Siteul tvr.ro foloseste cookies. Continuarea navigarii pe acest site se considera acceptarea politicii de utilizare a cookies. Afla mai multe accesand Politica de cookies Vezi și Politica de Confidenţialitate care face referire la modul în care colectăm, folosim şi partajăm datele dumneavoastră pentru a va oferi serviciile TVR precum şi modul în care folosim platformele sociale.

Internetul - cel mai bun prieten al celor mai mari duşmani

Într-o lume dominată de internet, criminalitatea informatică nu are frontiere, provoacă pagube, este anonimă, nu lasă urme şi riscă să rămână nepedepsită. Şi aşa s-a născut nevoia de securitate cibernetică. 150.000 de viruşi informatici circulă în fiecare zi şi compromit 148.000 de calculatoare. Infracțiunile comise în spațiul cibernetic provoacă pagube anuale de peste 1 trilion de dolari.

14 Iunie 2013, 16:15 (actualizat 14 Iunie 2013, 18:02) |
Risc de securitate pe unele site-uri
Risc de securitate pe unele site-uri
Tastatura
Criminalitatea informaţională în UE
Platile on-line, o cerinta stringenta a oamenilor de afaceri. Sursa: sxc.hu.
Google.ro, victima unui hacker
Atac cibernetic
Hackeri Anonymous
Hacker
Sursa: sxc.hu

Internetul îşi are originile în proiectele militare ale SUA din perioada de vârf a Războiului Rece, când Departamentul de Stat al Apărării al SUA a dorit să creeze o reţea de comandă şi control care să poată supravieţui unui război nuclear. Pentru dezvoltarea proiectului, Agenția pentru Proiecte Avansate de Cercetare, care nu avea savanţi, laboratoare şi nici un buget prea mare, a apelat la Universităţi şi firme private. Prima conexiune ARPAnet între două calculatoare aparţinând University of California din Los Angeles și Institutului de Cercetare Stanford a fost realizată în 29 octombrie 1969. S-au transmis pe rând, şi au fost recepţionate, literele L, O şi G. Începea astfel o adevarata revoluţie în domeniul comunicaţiilor.

Reţeaua ARPANet s-a dezvoltat, iar 10 ani mai târziu reţeaua militară s-a separat de cea universitară şi comercială. Reţelele au rămas însă interconectate, sub denumirea de internet. Au început să se dezvolte primele aplicaţii pentru trimiterea şi regăsirea fişierelor, pentru accesarea şi folosirea bazelor de date, a bibliotecilor şi a cataloagelor din toată lumea şi poşta electronică. În urmatorul deceniu a fost creat Sistemul Numelor de Domenii pentru a organiza maşinile în domenii şi a pune în corespondenţă numele gazdelor cu adrese IP.

1989 a fost anul exploziei tehnologice din care a rezultat o fuziune între calculatoare personale, mass-media şi telefonia mobilă prin intermediul internetului. La CERN, Centrul European pentru Cercetări Nucleare din Geneva, s-au pus bazele dezvoltării primului prototip al World Wide Web şi al limbajului Html.

(w300) TastaturaTreptat s-au conectat la Internet alte mii de calculatoare şi reţele. Dacă în 1988 erau conectate 60 de mii de calculatoare, în 1992 se conecta calculatorul cu numărul 1 milion. A intrat în uz expresia Information Super Highway - autostrada informaţiei.

La începutul lui 1993 a apărut prima versiune a browserului Mosaic, precursor al navigatoarelor actuale. În aprilie 1993 tehnologia World Wide Web a căpătat un caracter public, câţiva ani mai târziu s-a născut comerţul electonic, iar numărul serverelor din reţea a depăşit 10 mii.

Se năştea astfel societatea supraindustrializată. Internetul a devenit mediul de transmisie a informaţilor text, video şi audio, şi al servicilor de toate tipurile: telefonie, comerţ, bancare, afaceri, marketing, divertisment, televiziune, transmisie de ştiri, educaţie, chat, socializare, jocuri interactive şi multe altele.

