Siteul tvr.ro foloseste cookies. Continuarea navigarii pe acest site se considera acceptarea politicii de utilizare a cookies. Afla mai multe accesand POLITICA COOKIES
»

Înălţarea Domnului şi Ziua Eroilor

La 40 de zile după Înviere prăznuim Înălţarea lui Iisus Hristos la cer, iar creştinii se saluta cu Hristos S-a înălţat! şi Adevărat S-a înălţat! Sărbătoarea este consacrată şi ca Zi a Eroilor, România comemorând şi pe eroii români şi pe cei străini. În aceeaşi zi, calendarul popular marchează  Ispasul şi Joia Iepelor, sau Paştele Cailor.

09 Iunie 2016, 08:02 (actualizat 09 Iunie 2016, 12:03) |
Înălțarea Domnului
EMBED VIDEO LINK CU VIDEO
Embed:
Link:
 |  GALERIE FOTO

Sărbătoarea Naţională Ziua Eroilor comemorează bărbaţii şi femeile care au căzut de-a lungul veacurilor pe toate câmpurile de luptă pentru credință, libertate, dreptate, pentru apărarea ţării şi întregirea neamului.

Prin Decretul-lege nr. 1693/4 mai 1920 s-a stabilit ca aceasta să fie sărbătorită în fiecare an cu prilejul zilei Înălțării Domnului, România devenind prima ţară care îi comemorează în aceeaşi zi pe eroii străini şi pe cei români. Această dată a fost stabilită ca urmare a Tratatul de la Versailles, încheiat în 1919, prin care ţările beligerante din Primul Război Mondial s-au obligat la întreţinerea mormintelor ostaşilor îngropaţi pe teritoriile statelor respective, precum şi a monumentelor comemorative de război dedicate acestora.

(w300) Ziua Eroil

În perioada comunistă, prin Decretul nr. 71/1948, data de comemorare a fost schimbată la 9 mai, dar apoi s-a revenit la data iniţială.

Prin hotărarile Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din anii 1999 şi 2001, sărbatoarea Înălţării Domnului a fost consacrată ca Zi a Eroilor şi sărbătoare naţionala bisericească.

Astfel, în toate bisericile, mănăstirile şi catedralele ortodoxe din ţară şi străinătate, de Înălţare se face şi pomenirea tuturor ostaşilor şi luptătorilor, care, în toate timpurile şi în toate locurile, s-au jertfit pe câmpurile de luptă, în lagăre şi în închisori, pentru apărarea patriei şi a credinţei strămoşeşti, pentru întregirea neamului, libertatea şi demnitatea poporului român.

După Sfânta Liturghie se oficiază slujbe de pomenire şi la cimitirele, troiţele şi monumentele dedicate cinstirii eroilor neamului, iar în unităţile militare, la monumentele închnate eroilor şi în cimitirele militare au loc ceremoniale militare şi religioase cu depuneri de coroane şi jerbe de flori.

Înălţarea, unul dintre cele mai vechi prazince creştine

Înălţarea Domnului este descrisă în Faptele Apostolilor , a V-a carte a Noului Testament, astfel:

După Înviere, Mântuitorul Iisus Hristos s-a arătat ucenicilor săi pe Muntele Măslinilor, timp de 40 de zile, pentru a le da ultimele învăţături. Iisus le-a spus că le va sta mereu alături, lor şi celor botezaţi în religia creştină, chiar dacă misiunea sa pe pământ se apropia de sfârşit. Apoi, în prezenţa îngerilor şi a Maicii Domnului, un nor L-a ridicat din mijlocul lor şi Isus s-a înălţat cu trupul la cer.

Sărbătoarea Înălţării Domnului este atestată încă din anul 332, de către Eusebiu de Cezareea în opera sa despre sărbătoarea Paştilor, şi se ţinea nu în ziua a 40-a după Paşti, ci în a 50-a zi, odată cu Rusaliile.

La puţin timp după anul 400, şi pelerina apuseană Egeria povesteşte că a luat parte la serviciile liturgice de pe Muntele Eleon, al Măslinilor, într-o biserică ridicată de către Împărăteasa Elena, pentru a marca locul în care a vorbit Mântuitorul şi unde S-a Înălţat la cer.

