului transnistrean. Cum s-a dezvoltat teritorul de pânã şi de peste Nistru? Cât de mult a exploatat ţara suportul venit din partea UE în toţi aceşti ani? Cât este conflict interetnic şi cât este politic?

07 Decembrie 2015, 13:31 (actualizat 17 Decembrie 2015, 16:21) |
Academia Naţională de Şah
Academia Naţională de Şah
Academia Naţională de Şah
Fabrica de fulgi din Floreşti
Fabrica de fulgi din Floreşti
Fabrica de fulgi din Floreşti
conferinţa Supporting Confidence Building Measures
Academia Naţională de Şah
Grădiniţa Cocieri
Resticţiile de vârstă pentru acordarea tichetelor de grădiniţă au fost eliminate
Grădiniţa Molovaţa Nouă
 Pirkka Tapiola, ambasadorul UE în Republica Moldova

Urmăriţi reportajul VIDEO!

“Transnistria se depopulează de români... Locuitorii de naţionalitate moldovenească şi română îmbătrânesc. Scade natalitatea. În anii 2003, până în războiul şcolilor, aveam aproximativ 800 de elevi. Am ajuns acum să avem 130 de elevi. În doar 10 ani !”. Este ceea ce declară, cu tristeţe, Eugenia Halus, directoarea Liceului Teoretic Evrika, singura instituţie cu predare în limba română din oraşul Rîbniţa, Regiunea Separatistă Transnistria.

(w460) conferinÅ£Liceul este una dintre cele opt instituţii cu predare în limba română din Transnistria. Am întâlnit-o pe directoare la Chişinău, la conferinţa Supporting Confidence Building Measures organizată de către Programul Naţiunilor Unite Pentru Dezvoltare – PNUD Moldova. Evenimentul a adus împreună primari şi reprezentanţi ai unor instituţii de învăţământ de pe ambele maluri ale Nistrului, teritorii aparţinând Republicii Moldova şi Transnistriei. În cadrul conferinţei     s-au anunţat proiectele finanţate prin PNUD Moldova din fonduri europene.

Reprezentanţii autorităţilor din Transnistria sunt reticenţi şi, în general nu acceptă să vorbească cu presa. Le este teamă de repercusiunile de care pot avea parte atunci când se întorc în Transnistria, unde relaţiile cu Republica Moldova, România şi cu instituţiile Uniunii Europene nu sunt privite cu ochi buni.

Un conflict de 25 de ani

Conflictul transnistrean a izbucnit în anul 1992. Trupe paramilitare ale autoproclamatei Republici Moldoveneşti Nistrene au atacat posturi de poliţie ce aparţineau Republicii Moldova, au blocat accesul pe mai multe drumuri către zona transnsitreană şi au demarcat o graniţă de-a lungul Nistrului.

Conflictul politic între cele două comunităţi începuse cu câţiva ani în urmă, atunci când Parlamentul Republicii Moldova declarase limba moldovenească  limba de stat. Populaţia de peste Nistru, în majoritate vorbitoare de limbă rusă, a considerat acest lucru un atentat la adresa identităţii lor şi-au declarat independenţa ca stat în anul 1990.

În 2004, autoritaţile transnitrene au decis să închidă cele 6 instituţii de învăţământ cu predare în limba română din zonã. Astfel a început o perioadã cunoscutã drept “Războiul Şcolilor” din Transnistria. Atunci  au început problemele pentru instituţia pe care Eugenia Halus o conduce de 26 de ani.

În cele 6 şcoli, finanţate de statul moldovenesc, învăţau aproximativ 3.400 de elevi. Părinţii şi profesorii s-au opus închiderii. Câţiva au fost arestaţi. În urma protestelor şi a presiunilor internaţionale, şcolile au fost redeschise, dar cu foarte multe piedici. Autorităţile transnistrene au confiscat o parte din sediile şcolilor cu predare în limba română, sub pretextul că aparţineau Guvernului transnistrean. De atunci, aceste şcoli româneşti funcţionează în spaţii închiriate şi, de multe ori, în condiţii improprii.

Şcolile cu predare în limba română par insule de rezistenţă în Transnistria, iar părinţii care îşi dau copiii aici dau dovadă de multă îndrăzneală, consideră Eugenia Halus: “ În oraş sunt moldoveni care îşi dau copiii şi în şcolile ruseşti, dar cei mai mulţi, la şcoala noastrã. Chiar este un adevărat curaj pentru că în limba română se vorbeşte doar în instituţia noastră, în oraş şi în toate instituţiile din localitate se foloseşte doar limba rusă”.

Cei care reuşesc să plece din Transnistria de obicei nu se mai întorc: “Cei care îşi fac studiile universitare în partea dreaptă a Nistrului nu se mai întorc pentru că nu le sunt recunoscute diplomele. Nu se pot angaja. Din promoţia anului 2015 am avut 16 absolvenţi, dintre care 8 sunt în România şi 8 au rămas în Republica Moldova. În Rîbniţa sunt 23 % moldoveni, ucraineni 50 % şi ruşi 23 %. Sunt 11 şcoli în oraş. Instituţia noastrã este singura cu predare în limba românã.”