Ţările au devenit dependente de cyberspace pentru buna funcţionare a tuturor sistemelor şi domeniilor, întreruperea acestora putând duce ameninţări aduse securităţii naţionale.

Viruşii informatici

Ceea ce părea o glumă a devenit o armă redutabilă în războiul cibernetic. Viruşii reprezintă copilăria fenomenului malware şi au evoluat către ameninţări mai diversificate şi sofisticate care complică enorm problema protecţiei computerelor şi a sistemelor informatice. Viruşii trec de la un calculator la altul, dintr-o jurisdicţie în alta, se mişcă aşadar în toată lumea.

(w300) CriminalitÎn 1981 s-a răspândit primul virus, prin dischetele Apple II care conţineau sistemul de operare. Doi ani mai târziu, a apărut primul virus experimental documentat, iar în 1984 virusul informatic a fost definit pentru prima dată.

În 1986 virusul Brain a infectat pe scară largă sistemele PC MS-DOS; în acelaşi an a apărut şi primul virus troian, camuflat sub forma programului PC-Write.

În 1987 virusul Jerusalem se activa în fiecare vineri 13, în 1991 apărea Tequila, în 1992 existau 1.300 de viruşi, în 1991 celebrul Melissa infecta 1 milion de calculatoare.

Au urmat Bubble Boy şi Love Bug, iar în 2004 Mydoom transmis prin e-mail infecta computerul care devenea sursă de mesaje spam.

În 2007 Storm Worm a afectat 50 de milioane de computere din întreaga lume.

Contificker creat în 2008 era purtător de alţi viruşi şi putea ajunge în calculator prin memory stick-urilor infectate.

În 2010 Stuxnet a atacat sistemele care gestionau programul nuclear al Iranului. A afectat şi alte reţele importante din Iran, Indonezia şi India.

Tot în 2010 e creat celebrul Flame - un veritabil aspirator de date, capabil să culeagă date de pe computere şi reţele care nu sunt conectate la Internet. Apoi, când un memory stick este introdus într-un calculator cu conexiune la net, trimite imediat toate informaţiile. A fost infiltrat în Iran, Israel, Sudan, Siria, Liban, Arabia Saudită şi Egipt.

În octombrie 2011 e creat Duqu (clona celebrului Stuxnet) de aceleaşi agenţii guvernamentale din spatele Stuxnet. Duqu nu doar că distruge calculatorul, dar îl invadează în secret, iar apoi este folosit de către hackeri. Programul rămâne 36 de zile în sistemul pe care l-a infectat, iar apoi se autodistruge.

În ultimii ani, au fost creati viruşi care vin pe chat-ul de pe Facebook şi se multiplică, viruşi care află PIN-urile şi descarcă conturile bancare, alţii care activează antiviruşi falşi.

Firmele de securitate spun ca autorii de malware îşi îndreaptă atenţia către segmentul mobil, smartphone-uri şi tablete cu sisteme de operare avansate, device-urile din categoria aşa-numită post-PC.

33 de milioane de dispozitive cu Android au fost infectate în 2012 cu diverse tipuri de malware, de trei ori mai mult decât în 2011.

China, India, Rusia şi SUA sunt ţările cel mai puternic expuse infectarii cu viruşi informatici.

Hackingul

(w300) Platile on„Spargerea” siturilor web şi furtul informaţiilor din bazele de date, de la cele cu caracter militar strict secret până la cele personale, afectează activitatea organizaţiilor sau a persoanelor. Hackerii acţionează în general pentru obţinerea ilegală a unor beneficii materiale, sunt programatori sau utilizatori care dispun de cunoştinţe şi tehnologii IT avansate şi sunt discreţi, iar pagubele produse sunt descoperite mult prea târziu. Uneori, hackerii urmează o etică proprie acestui grup social - sparg sisteme informatice doar pentru a aduce la cunoștința proprietarilor lipsa de protecție a sistemelor lor.

Pentru a limita pabubele şi pentru îmbunătăţirea securităţi sistemelor, companiile şi guvernele au angajat chiar şi hackeri pentru a descoperi vulnerabilităţile programelor sau sistemelor informatice.

