Institutul pentru Știință și Securitate Internațională: Iranul este o amenințare directă la adresa Europei

Redăm argumentele lui Henrik F. Rasmussen.

***

Efortul îndelungat al Statelor Unite, al Europei și al Israelului de a „gestiona” mai degrabă decât de a rezolva problemele de securitate din regiune s-a dovedit a fi un eșec total. Iar abordarea Israelului de a „tunde ocazional gazonul” cu raiduri limitate împotriva teroriștilor din Gaza este cel mai imediat exemplu al unei politici care și-a pierdut viabilitatea.

Astfel, pentru a-și proteja cetățenii, Israelul trebuie acum să se ocupe de Hamas definitiv. Statele Unite și Europa ar trebui să ofere țării tot sprijinul de care are nevoie pentru a face acest lucru, iar acest lucru include aplicarea de presiuni diplomatice pentru a refuza sanctuarul Hamas în locuri precum Turcia și Qatar.

Totuși, în spatele Hamas se ascunde o amenințare existențială mult mai mare la adresa Israelului, care este, de asemenea, o amenințare directă la adresa securității Occidentului în ansamblu, și anume Iranul.

Regimul iranian, care susține Hamas și care pare să nu rateze nicio ocazie de a cere „moarte Israelului” sau „moarte Americii”, își continuă drumul spre armele nucleare. Și, în timp ce scandările prevestitoare de la Teheran se concentrează mai mult asupra SUA, Europa este comparativ mult mai expusă la rachetele, dronele, și promotorii terorii și la amenințările Iranului privind aprovizionarea cu petrol și gaze.

Iar acțiunile ostile ale țării au avut deja un impact direct asupra Europei. Rusia a desfășurat drone iraniene împotriva Ucrainei de mai bine de un an, menținând apărarea aeriană și infrastructura civilă ucraineană sub presiune. De asemenea, Teheranul asistă activ Moscova în construirea unei capacități autohtone de producție de drone, ceea ce ar putea permite Rusiei să construiască peste 6.000 de noi drone de atac până în vara anului 2025. Iar aceste drone nu reprezintă o amenințare doar pentru Ucraina, ele reprezintă o amenințare pentru fiecare țară NATO care se învecinează cu Rusia.

Apoi, pe lângă aceasta, există un pericol economic grav pe care îl reprezintă pentru Europa poziția amenințătoare a Iranului și sprijinul pentru susținătorii săi extremiști din Orientul Mijlociu.

Atacurile din 7 octombrie au determinat Israelul să oprească producția la punga de gaz Tamar din Marea Mediterană, deoarece aceasta se afla în raza de acțiune a atacurilor cu rachete din Gaza, ceea ce a dus la o creștere imediată a prețurilor în Europa. Această creștere a prețului pălește în comparație cu efectele economice probabile ale unei escaladări din partea altor proxy iranieni – cum ar fi Hezbollah în Liban sau Houthis în Yemen – ca să nu mai vorbim de orice încercare a Iranului însuși de a închide Strâmtoarea Ormuz, pe unde trece zilnic peste o cincime din aprovizionarea mondială cu petrol.

Europa nu poate ignora nici ostilitatea ideologică extremă a regimului iranian împotriva valorilor occidentale fundamentale, cum ar fi libertatea de exprimare, toleranța religioasă și drepturile femeilor. Aplaudând deschis atacul de anul trecut asupra scriitorului Salman Rushdie – care are o fatwa iraniană asupra lui încă din 1989 – și efectuând răpiri și asasinate de disidenți din Europa și din SUA, regimul iranian, dacă i se va permite să-și continue domnia, va avea un efect înfricoșător asupra culturii noastre, asupra libertății noastre de exprimare.

În cele din urmă, posesia unei arme nucleare, combinată cu o tehnologie avansată de lansare a rachetelor, ar împuternici și ar încuraja regimul iranian să accelereze, amenințând cu Armaghedonul nuclear nu doar Israelul, ci și Europa.

Iar Iranul este acum mai aproape ca niciodată de construirea unei arme nucleare. David Albright, colegul meu de la Institutul pentru Știință și Securitate Internațională, estimează că Iranul ar putea construi o armă nucleară rudimentară în doar șase luni, în vreme ce timpul estimat de care are nevoie pentru a construi infrastructura pentru arme nucleare, cu lansatoare de rachete produse în masă, este de doi ani.

Acordul nuclear încheiat în 2015 cu Iranul – Planul comun de acțiune cuprinzător (JCPOA) – a fost încercarea Occidentului de a „gestiona” această amenințare nucleară și de a evita o criză majoră. Dar acordul s-a bazat pe presupunerea că regimul iranian era un actor rațional, susceptibil la un mecanism adecvat de morcovi-și-bastoane, nu unul apocaliptic.

Sprijinul Iranului pentru atacurile barbare ale Hamas împotriva Israelului a infirmat această ipoteză.

Stimulentele economice nu vor învinge fanatismul ideologic care îi motivează pe molahii de la Teheran, iar acest lucru lasă Israelului, Europei și SUA o singură opțiune: o abordare de tip „doar băț” care să maximizeze presiunea militară, economică și diplomatică asupra Iranului.

Dar, în timp ce SUA și Israelul sunt mai bine poziționate decât Europa pentru a face față Iranului din punct de vedere militar, țările europene dețin o putere semnificativă pentru a exercita presiuni economice și diplomatice asupra acestei țări.

În calitate de părți la JCPOA, Franța, Germania și Regatul Unit au puterea de a restabili regimul de sancțiuni al Națiunilor Unite împotriva Iranului de dinainte de JCPOA.

Este important de menționat că o astfel de revenire ar restabili embargoul asupra rachetelor, care a expirat în octombrie, împiedicând Rusia și alte țări să ajute în mod legal Iranul să dezvolte rachete avansate. De asemenea, ar pune în pericol sprijinul Iranului pentru programul de drone al Rusiei. În plus, o revenire ar deschide calea pentru impunerea unor sancțiuni europene paralizante asupra sectoarelor maritime, bancare și energetice ale Iranului, multe dintre acestea fiind în vigoare înainte de JCPOA.

O astfel de ofensivă a sancțiunilor ar putea fi combinată cu decizia de a clasifica Corpul Gărzilor Revoluționare Islamice și conducerea politică a Hezbollahului libanez, reprezentant al Iranului, drept organizații teroriste, ceea ce ar alinia politica europeană și americană.

La rândul lor, legislatorii americani tocmai au introdus ceea ce a fost descris ca fiind „cel mai dur pachet de sancțiuni împotriva Iranului propus vreodată de Congres”. Măsuri europene similare ar ajuta la contracararea amenințării din partea Iranului și ar fi, de asemenea, un semn binevenit de unitate transatlantică și de solidaritate cu Israelul într-un moment în care adversarii noștri fac tot posibilul pentru a fractura Occidentul.