Liceului Evrika din Rîbniţa i-a fost luat sediul în urmã cu 11 ani. Deşi clădirea a fost câştigată în instanţă, la Curtea Europeană pentru Drepturile Omului (CEDO), elevii înca învaţă într-o clădire închiriată de la Uzina Metalurgică din oraş. Reparaţiile la aceasta clãdire vor fi realizate din fonduri europene, pe care directoarea şcolii le-a obţinut în luna noiembrie a acestui an.

“Ne-am dorit foarte mult sã câştigãm acest proiect pentru construcţia şi amenajarea unui teren de sport pentru elevi şi a unui teren de joacã pentru copiii de vârstã preşcolarã. Tot am trãit cu speranţa cã ni se va întoarce sediul de care am fost lipsiţi în anul 2004. De atunci stă ca o clădire a nimănui în centrul oraşului Rîbniţa”, spune Eugenia Halus. "Am fost izgoniţi din cauza faptului că din 1989 şi până în prezent luptăm pentru dreptul de instruire în limba română, în limba noastrã maternă.”

Cine salveazã economia Moldovei?

Fondurile europene, ca şi cel acordat şcolii Eugeniei Halus, sunt cele care vor salva economia Republicii Moldove şi Transnistriei, considerã specialiştii. Alexei Lungu este jurnalist economic la Publika TV, una dintre televiziunile din Republica Moldova considerate drept pro-europene. El consideră că fãrã ajutorul Uniunii Europene şi al României, ţara sa va intra în colaps economic.

“România a devenit principalul partener comercial al Republicii Moldova după impunerea embargoului de cãtre Rusia. Cetãţenii mai citiţi sunt conştienţi de acest lucru. Însã sunt oameni care nu îşi mai aduc aminte cã au existat deportãri şî că embargoul Rusiei din 2006 a pus pe butuci industria vinului din Moldova, de exemplu”, consideră jurnalistul. “În comunitãţile unde au venit bani de la UE şi România, oamenii înţeleg parteneriatul cu UE şi România, dar acolo unde aceste fonduri nu au venit sau nu au fost accesate, oamenii nu prea ştiu despre ce este vorba şi dau vina pe Europa pentru sãrãcia în care trãiesc. Regiunea transnistreanã este închisã, sunt ca şi conservaţi (n.r. dupã ce Ucraina şi-a închis graniţele cu regiunea Transnistreanã), aceastã regiune trãieşte din contrabandã, au redus cu 30% cheltuielile bugetare şi sociale. Nu, nu sunt fericiţi", subliniazã Alexei Lungu.

"În România ne priviţi tot ca pe o gubernie?"

(w460) Academia NAcademia Naţionalã de Şah din Moldova este una dintre asociaţiile care au beneficiat de fonduri europene. Când citeşti descrierea proiectelor care au primit  finanţare nu puteai sã nu schiţezi un zâmbet atunci când vezi şi asemenea  beneficiari. Ai crede cã este o glumã ca astfel de proiecte sã fie finanţate în condiţiile în care ţara are nevoie de bani pentru multe alte domenii mai importante  decât  şahul. Şi totuşi, la faţa locului lucrurile au fost cât se poate de serioase.  Şahiştii au primit în total, prin douã programe accesate (Susţinerea Mãsurilor de Promovare a Încrederii), suma de 35 de mii de euro pentru a organiza tabere şi concursuri de şah între elevii de pe ambele maluri ale Nistrului. "Şahul este accesibil oricui şi s-a dovedit comunicarea îmbunãtãţitã în urma cantonamentului comun unde au participat 40 de copii de pe ambele maluri. Dupã o sâptãmanã copii au deprins tainele sportului iar vorbitorii de limbã rusã au început sã vorbeascã româna şi viceversa. Copiii care au participat comunicã între ei şi acum deşi au trecut 2 ani de atunci, gândiţi-vã cã aceşti prichindei vor conduce Republica Moldova şi Transnistria peste nişte ani, atunci va conta mult faptul cã ei sunt prieteni din copilãrie."

Chiar dacã banii de la UE au venit uşor, preşedintele Academiei, Ion Gîrneţ, a întâmpinat probleme din partea celor din Transnistria.

"Am încercat sã duc toate seturile de şah în Transnistria odatã, dar la vamã am avut probleme, nu mi s-a dat voie sã intru şi fãrã vreo explicaţie de ce nu se poate. Am fost nevoit atunci sã duc pe rând, câte un set, douã, trei, cu maşina, ca sã nu atrag atenţia. La final, am dus 150 de seturi de şah, 20 de ceasuri de şah şi 10 table demonstrative", ne-a povestit preşedintele.

Am ajuns la Academia Naţională de Şah într-un Chişinău gri de toamnă, care aminteşte de Bucureştiul anilor ‘90. Titulatura sonoră este inscripţionată pe una dintre uşile celor două încăperi care aparţin acestui ONG, într-o clădire din centrul oraşului. Seară de seară vin aici în medie 24 de copii să înveţe. Ion Gârneţ ne întâmpină cu o întrebare: "Acolo în România ne priviţi tot ca pe o gubernie (n.r. provincie) a voastrã,  aşa cum fac şi ruşii !?” Ion Gîrneţ vorbeşte extrem de entuziast şi de pasionat despre ceea ce face. Fost procuror, a renunţat la meserie şi a început să familiarizeze copiii cu acest sport.