Mai nou, au apărut aşa-numitele "Ameninţări Avansate Persistente". AAP se referă la un grup de hackeri foarte bine finanţaţi şi capabili, care deţin o agendă specifică fiecărei ţări.

Atacurile informatice şi spionajul cibernetic

Încă din anii 90 au apărut acţiuni de criminalitate informatică şi spionaj electronic şi se prefigura pericolul apariţiei atacurilor informatice, a războiului sau terorismului cibernetic. Infracţiunile informatice au depăşit spaţiul PC-urilor şi afectează portalurile de socializare, dispozitivele mobile, smartphone-urile şi tabletele.

Oprirea sistemelor de electricitate, delapidarea conturilor bancare, spargerea sistemelor informaţionale vamale, ale închisorilor, instituţiilor judecătoreşti, blocarea, furtul, ştergerea sau publicarea datelor clasificate sau blocarea unor activităţi militare prin atacuri cibernetice au avut implicaţii de securitate asupra statelor sau organizaţiilor.

În perioada 1996-1998, s-a desfăşurat operaţiunea Moonlight Maze, în urma căreia reţele ale agenţiilor guvernamentale au fost penetrate cel mai probabil de pe un server din Rusia, însă Moscova a respins categoric aceste acuze.

În 1999, hackerii sârbi realizează un atac DDOS împotriva NATO, printr-o asemenea acţiune înţelegându-se transmiterea simultană a unei cantităţi mari de informaţii de pe diferite PC-uri, în scopul blocării site-ului respectiv.

După 11 septembrie 2001 mai mulţi hackeri din Orientul Mijlociu au încercat să distrugă sistemele de siguranţă ale centralelor energetice şi nucleare ale Statelor Unite ale Americii, iar în perioada 1999-2001, 450 de site-uri indiene au fost atacate, printre ele fiind şi cel al Centrului de Cercetari Atomice din care au fost furaţi 5MB de date.

(w300) Google.ro,Ghost Net, o operaţiune de atac informaţional, coordonată se pare din interiorul frontierelor chineze, a penetrat sistemele informaţionale ale mai multor bănci, ambasade şi ministere de externe.

Spargerea reţelei informatice a Marinei franceze a dus la anularea mai multor misiuni aeriene, atacul asupra mai multor sute de computere ale armatei germane sau infectarea a 800 de computere a Ministerului Apărarii britanic au produs de asemenea pagube.

Julian Assange, fondator al Wikileaks, a publicat începând din 2006, milioane de documente care nu erau destinate publicului, provenite din scurgeri de informații, în general din surse anonime: procedurile de la Guantanamo Bay, mesajele și interviurile cu Osama Bin Laden pe o durată de 10 ani, rapoarte interne ONU, corespondenţa Departamentului de Stat american.

În 2007, împotriva Estoniei a fost iniţiat un atac cibernetic major, cel mai probabil orchestrat tot de către Rusia ca urmare a unui diferend diplomatic.

În 2008 instituţiile georgiene ce aveau drept scop publicarea informaţiilor referitoare la conflictul cu Rusia au fost blocate.

În 2011 cele mai importante atacuri cibernetice au avut ca ţintă reţeaua Sony, clienţii Citibank din SUA şi Fondul Monetar Internaţional.

Pe 26 aprilie 2011, Sony Playstation a anunţat că reţeaua sa şi Qriocity au fost atacate de hackeri care au avut acces la datele a 77 de milioane de utilizatori. Criminalii informatici au obţinut tot: numele utilizatorilor, adresele, datele naşterii, adresele de email, parolele, datele de profil, istoricul cumpărăturilor şi al chitanţelor şi răspunsurile la întrebările de securitate. E posibil să fi fost compromise şi informaţiile de pe cardurile de credit.

Compania Sony a fost atacată atât de frecvent, încat a aparut siteul "Has Sony been hacked this week" (a fost Sony atacată săptămâna aceasta), care numara zilele de la ultimul atac asupra companiei.

