Inna, actriță din Odesa: Fratele meu a murit pe front săptămâna trecută. Mă ascund în spatele rolului meu, e ca şi când nu mi s-a întâmplat mie

Este un oraș în care sirenele au înlocuit muzica. Peste Odesa, orașul vesel al artiștilor, a căzut cortina. Celebra operă din oraș este cufundată în liniște. Teatrul din Odesa este condamnat la solitudine.

În spatele unei fațade elegante, în stil neoclasic, se află una dintre cele mai reputate scene din Ucraina. Scările sunt pustii. O sală de repetiții unde timpul pare că s-a oprit. Numai dinspre subsol se aud voci.

Sub scena teatrului, câțiva actori repetă în întuneric pentru un spectacol viitor, despre război.

Din cei 50 de membri ai echipei, nu au mai rămas decât ei 3. Restul au plecat pe front.

Maxim Golenko, regizor: „Văd ce fac ruşii când ocupă un oraş. Ard cărţi, distrug monumente, vor să dispară cultura noastră. Pregătirea unei piese pentru atunci când se va redeschide teatrul este un fel de a arăta că în Ucraina cultura este încă vie.”

Mama lui Maxim a fugit din orașul său bombardat de ruși.

Unchiul lui Denis este pe front. Faptul că joacă îi ajuta să supraviețuiască, să nu-și piardă mințile.

Inna Bulbotko, actriță: „Fratele meu a murit pe front săptămâna trecută. Este foarte greu. Mă ascund în spatele rolului meu. E ca şi când nu mi s-a întâmplat mie. Trăiesc războiul prin personajul meu.”

Departe de lumina reflectoarelor, artiștii au devenit niște umbre care se strecoară pe coridoarele strâmte ale subsolului, amenajat ca adăpost. Sunt pregătiți pentru un asediu de lungă durată.

De mai bine de două luni, trăiesc în frică. Toți speră ca totul să se termine și cortina să se ridice din nou.