Întrebarea preşedintelui de la Academia Naţională de Şah, surprinzătoare, reflectă, însă,  un tip de raportare a cetăţenilor din Republica Moldova faţă de România. De fapt, mărturie a faptului că ţara nu şi-a stabilit încă direcţia şi orientarea este şi modul în care s-au desfăşurat protestele din aceastã ţarã pe parcursul anului 2015.

(w460) Academia NMergând prin Chişinău, observi că protestele înseamnă mai multe locuri amenajate cu corturi, foarte bine delimitate, fiecare aparţinând unei tabere. Mişcare nu se vede, nu este clar dacă se află cineva în ele. Spre seară, în unele zile, mai sunt câteva voci care strigă sau cetăţeni răzleţi care îşi iau un scaun şi se aşază în faţa unei scene pe care se proiectează programul unei televiziuni din România sau din Rusia. În funcţie de orientarea politicã a celor din tabarã...

De câţiva ani, scena politica moldoveneascã este dominatã de cãtre partidele pro-europene, iar lupta cu partidele pro-ruse şi anti- europene este una tumultuoasã şi plinã de culoare.  Cetãţenii considerã cã promisiunile electorale nu au fost îndeplinite, iar reformele economice, care ar fi trebuit sã îmbunãtãţeascã  nivelul de trai, nu au fost fãcute. În acest moment, alianţa     pro-europeanã, formatã din mai multe partide aflate la guvernare, nu mai este funcţionalã. Liderii se ceartã între ei pe diferite teme, iar sondajele dau câştigãtoare la viitoarele alegeri parlamentare douã partide cu orientãri anti-europene şi   pro-ruseşti.

Copii normali în şcoli pentru probleme mentale

O altă problemă din Republica Moldova care aminteşte de România anilor ‘90 este cea a copiilor instituţionalizaţi. Asociaţia Parteneriat pentru Fiecare Copil a încercat, prin fonduri europene, să găsească soluţii pentru dezinstituţionalizare. „Am avut două proiecte implementate, primul a fost axat pe dezvoltarea serviciilor alternative, cum este asistenţa parentalã profesionistã, şi al doilea este pe consolidarea capacitãţilor autoritãţilor publice locale din proiectul de dezinstituţionalizare. Vorbim de reformã care a presupus şi închiderea de orfelinate", declară Ana Palii, manager pentru consultanţă în cadrul asociaţiei.

Fondurile au fost date de PNUD Moldova, 30 de mii de euro pentru primul program si 50 de mii pentru al doilea. Problema copiilor instituţionalizaţi este una complexă în Repulica Moldova şi în Transnistria.

Nu toţi copiii din orfelinate sunt şi orfani. Familiile sărace îşi trimit copiii în astfel de internate sau chiar la şcoli speciale, fără ca ei să aibă probleme. Ana Palii susţine că "în Transnistria, 80% din copiii institutionalizaţi au pãrinţi biologici. Familiile sãrace preferã acest lucru. Primesc masã şi casã, pe când la o şcoalã normalã nu. Dacã nu mai vin bani de la UE şi România, toate reformele  vor fi stopate. Au fost 12.000 mii de copii institutionalizaţi în 2007 şi acum mulţumitã reformelor mai sunt doar 3.000. În doar 8 ani s-a redus enorm numãrul lor", mai spune preşedintele Asociaţiei.

În 2007, numãrul copiilor abandonaţi la naştere de pãrinţi fãrã posibilitãţi materiale era mare. Orfelinatele şi şcolile cu program special pentru copiii cu probleme erau finanţate în funcţie de numãrul de elevi, drept urmare conducerea acestor unitãţi încurajau familiile sã-şi dea copiii aici.

"Primeau masã şi casã, e drept...Dar pãrinţii nu-şi dãdeau seama cã programa şcolarã era diferitã de cea a şcolilor pentru copii normali. Astfel, copiii lor primeau o diplomã la absolvire cu care nu aveau ce face. Am fãcut o analizã şi 70 % din copiii din şcolile auxiliare pentru copii cu nevoi speciale mentale nu trebuiau sã fie acolo. În unele cazuri pãrinţii nici nu cunoşteau situaţia aceasta iar personalul din şcoli nu era cinstit cu pãrinţii, pentru cã le spuneau sã fie mulţumiţi cã mãcar aici copiii lor sunt hrãniţi şi îmbrãcaţi", încheie Ana Palii.

"E un conflict politic, nu interetnic"

La conferinţa Supporting Confidence Building Measures am întâlnit-o şi pe Veronica Ştefaniuc, de la primăria din Varniţa, un sat cu o poziţionare  geo-politicã sensibilã, în apropierea Transnistriei. "Localitatea noastrã este limitrofã oraşului Bender, care este în jurisdicţia aşa numitei regiuni Transnistrene.” De altfel, mai toate localităţile din apropierea Transnistriei au o situaţie admnistrativă complicată. În Varniţa s-au făcut două proiecte cu bani europeni, în valoare de 177.000 de euro. A fost dotat centrul de sãnãtate cu mobilier şi echipamente medicale, iar drumul din localitate, modernizat.