Pe 2 iunie 2011 compania Google a anuntat ca adresele de Gmail ale unor membri ai Guvernului SUA au fost sparte de hackerii chinezi care sperau sa gaseasca email-uri compromiţătoare în corespondenţa membrilor Departamentului de Aparare. China nu şi-a asumat responsabilitatea pentru atacul care a pornit din Jinan, unde se afla unul dintre cele şase "birouri tehnice de recunoaştere" şi de unde se pare că angajaţii pornesc războaie cibernetice cu ţinte selectate de Guvern.

(w300) TranzacĹŁiPe 9 iunie 2011 Citibank a anunţat că 200 de mii de conturi au fost sparte, 1% dintre cele 21 de milioane de clienti nord americani fiind afectaţi. Hackerii au avut acces la numele clientilor, adresele de mail şi numerele de cont.

Două zile mai târziu, Fondul Monetar Internaţional a anunţat că a fost ţinta unuia dintre cele mai sofisticate atacuri "spear phishing", care a durat câteva luni, iar datele obţinute de hackeri ar fi "dinamita politica pentru multe state". Spear phishing presupune trimiterea de e-mailuri targetate ce conţin linkuri infestate venite de la persoane din lista de contacte. În mod ideal, destinatarul va accesa linkul respectiv fără să ştie că şi-a infestat calculatorul.

În 2011 mai multe organizaţii guvernamentale din Europa, inclusiv din Romania, au fost victima unui atac informatic denumit "Octombrie Roşu". A fost creată o aplicaţie de tip malware pentru a spiona şi colecta informaţii geopolitice confidenţiale. Mai multe ţinte importante au fost compromise de atacurile MiniDuke, instituţii guvernamentale din Ucraina, Belgia, Portugalia, România, Cehia şi Irlanda, dar şi un institut de cercetare, două think-tank-uri şi un furnizor din domeniul medical din SUA, precum şi un institut de cercetare din Ungaria.

Pentru a compromite victimele, atacatorii au utilizat tehnici de inginerie socială avansate, care implică trimiterea de documente PDF maliţioase către ţintele vizate. Documentele păreau foarte credibile pentru destinatari şi imitau prezentările despre un seminar pe tema drepturilor omului, strategia de politică externă a Ucrainei şi planurile NATO pentru ţările membre.

SRI a afirmat că acesta a fost cel mai puternic atac cibernetic la adresa României din ultimii 20 de ani.

Atacul cibernetic „Octombrie Roşu” a schimbat fundamental lumea spionajului.

În septembrie 2012, grupul de hackeri AntiSec a piratat ID-urile a 12 milioane de utilizatori de iPhone şi iPad dintr-un calculator al FBI.

În decembrie 2012, serverele NASA și FBI au fost sparte de un grup de hackeri afiliat mişcării Anonymous care a publicat pe internet detalii legate de 1,6 milioane de conturi de acces pe site-uri guvernamentale, militare, din industria bancară şi cea de nanotehnologie.

La începutul anului 2013, un incident de securitate a vizat Spamhaus, o organizaţie olandeză care se ocupa cu menţinerea de liste cu organizatii şi indivizi ce trimit mesaje nesolicitate. Atacul asupra Spamhaus a fost considerat ca unul dintre cele mai agresive campanii DDoS din istorie, iar unii experţi au apreciat că incidentul a încetinit internetul la nivel global.

În mai 2013 o importantă companie de IT din domeniul securităţii cibernetice a anunţat că a descoperit o reţea de spionaj informatic chineză ale cărei victime au fost organizaţii şi firme din 40 de ţări. Principalul instrument al hackerilor chinezi a fost programul NetTraveler, care permite să se urmărească calculatoarele de la distanţă. Au fost obţinute informaţii despre tehnologii militare avansate americane, printre care şi componente ale sistemului european antirachetă.

În 2013 Twitter, Facebook, Apple şi Microsoft au fost ţinte ale atacurilor

Monitorizarea – o altă faţă a spionajului ?

Utilizatorii de Internet nu mai sunt urmăriţi doar de hackeri, ci chiar de guverne sau companii.

