Interviu-eveniment cu președintele Academiei Române, Ioan Aurel Pop. Radiografia dură a României moderne: destinul unei țări

17 februarie 2019, 17:20

De ce am ajuns să ne omorâm timpul cu nimicuri sau cu distracții ieftine? De ce suntem complici la degradarea morală și intelectuală a unei națiuni?

Ioan Aurel Pop, președintele Academiei Române: Elita de astăzi, dacă nu reușește să le arate tinerilor care acum se formează, adolescenților, că prezentul se poate trăi în România – nu că e ideal, că viața ideală nu o să vă spună nici cel din Marea Britanie că o are, nici cel din Finlanda  – că viitorul se poate construi. În educația noastră se spune, în general, și de către școală, în multe locuri și de către familii, că prezentul este tern, șters, imposibil de trăit aici, la Dunăre și la Carpați, că viitorul este complet incert și mai bine nu ne-am gândi la viitor și că prezentul e de două parale, că nu am făcut nimic, capul plecat sabia nu-l taie. Dacă inoculăm aceste idei, oamenii ajung să le și creadă pentru că, pe fondul știrilor false care circulă astăzi și a lipsei de cultură generală care îți dă discernământ – în generația mea, în plin regim comunist, am fost învățat de profesorii mei care aveau studii interbelice (…) să nu primesc nimic de-a gata, să judec cu mintea mea, să compar, să caut argumente, astăzi este foarte greu să faci acest lucru. După Revoluție, după 1989, planeta s-a grăbit. Țara noastră nu a avut timp să temeinicească lucrurile, să le așeze pe niște făgașuri, și atunci tineretul, auzind mereu lozincile astea negative, își ia lumea-n cap.

Nu ne mai luptăm pentru progres, nu mai avem mize naționale sau principii morale. Construim doar în interes propriu.

Cum am ajuns aici? Suntem blestemați să fim un popor supus? Să ne acceptăm soarta și să-i tolerăm până la admiterea complicității pe cei care ne-au virusat mințile?

Mai sunt elite când noi suntem dominați de oameni fără valoare?

Ioan Aurel Pop, președintele Academiei Române: Eu mă mișc în niște cercuri, e adevărat, intelectuale. Asta îmi e meseria. Dar în două locuri cel puțin, în țara asta – și sunt sigur că sunt mai multe, dar eu certific ceea ce văd și cu ochii mei și aud cu urechile mele – la Universitatea din Cluj și la Academia Română am admirabile exemple de intelectuali care sunt nu numai auziți, ci și ascultați. Dacă unii dintre politicienii noștri ar avea răbdare să vină în fața unei săli pline de studenți, unui amfiteatru de 120 de studenți, și să audă cum receptează modelul din fața lor studenții, n-ar mai crede că totul e pierdut. Vreau să zic că, la nivelul nostru local, al unor comunități, ne-am păstrat cumpătul, am păstrat un spirit de echilibru, de rânduială, de regulă. Și acolo unde spiritul critic a dominat și selecția s-a făcut pe bază de profesionalism, acolo nimic nu e pierdut.

Urmăriți în materialul video întreaga discuție cu președintele Academiei Române, Ioan Aurel Pop, despre destinul unei națiuni care s-a pierdut pe sine.

Urmărește-ne pe Google News

Ultima Oră

Cele mai citite