Comuna are o populaţie de 2.500 locuitori, iar aici sunt mai multe instituţii importante – spital, centru pentru paşapoarte, reprezentanţă a asigurărilor medicale de sănătate care deservesc atât comuna, cât şi cetăţenii transnistreni.

Veronica Ştefaniuc spune că la centrul de sănătate din comună mai vin, pe lângă localnici, încă 6.000 de persoane din Transnistria. "Noi tot timpul spunem cã centrul nostru parcã este o uşã care trece din Transnistria în Moldova.  Pentru că indiferent de etnie, oamenii vor să îşi rezolve problemele de sănătate, la centru vin şi ruşi, şi ucraineni, şi moldoveni. Din punct de vedere politic, la nivel de oameni, problema nu e atât de mare, oamenii comunicã... E un conflict politic, nu internetnic”, crede Veronica Ştefaniuc.

(w460) GrădiniÅ£La Cocieri se ajunge cu bacul. Drumul terestru, pe şosea, este blocat de cãtre vameşii şi grãnicerii transnistreni care revendicã aceastã bucatã de pãmânt aflatã sub jurisdicţia guvernului de la Chişinãu. Zona de securitate se întinde, practic, pe o suprafaţă de aproape 30 de kilometri de-a lungul râului Nistru. Viaţa locuitorilor este astfel îngreunatã. Drumul nu-l pot folosi, bacul e funcţional doar când vremea este bunã... Şi atunci doar ziua.

Nu e nevoie să cauţi prea mult semnele suportului european sau al României aici. Chiar pe bac se zăreşte un microbuz şcolar inscripţionat "Ajutor din partea Guvernului României". Aceeaşi inscripţie se află şi pe mobilierul de la grădiniţă. Aici, banii europeni au fost folosiţi pentru reparaţii la grãdiniţã, liceu şi construirea unui centru de sãnãtate – echivalentul dispensarului. Primăriţa din Cocieri priveşte realizarea proiectelor drept o concurenţă pe care o fac Transnistriei, din care vrea să câştige : “Centrul a fost dotat cu echipament, acum avem pacienţi şi din Corjova, din zona transnistreanã. Este un centru modern, populaţia este foarte mulţumitã."

(w460) GrădiniÅ£Neajunsurile pe care le vede legate de aceste proiecte sunt reprezentate de faptul că banii nu ajung pentru reparaţia completã a instituţiilor şcolare, renovãrile fãcându-se doar pe bucãţi. În unele cazuri banii au ajuns doar pentru geamuri noi dar nu şi pentru schimbarea caloriferelor.

Localitatea - peninsulã înconjuratã de Transnistria

Fondurile europene au ajuns şi la Molovata Nouă, un sat izbitor de asemãnãtor celor din Romania. Localitatea se mândreşte cu un acoperiş nou la casa de culturã, un centru de sãnãtate renovat şi un corp nou de clãdire ataşat grãdiniţei. Investiţiile, din bani europeni, se simt într-un sat aşa mic. Care acum însã este pãrãsit de cei mai tineri... "Sunt plecaţi la muncã în Rusia sau în Europa", ne spune primarul localitãţii, Oleg Gazea.

(w460) GrădiniÅ£Noul corp de clãdire construit la gradiniţã serveşte acum şi copiilor veniţi de peste graniţã. Cea cu Transnistria. “ Spaţiul nou ne-a dat posibilitatea sã primim încã 25 de copilaşi. O parte din ei vin de peste graniţã. Chiar şi la dispensar vin acum pacienţi de peste Nistru, din raionul Dubãsari. Deservirea este la nivel înalt aici", se mândreşte primarul.

Chiar dacã cetãţenii transnistreni nu plãtesc asigurãri medicale în Moldova, le pot procura uşor, pe cale legalã, în schimbul unei sume relativ mici. Şi aşa pot beneficia de serviciile medicale în noul centru.

Medicului din Molovata Nouã aproape cã îi dau lacrimile când ne vorbeşte despre cum arãta dispensarul înainte. A venit în sat la scurt timp dupã ce absolvise Universitatea din Chişinãu. Fostul dispensar era în fapt o casuţã fãrã salã de consultaţii. Medicii de familie consultau gravidele şi vaccinau copiii în aceeaşi salã...

"Din toate punctele de vedere s-a îmbunãtãţit situţia. Avem o clãdire care corespunde cerinţelor de a activa ca medic de familie, avem posibilitãţi sã îndeplinim proceduri în cabinete diferite, vaccinuri, primirea femeilor, a copiilor", ne-a spus doctorul Olga Oprea.

Este singurul medic de familie din zonã şi 2.200 de suflete depind de munca ei. Dupa renovare, cererea a crescut, în special din partea locuitorilor de peste graniţã. Modernizarea dispensarului nu se opreşte aici. Olga Oprea spune cã mai are nevoie de o ambulanţã, cel mai apropiat spital fiind la 100 de kilometri iar de multe ori pacienţii au fost nevoiţi sã se deplaseze cu maşini de ocazie.

Şi aşa am ajuns la cea mai spinoasã problemã a zonei. Accesul ! Şi Molovata plãteşte tribut greu pentru aşezarea sa geograficã... Singurul drum care duce cãtre Republica Moldova este, ca şi în cazul localitãţii Cocieri, prin Transnistria.