În anii 90,  izbucnea scandalul reţelei Echalon, un vast sistem ultrasecret de supraveghere a comunicaţiilor civile şi militare operat de SUA prin Agenţia de Securitate Naţională, NSA. Raportul întocmit în 2001 de Parlamentul European aprecia că sistemul Echelon ar fi servit spionajului industrial în profitul firmelor americane şi ar fi impietat asupra vieţii private a cetăţenilor europeni. Guvernul şi agenţiile de informaţii americane au refuzat orice cooperare în privinţa misiunii de anchetă referitoare la sistemul electronic de ascultare.

În 2012, Google şi-a spionat utilizatorii care navigau prin intermediul Safari, pentru a supraveghea şi înregistra obiceiurile de navigare online ale milioane de utilizatori ai aplicaţiei Apple. Ulterior, Google a anunţat că a dezactivat această funcţie.

Recent, în SUA, dezvăluirile privind existenţa a doua programe secrete NSA au generat un enorm scandal. Un program privea "recoltarea", începând din 2006, a datelor apelurilor telefonice în Statele Unite de către operatorul Verizon şi probabil şi de către alţi operatori. Prin celălalt program, PRISM, se interceptează comunicaţiile utilizatorilor de Internet care se află în afara teritoriului SUA, pe nouă reţele mari de socializare.

Tot la începutul verii 2013, guvernul olandez a anunţat că poliţiştii vor avea dreptul de a accesa servere localizate în afara ţării sau computerele celor urmăriţi prin metode specifice hacking-ului, de a instala programe de spyware, prin care ar putea citi e-mail-uri sau distruge fişiere.

Companiile monitorizează obiceiurile de browsing ale utilizatorilor pentru campaniile de marketing şi vânzări. Se folosec programele de tip cookie pentru a se construi un profil foarte detaliat al utilizatorului, de multe ori fără ştirea acestora.

Creşterea popularităţii serviciilor de tip cloud a făcut ca datele personale să nu mai beneficieze de aceeaşi protecţie în faţa legii precum cele stocate pe propriul calculator, tabletă sau smartphone.

Aplicaţiile de localizare, urmărire sau spionare a persoanei sunt active pe o mare diversitate de dispozitive electronice care utilizează Internetul: telefoane mobile, laptopuri, smartphoneuri, iDevices, dispozitive USB, e-book etc

 

Vulnerabilitati şi riscuri ale informatizării

150.000 de viruşi informatici circulă în fiecare zi şi compromit 148.000 de calculatoare.

Există o probabilitate de aproximativ 10% ca în următorii zece ani să se producă o avariere a infrastructurilor critice de informaţie, care ar putea provoca daune de 250 de miliarde de dolari, conform Forumului Economic Mondial.

Ultimele rapoarte Europol arată că infracțiunile comise în spațiul cibernetic provoacă pagube anuale de peste 1 trilion de dolari.

La începutul anului 2012, Institutul Security and Defence Agenda (SDA) de la Bruxelles considera că cele mai vulnerabile ţări la atacuri informatice şi criminalitate electronica sunt Brazilia, India, Mexic şi România. Nici sectorul public, nici cel privat din aceste state nu utilizau sisteme şi proceduri de protecţie adecvate. În schimb, Israelul, Finlanda şi Suedia erau considerate cele mai sigure.

Conform sondajului Eurobarometru privind securitatea cibernetică din 2012: 38 % dintre utilizatorii Internetului din UE şi-au schimbat comportamentul din cauza preocupărilor legate de securitatea cibernetică: 18 % sunt mai puţin dispuşi să cumpere bunuri online, iar 15 % sunt mai puţin dispuşi să utilizeze serviciile bancare online. Sondajul mai arată că 12 % dintre respondenţi au fost deja victime ale fraudei online, iar 89 % dintre respondenţi evită să mai divulge informaţii cu caracter personal.

Stategii şi politici de securitate cibernetică

(w300) Site-ul StPierderea încrederii în comunicaţiile din mediul virtual, incidentele de securitate şi atacurile cibernetice majore din ultimii ani au determinat state şi organizaţii internaţionale să adopte politici şi strategii în domeniul securităţii cibernetice, care tind să treacă către zona de intelligence.