(w620) Biserica T

Pe locul acestei biserici se înalţă acum Biserica creştină Tatăl Nostru, cu statut de mănăstire şi aflată în grija surorilor carmelite care aparţin de Biserica Romano-Catolică. În curtea mănăstirii, pe toţi pereţii laterali, şi în interiorul bisericii se afla mai mult de 100 de plăci de ceramică alba inscripţionate cu rugăciunea "Tatal nostru", în mai mult de 70 de limbi. În ziua Înălţării se adună aici o mulţime de creştini şi clerul diverselor confesiuni ţine Sfânta Liturghie. Slujba zilei are legatura şi cu Învierea şi cu Pogorârea Sfântului Duh.

Tradiţii şi obiceiuri de Ispas şi de Paştele Cailor

Ispas, un personaj mitic care ar fi asistat la Înălţarea Domnului şi la ridicarea sufletelor morţilor la cer, este prăznuit ca un adevărat sfânt sau patron al casei şi i se respectă ziua cu interdicţii severe de muncă. El ar fi fost un om vesel şi întocmai ca şi el, credincioşii trebuie să fie şi ei bine dispuşi. De ziua lui, se înroşesc ouă şi se petrece întocmai ca în ziua de Paşti.

Se poarta foi de nuc la brâu, ca şi Hristos în momentul Înălţării, pe lângă puterea lor tămăduitoare se spune că frunzele de nuc sunt de fapt limbile de foc, o alta formă pe care o poate lua Sfântul Duh, care l-au înconjurat pe Iisus.

Se crede că cerurile sunt deschise de la Paşte la Înălţare, iar cei care mor de Ispas nu mai trec prin Judecata de apoi şi ajung direct în rai.

La Ispas, în unele locuri, se sacrifică miei, se taie părul din vârful cozilor la vitele cornute, se ţin târguri şi nedei, cel mai important fiind Târgul de Fete de la Blaj.

La Ispas se curăţă şi împodobesc mormintele cu flori, frunze şi ramuri de paltin şi se fac pomeni cu brânză, ceapă verde, pâine caldă şi rachiu pentru a ospăta sufletele celor care au murit, crezându-se că în această zi sufletele lor se înalţă la cer şi să aibă merinde de drum.

În drumul lor spre cer, la Joimari, unele spirite ale morţilor se pot însă rătăc, iar cele rămase pe Pământ  devin moroi sau strigoi care provoacă rele animalelor, în special vacilor cu lapte şi oamenilor. De aceea, în noaptea şi ziua de Ispas se ţin multe obiceiuri şi practici magice de apărare: culegerea şi sfinţirea florilor, frunzelor şi ramurilor de alun, nuc, leuştean, paltin, lovirea vitelor şi oamenilor cu leuştean sau sunatul din buciume să nu se prindă farmecele şi să se alunge relele.

În ziua de Ispas nu se dă foc, pentru ca oamenii să nu aibă inima rea în casă, şi nu se dă sare, pentru că altfel vacile nu vor avea smântână.

Ziua de Ispas este hotar pentru agricultură: se încheie semănatul plantelor, în special al porumbului, pentru că ce se seamănă după Ispas nu rodeşte, se urcă boii şi juncanii la păşunile montane şi se însemnează mieii prin crestarea urechilor.

(w620) Cai

În unele zone din Transilvania, Ispasul este cunoscut ca Joia iepelor sau Paştele cailor,  o sărbătoare când caii nu sunt puşi la căruţă şi se odihnesc, o sărbatoare care este prilej pentru organizarea de târguri şi pentru încheierea unor afaceri. Legendă spune că, atunci când Fecioara Maria îl năştea pe Iisus, caii făceau mare gălăgie, iar aceasta i-ar fi blestemat să fie animale mereu flamânde, cu excepția unei singure zile pe an: Paştele cailor.

surse

crestinortodox.ro

 

ŞTIRILE ZILEI
CELE MAI NOI DIN ACTUALITATE
 
StirileTVR.RO PE FACEBOOK
 
  AZI MAINE
BUCURESTI 22°C 20°C
IASI 22°C 19°C
CLUJ 23°C 20°C
CONSTANTA 21°C 17°C
CRAIOVA 22°C 20°C
BRASOV 20°C 18°C
Vezi toate informatiile meteo
CURS BNR - 25 Septembrie 2017, 14:38
 
INDICI BVB
 
INDICE BET
Data: 25-09-2017
Deschidere: 7848.1
Maxim: 7884.41
Mimim: 7838.06
Variatie: 0.25%
TLV
2.19
0.45%
TEL
28.70
0.52%
SNP
0.28
0.53%
EL
12.94
0%
TGN
394.00
1.02%
BRD
12.50
0.48%
SNG
30.95
0.16%
FP
0.85
0.48%
SIF1
2.50
1.2%
ALR
2.00
1.48%
ARHIVĂ ȘTIRI