"Dacã trecem pe şosea prin partea autoritãţilor tansnistrene trebuie sã facem acte şi fişe. Suntem amendaţi sau întorşi la punctele de control dacã n-avem aceste fişe. Suntem ca o peninsulã înconjuratã de Transnistria şi nu avem altã cale acum decât pe apã, cu bacul”, mai spune primarul.

"În Transnistria, omul e chemat la poliţie şi lãmurit cum trebuie sã trãiascã"

În faţa grãdiniţei din Molovata Nouã îl întâlnim pe Vitalie Oprea. Acesta a venit sã-şi ia copilul, o fetiţã dragãlaşã în vârstã de 4 ani, cu obrajii îmbujoraţi si cu pãrul strâns în cozi împletite. Bãrbatul locuieşte în Transnistria, în oraşul Dubãsari. Zi de zi îşi aduce copilul  la grădiniţă, conducând 45 de kilometri. Oprea s-a nãscut şi a locuit în zona controlatã de Guvernul de la Chişinãu pânã în anul 2003, când, din cauza problemelor financiare, a preferat sã se mute în Transnistria. Aici şi-a cumparat o casã pe care nu şi-ar fi permis-o în localitatea unde s-a nãscut. Mai mult de atât, tot în zona controlatã de separatişti transnistreni şi-a gãsit şi o slujbã. Acesta spune cã acum, dupã ce copilul a crescut, îşi doreşte foarte mult sã-i ofere o educaţie europeanã şi de aceea îl aduce la grãdiniţã în Republica Moldova.

“Vreau sã educ fetiţa într-un stil mai european,  am fost educat în URSS. În Transnistria nu s-a schimbat nimic. Trãim tot într-un regim cam ca cel de dinainte...", ne-a spus bãrbatul. Vrea ca fetiţa lui sã trãiascã diferit. Sã cunoascã alte lucruri, alţi oameni, altã mentalitate. "Copiii care merg la grãdiniţã (n.r. în Transnistria ) au alte viziuni. Acolo se învaţã imnul Transnistriei... Pentru cã noi suntem ruşi, ni se spune. Dar noi nu ne socotim deloc ruşi. “

Un alt motiv pentru care transnistrenii îşi aduc copiii sã înveţe peste graniţã îl reprezintã banii plãtiţi pentru grãdiniţã. În Transnistria e mult mai scump. Spun locuitorii din zonã cã, în general, în zona transnitreanã, condiţiile economice     s-au înrãutãţit dupã închiderea graniţelor de cãtre Ucraina. Pensiile au fost tãiate cu 30%, iar salariile, cu 5%.

Aşa cã, pentru o stabilitate mai mare, pentru viitorul copiilor lor,unii dintre  transnistreni vor sã facã parte din Moldova. “ Dar omul nu-şi poate expune pãrerea aşa deschis, nu e simplu, omul acela e chemat la poliţie şi lãmurit cum trebuie sã trãiascã... E cam complicat cã atunci când mã duc acasã, trebuie sã fii atent ce vorbeşti. În Moldova poţi sã vorbeşti şi nu te trage nimeni la rãspundere...

15.000 de euro pentru primii fulgi de porumb moldoveneşti

(w460) Fabrica dePrin fonduri europene au fost finanţate şi mici afaceri, cum este şi cea a Angelei Sobol din oraşul Floreşti, o mămică de 26 de ani. Tânãra a deschis singura fabricã din Republica Moldova care produce fulgi de porumb. Licenţiatã în Marketing, Angela avea multe idei. Dar şi neîncredere cã ar putea obţine un grant UE. În Republica Moldova existã o vorbã : nimic nu se dã pe gratis...

A dezvoltat un proiect, l-a înscris şi a obţinut fondurile. "Pe piaţa noastrã existau doar fulgi din import. Am decis sã facem produsul nostru moldovenesc. Avem atâtea lanuri cu grâu, cu porumb... De ce sã nu facem din fãina noastrã, fulgii noştri, la Floreşti ?" , ne-a spus tânãra.

(w460) Fabrica deUE i-a acordat15.000 de euro pentru linia de producţie, iar Angela a venit cu banii de transport şi a mai accesat un fond pentru utilajul de ambalare."Avem deja contract cu o reţea de magazine din Chişinãu. Speram cã într-o lunã sã observãm şi vânzãri mai consistente". A dat oferte şi în România. Pentru fabricuţa din Floreşti, este mai uşor sã exporte în România decât în Transnistria, deşi acesta este un teritoriu aflat la o aruncãturã de bãţ. “În Transnistria, au legile lor şi le schimbã în fiecare zi. Îmi e cam fricã sã intru pe piaţa de acolo”, subliniazã tânãra".

Fonduri pentru reducerea accidentelor rutiere

Vorbitoare de rusă, Tatiana Mihailova, project manager al Clubului Automobiliştilor din Republica Moldova, un alt ONG care a primit fonduri europene, se scuză că nu vorbeşte bine româneşte. Insistă să acorde interviul în română, fără translator.