La nivel internaţional şi national, s-au dezvoltate sisteme de tip CERT (Computer Emergency Response Team) ce reprezintă un parteneriat public-privat înfiinţat la nivelul fiecarei infrastructuri critice, cu rol în identificarea şi eliminarea tuturor vulnerabilităţilor sau factorilor de risc.

Estonia, SUA, Marea Britanie, Germania, Franţa, China, Rusia, Japonia şi de curând România au adoptat strategii şi măsuri de securitate cibernetică, pentru creşterea nivelului de protecţie a infrastructurilor critice naţionale şi pentru cooperarea între entităţi guvernamentale şi nonguvernamentale.

NATO şi Uniunea Europeana au luat măsuri în privinta securităţii cibernetice, iar o alianţă de grupuri de securitate IT din SUA, Europa şi Japonia au semnat în 2012 o declaraţie care propune recomandări pentru abordarea guvernamentală a Cybersecurity.

NATO îşi schimbă Conceptul Strategic

În aprilie şi mai 2007, sistemele informatice estonierne au fost atacate de pe servere ruseşti, după o decizie controversată a autorităţilor de la Tallinn de a transfera un monument sovietic din centrul oraşului. Devastatoarele atacuri cibernetice au paralizat activitatea guvernului şi aproape a întregului sistem de securitate şi bancar al Estoniei.

Ca reacţie, în luna următoare, miniştrii Apărării din statele NATO au decis că sunt necesare politici şi măsuri urgente de protecţie împotriva atacurilor cibernetice. În 2008 la summitul NATO de la Bucureşti, se decidea crearea unui centru de formare pentru contracararea atacurilor cibernetice în oraşul Tallinn. Obiectivul era creşterea interoperabilităţi în apărarea împotriva atacurilor cibernetice.

Noul Concept Strategic al NATO, adoptat la Lisabona în 2010, a inclus o nouă componentă legată de securitatea cibernetică şi a decis crearea unei divizii pentru gestionarea riscurilor emergente. Din octombrie 2011, miniştrii Apărării din ţările NATO au stabilit detaliile unui Plan de Acţiune în domeniul securităţii cibernetice prin care toate structurile NATO vor fi protejate centralizat, iar statele aliate vor fi asistate la cerere.

Din 27 mai 2013 Sorin Ducaru, ambasadorul României la NATO, conduce noua divizie a Alianţei Nord-Atlantice, care cuprinde domeniile securităţii cibernetice, securităţii energetice, antiterorismul, politica nucleară şi politica împotriva armelor de distrugere în masă.

Securitatea cibernetică în UE

Interesul Uniunii Europene pentru securitatea cibernetică a fost afirmat în anul 2000, la summitul de la Lisabona. UE propunea Convenţia asupra criminalităţii informatice drept instrument juridic de nivel internaţional.

În scopul îmbunătăţirii cooperării între autorităţile de reglementare din statele membre, în 2004 a fost înfiinţată Agenţia Europeană pentru Securitatea Reţelelor Informatice şi a Datelor(ENISA ).

În 2005 a fost adoptată şi o Decizie Cadru privind atacurile informatice, care abordează vulnerabilităţile acestor sisteme şi include pedepse pentru delictele cibernetice.

Primul exerciţiu paneuropean de securitate cibernetică a avut loc în noiembrie 2010. La el au participat aproape 600 de actori individuali, inclusiv din sectorul privat (financiar, telecomunicatii şi internet), iar concluzia exerciţiului a fost: „pentru un răspuns rapid şi eficient în caz de incidente cibernetice, cunoaşterea procedurilor şi a fluxurilor de informaţii este esenţială”.

În ianuarie 2013, Europol a deschis la Haga Centrul European de combatere a criminalităţi informatice. Centru denumit EC3 va avea ca priorităţi urmărirea organizaţiilor care comercializează imagini cu acte de pedofilie, comit acţiuni de "phishing" (furt de coduri, parole şi date bancare) şi practică fraude online.

