Închisoarea groazei. Un raport al Amnesty International prezintă atrocităţile regimului sirian

Potrivit mărturiilor, zeci de deţinuţi de la închisoarea Sednaya erau scoşi o dată pe săptămână, bătuţi, supuşi unor procese fictive de câteva minute. Apoi spânzuraţi şi duşi în gropi comune de pe terenuri militare, unde nimeni nu are acces. Cei care nu mureau ajungeau să şi-o dorească, pentru că nu mai suportau bătăile.

„Marea majoritate a celor de la  Sednaya care sunt spânzuraţi  şi exterminaţi sunt civili.  Cel mai adesea sunt apărători  ai drepturilor omului, disidenţi,  jurnalişti, studenţi, demonstranţi.  Nu au comis altă infracţiune decât cea  că sunt consideraţi oponenţi ai regimului”, spune un reprezentant al Amnesty International.

Execuţiile au avut loc, afirmă organizaţia,  între 2011 şi 2015 – dar nu există nicio dovadă că ele nu continuă. Numai în primii ani ai războiului civil din Siria ar fi murit la Sednaya între 5 şi 13 mii de oameni; nimeni nu are de unde şti o cifră exactă.

Diab Serrih, activist închis la Sednaya între 2006-2011:  „Din când în când apar pe net poze cu  oameni care când au intrat în închisoare   aveau 100 de kile sau mai mult  şi au ieşit cu 45 sau 50. Sau nu s-au mai întors deloc.”

Raportul Amnesty International a intervievat peste 80 de oameni, deţinuţi scăpaţi de familii prin mite uriaşe, foşti gardieni şi judecători. Naţiunile Unite au acuzat anul trecut regimul Assad că duce o politică de exterminare în închisori. Damascul nu comentează acuzaţiile, iar agenţia oficială de ştiri Sana nu menţioneză raportul Amnesty International.