În aceastã ţarã se întâmplã foarte multe decese rezultate în urma accidentelor rutiere. “Am realizat un studiu comun despre situaţia rutierã din Tiraspol şi Chişinãu,  am fãcut un training cu participarea a 18 experţi din Marea Britanie atât pentru  pãrţile interesate din Tiraspol şi Chişinãu, cât şi pentru autoritãţile locale, poliţie, ONG-uri, şi am creat douã parteneriate importante pentru a reduce numãrul accidentelor rutiere. Principalul beneficiu este promovarea încrederii, apropierea şi unirea oamenilor de pe ambele maluri ale Nistrului pentru a reduce accidentele rutiere. Rezultatele proiectului au fost vizibile imediat. Statisticile au demonstrat reducerea accidentelor rutiere în Republica Moldova în anul 2013 cu mai mult de 30% faţã de anul precedent", a estimat Tatiana Mihailova.

Jumãtate din moldoveni vor aderarea la UE

Când vine vorba de rezolvarea problemelor cu Transnistria, o posibilă unire cu România, orientarea spre Rusia sau spre Uniunea Europeană cu o posibilă integrare, părerile sunt împărţite. Sondaje recente aratã că 50% dintre cetãţeni doresc integrarea Republicii Moldova în UE, 90% din populaţie  doreşte reintegrarea Transnistriei în Republica Moldova, iar 45 % spun cã vor unirea cu România.

(w460) Pirkka Ta"Este pregătitã Republica Moldova sã devinã parte UE? Impresia este cã existã o aşteptare venitã din perioada sovieticã în ceea ce priveşte relaţia cu UE, cã vine cineva de la Bruxelles, aşa cum probabil înainte venea cineva de la Moscova şi avea grijã de toate. Nu se întâmplã aşa, noi sprijinim anumite domenii, dar trebuie sã fie şi implicare localã. Mai existã o problemã : Republica Moldova are  o populaţie mai micã de 3.000.000 de locuitori. Poţi conduce auomobilul de la un capãt la altul în câteva ore. Dar are aproximativ 900 de primãrii ! Asta nu este sustenabil, majoritatea primãriilor nu îşi permit sã plãteascã utilitãţile, doar salariile " , apreciaza Pirkka Tapiola, ambasadorul UE în Republica Moldova.

Existã soluţii ? "Da ! Unirea primãriilor, renunţarea la anumite instituţii de învãtãmânt... " Când le spui oamenilor cã anumite şcoli ar trebui închise sau cã primãriile trebuie sã se uneascã, oamenii se sperie. De fapt, asta este singura modalitate prin care se poate oferi servicii mai bune de calitate şi sã ajungi sã ai resurse financiare", adauga Pirkka Tapiola.

Pe langã problemele administrative, locuitorii cred cã situaţia  încurcatã din Transnistria scade şansele Republicii Moldova la aderare. Angela Sobol, tânãra afaceristã din Floreşti, se bucurã totuşi cã: “ mãcar la noi este pace, nu luptã nimeni, aşa cum se întâmplã în Ucraina ” .

Un liceu abonat la presa din România

Cum vãd transnistrenii relaţia cu Republica Moldova sau cu România ?  " Dacã vorbeşti cu cetãţenii din Transnistria între patru ochi, chiar şi de etnie rusã, o bunã parte nu spun multe de rãu despre cele douã ţãri. Dar politica de zi cu zi promoveazã o imagine negativã vizavi de ele... Noi nu avem acces la presã scrisã în limba românã, nu avem acces la radio în limba românã, nici la TV...", ne-a spus directoarea liceului Evrika, Eugenia Halus, din Transnistria.

Liceul este totuşi abonat la presã în limba românã, personalul primind-o pe adresa juridicã a instituţiei din Republica Moldova, nu direct în Transnistria.

"O parte din transnistreni merg la odihnã în România. Se întorc uimiţi de ce gãsesc acolo... O parte din aceştia vãd o ţarã mai prosperã şi cu un alt viitor. Dar tot cu ochii spre Rusia şi spre Est stau... Noi am simţit tot timpul sprijinul României în susţinerea şcolilor cu predare în limba românã din Transnistria, iar copiii de aici beneficiazã de vacanţe în România", încheie doamna Halus.

"Pe noi ne bucurã un lucru, sunt multe familii ruseşti care îşi dau copilul la grãdiniţã, la liceu, la noi la Varniţa, deşi pãrinţii nu ştiu niciun cuvânt în limba românã. Asta se înâmplã pentru cã astfel au perspective mai bune, având acces la programa din Republica Moldova, au acces la instruirile peste hotare, au acces la UE, la universitãţi mai performante. Ei sunt orientaţi spre Rusia, dar înţeleg cã aşa au mai multe posibilitãţi. Intelectualii înţeleg cursul european ca fiind cel mai corect pentru noi", subliniazã Veronica Ştefaniuc, angajat al primãriei din Varniţa.

Populaţia înţelege de unde vine sprijinul

Atitudinea locuitorilor din zonã vizavi de Europa şi România s-a îmbunãtãţit în ultimii ani şi ca urmare a investiţiilor UE şi României. " Populaţia sesizeazã cine îi ajutã şi cum îi ajutã. În localitatea Cocieri,  majoritatea populaţiei era cu viziuni pro Eurasia. Dupã toate investiţiile, dupã toate beneficiile, existã o atitudine mai bunã faţã de UE.  La centrul medical, unul foarte modern (n.r. renovat cu bani de la U.E.),  vin oameni de la Dubãsari, de la Corjova, de la Roghi, toate localitãţi din Transnistria. Imaginea Moldovei creşte în faţa locuitorilor de peste N istru. Atunci când imaginea creşte, şi relaţiile or sã fie mai bune", crede primarul localitãţii Cocieri, Raisa Spinovschi, de la graniţa cu Transnistria.