În februarie 2013, Comisia Europeana împreună cu Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politică de securitate, a publicat o strategie în domeniul securităţii cibernetice, precum şi o propunere de Directivă a Comisiei privind securitatea reţelelor şi a informaţiei (NIS).

Strategia în domeniul securităţii cibernetice denumită "Un spaţiu cibernetic deschis, sigur şi securizat" reprezintă viziunea globală a UE asupra celor mai bune modalităţi de a preveni şi de a gestiona perturbările şi atacurile cibernetice.

Securitatea cibernetică în Romania

În anul 2008, printr-o decizie CSAT, Serviciul Român de Informaţii a fost desemnat drept autoritatea naţională în domeniul Cyber Intelligence. În acest scop, Centrul National Cyberint, din cadrul SRI, are misiunea asigurării capabilităţilor de prevenire, protecţie, reacţie şi management al consecinţelor în cazul unor atacuri cibernetice.

Doi ani mai târziu, au fost incluse în Strategia Naţională de Apărare a României din 2010 obiective privind securitatea cibernetică. Se recunoaştea faptul că România are vulnerabilităţi în a asigura securitatea spaţiului cibernetic naţional, având deficienţe în protecţia şi funcţionarea infrastructurii digitale.

În 2011 s-a înfiinţat CERT-RO, Centrul naţional de răspuns la incidente de securitate cibernetică, responsabil cu prevenirea, analiza, identificarea şi reacţia la incidentele cibernetice, precum şi cu dezvoltarea de politici publice în domeniu.

CERT-RO este coordonat de un comitet format din reprezentanţii: Ministerului Comunicatiilor, Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Administraţiei şi Internelor, ai Serviciului Român de Informaţii, ai Serviciului de Informaţii Externe, ai Serviciului de Telecomunicaţii Speciale, ai Serviciului de Protecţie şi Pază, ai Oficiului Registrului Naţional al Informaţiilor Secrete de Stat şi ai Autorităţii Naţionale pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii (ANCOM).

(w300) Sursa: sxcCentrul oferă servicii publice de tip preventiv, de tip reactiv şi de consultanţă. Centrul administrează un portal propriu dedicat securităţii cibernetice prin care sunt publicate noutăţi din domeniu, alerte privind ameninţările cele mai probabile, precum şi cele mai bune practici de protecţie recomandate.

În 15 mai 2013 Guvernul a aprobat Strategia de Securitate Cibernetică a României şi Planul de acţiune la nivel naţional privind implementarea Sistemului Naţional de Securitate Cibernetică. Strategia vizează protecţia infrastructurilor cibernetice "în concordanţă cu noile concepte şi politici din domeniul apărării cibernetice elaborate şi adoptate la nivelul NATO şi al Uniunii Europene".

Scopul Strategiei de Securitate este definirea unui cadru armonizat de cunoaştere, prevenire şi contracarare a ameninţărilor cibernetice, dezvoltarea unor proceduri de colaborare interinstituţională, dezvoltarea parteneriatului public-privat.

Articole pe aceeaşi temă
 
ŞTIRILE ZILEI
CELE MAI NOI DIN SCI-TECH
 
StirileTVR.RO PE FACEBOOK
 
  AZI MAINE
BUCURESTI 24°C 27°C
IASI 23°C 26°C
CLUJ 21°C 24°C
CONSTANTA 22°C 24°C
CRAIOVA 25°C 27°C
BRASOV 20°C 23°C
Vezi toate informatiile meteo
CURS BNR - 25 Mai 2019, 12:44
 
INDICI BVB
 
INDICE BET
Data: 24-05-2019
Deschidere: 8109.89
Maxim: 8189.13
Mimim: 8099.84
Variatie: 0.98%
TLV
2.13
2.13%
SNG
34.00
0.59%
BRD
10.82
0.37%
SNN
10.80
0.37%
SNP
0.36
2.51%
FP
0.96
0.41%
TEL
20.40
0.49%
EL
11.05
0.45%
TGN
357.00
0%
SIF5
2.08
0%
ARHIVĂ ȘTIRI