Inspiră România | Misiunea DART, primul test de apărare planetară. Astronomul Adrian Șonka: O parte din soft a fost făcut și de către români

Misiunea DART, misiune de testare fără precedent, a decolat în noiembrie din California și s-a încheiat pe 26 septembrie.

Vehiculul spaţial, nu mai mare decât o maşină, a lovit ținta cu o viteză de peste 20.000 kilometri pe oră. Pentru a atinge o ţintă atât de mică, s-a îndreptat în zbor autonom în ultimele patru ore, la fel ca o rachetă autoghidată.

Adrian Șonka: A fost un fel de premieră, să știți că s-au mai lovit asteroizi, unul în 2019, dar nu cu scopul acesta. Ideea e destul de simplă. Avem un asteroid care se mișcă în jurul Soarelui și vrem să vedem ce se întâmplă cu el, dacă îl lovim cu ceva, dacă trimitem ceva în drumul lui și vrem să vedem ce se întâmplă când cele două corpuri se ciocnesc.

Asteroidul Dimorphos are aproximativ 160 de metri în diametru, este, de fapt, satelitul unui asteroid mai mare, Didymos, şi nu reprezintă nicio ameninţare pentru planeta noastră.

Un asteroid periculos este un asteroid care se apropie de orbita Pământului, și care, în viitor, dacă stăm să calculăm cât se rotește Pământul în jurul Soarelui și asteriodul respectiv, va fi în același loc cu Pământul acolo unde orbitele se întâlnesc. Ăștia sunt asteroizii periculoși. Pe noi nu ne interesează neapărat cel mai mic asteroid. Cei mici ard în atmosferă. Dacă sunt mai mici de 20 de metri nu ajung la Pământ. Cei mari pun o problemă, cei de peste 100 și ceva de metri, care ne-ar putea strica ziua cu adevărat. Sunt observați, monitorizați, se descoperă în fiecare an mii de asteroizi, a explicat astronomul Adrian Șonka.

A fost un exercițiu care permite NASA să se antreneze în cazul în care un asteroid ar ameninţa să lovească Terra în viitor. Cu cât sunt detectaţi asteroizii mai devreme, cu atât experţii vor avea mai mult timp pentru a pune în aplicare un mijloc de a se apăra împotriva lor.

Imaginați-vă că, dacă pică un asteroid de 100 de metri pe Pământ, toată zona asta de 100 de metri devine vapori într-o milisecundă. Pentru că se încălzește aerul la impact. Zeci de mii de grade, aerul pleacă în toate direcțiile, circulă cu o viteză de mii de km pe oră până când se răcește, săracul. Dar și oamenii de lângă vor suferi. Cu cât e mai mare asteroidul, cu atât mai departe, pune la pământ tot ce întâlnește, spune astronomul Adrian Șonka.

România a luat parte la proiect, prin Agenţia Spaţială Română (Romanian Space Agency – ROSA).

Adrian Șonka: Contribuția, chiar dacă nu e spectaculoasă, e importantă. Dacă ați dat imaginile, veți vedea asteroidul în centrul imaginii. Sunt imagini luate în fiecare secundă, o imagine pe secundă, pe măsură ce sonda se apropia. Asteroidul se mișcă. Softul de la bordul sondei decidea dacă să o ia la stânga sau dreapta, să se apropie și să ajungă în asteroid. O parte din softul acesta a fost făcut și de către români.