Locuitorii din zonã trãiesc însã între douã lumi... "Relaţiile trebuie sã le pãstrãm bune şi cu Rusia, şi cu U.E. Avem şi de la ruşi investiţii, dar şi de la UE... E drept, investiţiile de la ruşi sunt de câteva ori mai puţine faţã de cât ne-a dat UE, ruşii ne-au dat bani doar pentru ridicarea unui monument ", menţioneazã primarul localitatii Cocieri. Investiţiile europene nu rezolvã însã problemele mai vechi între Transnistria şi Moldova.

Potrivit primarului din aceaşi localitate, 95% din terenurile agricole din zonã nu pot fi lucrate. " Din 2003, transnistrenii nu ne mai lasã şi nu ştim cum putem rezolva problema. Pãmântul stã nelucrat şi noi nu avem acces la acesta. La Cocieri şi la Molovata Nouã nu vin investitori, aceştia se tem sã investeascã aici. Este o zonã de securitate şi deplasarea se face numai cu bacul. Agenţii comerciali aduc marfa pe gheaţã iarna şi au fost cazuri cand au trecut cu maşina peste lacul îngheţat şi s-au rãsturnat în Nistru ".

Dezamãgire faţã de politicienii pro europeni

Dacã sistemul social ar fi mai sigur în Republica Moldova, iar salariile şi pensiile mai mari, atunci locuitorii din Transnistria ar avea o atitudine pro Moldova si pro Europa mai pregnantã, considerã specialiştii. Dar cum în Moldova existã o dezamãgire din partea oamenilor vizavi de politicienii proeuropeni, cum îi mai poţi convinge pe cei de peste Nistru de bunele intenţii europene ?

" Politicienii pro europeni nu şi-au îndeplinit promisiunile. Existã o dezamãgire faţã de ei şi atunci, prin extensie, şi faţã de Europa. Omul de rând încã nu a înţeles valorile europene, îi este teamã pentru cã nu le cunoaşte. Eu nu cred cã este posibil mai devreme de 10-15 ani ca Republica Moldova sã devinã membru U.E. Sunt foarte multe manipulãri care vin din partea rusofililor care vor sã-i sperie pe cei care vor integrarea în UE. Cum ar fi cã în UE sunt mulţi homosexuali sau cã dacã ne integrãm acolo oamenii nu vor putea folosi limba rusã”, ne-a explicat Alexei Lungu, jurnalist economic.

Ce presupune suportul european acordat Republicii Moldova

Supporting Confidence Building Measures reprezintă doar o parte dintre proiectele finanţate de Uniunea Europeană în Republica Moldova. Pirkka Tapiola, şeful Delegaţiei Uniunii Europene în Republica Moldova susţine că  “ceea ce facem noi în materie de asistenţă reprezintă cel mai mare ajutor oferit în zonă, dacă nu luăm în calcul ţările care primesc fonduri pentru aderare. Uniunea Europenă este şi parte a grupului 5+2 care negociază încetarea conflictului din Transnistria. Acest format include reprezentanţi ai părţilor, mediatorilor şi observatorilor în procesul de negocieri - Moldova, Transnistria, OSCE, Federaţia Rusă, Ucraina, SUA şi UE. Formula aceasta a fost agreată de către cele două părţi aflate în conflict, Republica Moldova şi Republica Moldovenească Nistreană, pentru a găsi o soluţie care să încheie conflictul politic început în urmă cu 25 de ani.

Uniunea Europeană, parte a negocierilor politice, se implică şi în finanţarea unor mari proiecte pentru dezvoltare. Potrivit şefului delegaţiei U.E. în Republica Moldova proiectele finanţate sunt în trei domenii prioritare: reforma administraţiei publice, dezvoltare rurală şi agricolă, reforma poliţiei şi managementul de frontieră. Conform reprezentantului UE, scopul este ca Republicii Moldova să i se deschidă una dintre cele mai largi pieţe economice, să i se permită accesul pe piaţa UE. "Am creat peste 2.000 de locuri de muncã, 750 dintre ele sunt pentru femei", susţine Pirkka Tapiola. S-au căutat soluţii pentru susţinerea întreprinderilor mici şi mijlocii, s-a acţionat în domeniul securităţii energetice, şcolile au beneficiat de proiecte de încălzire prin biomasă, a fost inaugurată conducta de gaze Iaşi-Ungheni anul trecut, se doreşte o nouă lege în privinţa energiei regenerabile. În domeniul educaţiei se urmăreşte încurajarea învăţământului vocaţional. În privinţa infrastructurii, rezultatele sunt vizibile pentru că UE împreună cu SUA au reparat peste 900 km de drumuri.

“Programul de creştere a încrederii este unul dintre proiectele cele mai dragi mie, pentru cã poate crea punţi între Transnistria şi restul Republicii Moldova. Este o şansã sã vadã ce îi uneşte, mai degrabã decât ce îi separă. Proiectul Susţinerea Măsurilor de Promovare a Încrederii se desfăşoară din 2009, iar din 2012 a intrat în a treia fază de finanţare, cu un buget total de 10,6 milioane de euro. Sunt sprijinite cinci domenii cheie : dezvoltarea afacerilor şi a societăţii civile, renovarea infrastructurii sociale, ocrotirea sănătăţii şi protecţia mediului ambiant.

Dafina Gercheva , Coordonatorul Rezident ONU şi reprezentantul permanent PNUD în Moldova susţine faptul că PNUD se implică doar în proiectele de dezvoltare, pentru că nu are mandat pentru negocierile politice. “Avem mandate să ne implicăm în partea de respectare a drepturilor omului şi în domeniul dezvoltării” declară oficialul. "Am primit 24,5 milioane de dolari şi am finanţat aproape 600 de proiecte, numărul beneficiarilor este de aproape o jumãtate de million şi avem rezultate palpabile. În prezent se face o evaluare independentã, făcută de un evaluator independent stabilit de către delegaţia Uniunii Euroopene în privinţa rezultatelor mãsurilor de dezvoltare. "Foarte important pentru noi este sã se înţeleaga ca obiectivul final al acestui program este nu sã stabilim pacea, pentru cã asta ţine de agenda politica, scopul nostru este ca prin masuri de dezvoltare sã sprijinim negocierile politice, dar faptul cã dupã atâta timp nu s-a ajuns la o înţelegere politicã, asta nu înseamnã cã proiectele nu sunt de succes".

234 de milioane de lei din partea României, în 2014

PNUD colaborează şi cu Guvernul României : "Avem un parteneriat strategic. Unul dintre proiecte este cu M.A.E. şi Ministerul Integrării. Avem încã douã iniţiative – capacity development – national council on integrity – sã ajutãm la lupta împotriva corupţiei şi cresterea transparenţei instituţiilor".

De altfel, Republica Moldova este una dintre ţările prioritare pentru România, pe lângă Serbia, şi  care primesc asistenţă pentru dezvoltare. În 2014, contribuţia naţională a României pentru a ajuta Republica Moldova a fost de 234 milioane lei, iar separat Ministerul de Externe a furnizat în acelaşi an 41 milioane de lei.

Potrivit datelor furnizate de către Ministerul Afacerilor Externe din România, asistenţa O.D.A. a fost oferită astfel, în ceea ce priveşte zona din vecinătatea Transnistriei:

Proiecte implementate de Consiliul Europei

Anul 2010: Proiecte implementate de Consiliul Europei vizând angajarea populaţiei transnistrene în domeniul educaţiei (70.000 Euro) şi al societăţii civile (64.000 Euro) – 134.000 Euro

Anul 2011: Program care vizează măsuri de consolidare a încrederii între Chişinău şi Tiraspol în domeniile educaţie şi societate civilă, implementat de Consiliul Europei -  80.000 Euro

Anul 2012: Proiectul Consiliului Europei pentru creşterea încrederii între Chişinău şi Tiraspol – 70.000 Euro

Proiecte implementate de P.N.U.D. împreunã cu UE

Anii 2012 - 2015: Creşterea încrederii între Chişinău şi Tiraspol – 10.6 milioane Euro (1.1 miloane euro acordaţi de PNUD şi 9.5 milioane euro de la UE)

Bursele pentru jurnalişti sunt acordate în cadrul proiectului ”Investing in quality journalism  on international development- a sustainable approach to raising public awareness on development cooperation and global issues” implementat în cadrul Anului European pentru Dezvoltare 2015 de Centrul Român de Politici Europene în parteneriat cu Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare – Centrul Regional pentru Europa și Asia Centrală. Proiectul face parte din planul național de lucru al României pentru Anul European pentru Dezvoltare 2015 (AED2015) și este finanțat de Comisia Europeană și de Ministerul Afacerilor Externe al României. Autorul este singurul responsabil de conținutul acestui material și în niciun context acesta nu poate fi privit ca o reflexie a poziției Uniunii Europene sau a Ministerului Afacerilor Externe al României.

Articole pe aceeaşi temă
 
 
ŞTIRILE ZILEI
CELE MAI NOI DIN TELEJURNAL MOLDOVA
 
StirileTVR.RO PE FACEBOOK
 
  AZI MAINE
BUCURESTI 9°C 8°C
IASI 8°C 7°C
CLUJ 4°C 3°C
CONSTANTA 9°C 9°C
CRAIOVA 9°C 7°C
BRASOV 5°C 4°C
Vezi toate informatiile meteo
CURS BNR - 19 Noiembrie 2017, 16:22
 
INDICI BVB
 
INDICE BET
Data: 17-11-2017
Deschidere: 7716.26
Maxim: 7774.77
Mimim: 7716.26
Variatie: 0.72%
SNG
31.45
1.92%
BRD
12.90
0.31%
TLV
2.14
0.71%
FP
0.84
0%
TRP
0.39
0.26%
SFG
33.10
0.3%
TGN
387.00
1.57%
TEL
25.20
0.2%
SNN
7.52
0.4%
SIF1
2.62
0.57%
ARHIVĂ ȘTIRI