Siteul tvr.ro foloseste cookies. Continuarea navigarii pe acest site se considera acceptarea politicii de utilizare a cookies. Afla mai multe accesand Politica de cookies Vezi și Politica de Confidenţialitate care face referire la modul în care colectăm, folosim şi partajăm datele dumneavoastră pentru a va oferi serviciile TVR precum şi modul în care folosim platformele sociale.
REPORTAJELE TELEJURNALULUI

În China, toată lumea râde, cântă şi dansează

Familia Zhang din cartierul Shi-Jing-Shan al Beijingului este o familie obişnuită printre milioanele care trăiesc în capitala chineză, dar la care nu am ajuns deloc întâmplător. Totul face parte dintr-un proiect experimental şi în premieră al autorităţilor chineze.

06 Octombrie 2013, 21:34 (actualizat 01 Noiembrie 2013, 15:49) | Mihai Constantin |

VIDEO
Reportajele Telejurnalului: În China toată lumea râde, cântă și dansează

Autorităţile chineze au asamblat un grup, atât de amestecat încât ne-a luat pe toţi prin surprindere. De la ministrul Educaţiei din Senegal până la un consilier guvernamental din insula Santa Lucia, trecând prin şcoală de partid din insulele Seychelles, partidul comunist din Brazilia şi jurnalişti din Bangladesh, Egipt, Pakistan sau Etiopia.

Un semn - dacă mai era nevoie de unul - că Beijingul e cu ochii pe orice colţ de lume.

Din multele surprize care ne fuseseră pregătite, una a fost aceea de a petrece o după amiază şi o noapte într-o familie locală. Am fost împrăştiaţi prin tot Beijingul iar mie mi-a revenit familia Zhang.

Tatăl e funcţionar guvernamental la o agenţie de mediu, mama contabilă, iar fiica studentă cu engleza ca materie principală.

Misiunea serii: să gătim împreună colţunaşi tradiţionali, un fel de mâncare cu semnificaţii profunde, rezervat de obicei reuniunilor speciale de familie.

Am fost pus aproape imediat să lepăd hainele de stradă şi să îmbrac pijamaua, să mă spăl pe faţă şi pe mâini şi să urmez instrucţiunile gastronomice ale gazdelor. Asta în timp ce încercăm să documentez cât mai bine evenimentul şi să depăşim - şi unii şi alţii - starea de stânjeneală care plutea în aer.

Se vedea în ţesătură lucrurilor dorinţa partidului. Gadzele mele au recunoscut de altfel cu candoare că primiseră liber de la serviciu ca să aibă grijă de mine iar fata fusese chemată din campusul universitar pentru că era singură cu care puteam vorbi în engleză.

China este de ceva vreme, mai ales de la schimbarea la vârf a conducerii, într-o susţinută campanie de promovare şi mai ales de explicare a stadiului sau de dezvoltare. Pentru că, nu-i aşa, e mai greu să ai încredere în cineva pe care nu-l cunoşti. Din aceste raţiuni probabil, cel mai seducător interlocutor pe care l-am întâlnit în cele două săptămâni ni s-a părut multora profesorul de relaţii internaţionale Pan Wei. Cu un aer occidentalizat, cu o engleză foarte bună care - cel puţin în aparenţă - spunea lucrurilor pe nume.

Şi parcă la unison cu specialistul în relaţii internaţionale, domnul Zhang mi-a declarat - la încercările mele de a-i afla părerea despre lume - că "noi suntem oameni simpli, nu judecăm istoria. Încercăm doar să ne ducem viaţă în armonie".

Şi asta şi fac: au muncit din greu pentru un apartament cu patru camere, pentru cele două frigidere, pentru televizorul cu diagonală mare şi pentru a o ţine pe fiica Yunyi la facultate. Iar mama spune că nici dacă ar fi avut voie nu ar mai fi făcut un copil pentru că e foarte greu să creşti chiar şi unul.

Fiica îmi dă imediat un cot şi îmi zice: "Îţi dai seama ce presiune pe mine. La bătrâneţe va trebui să am eu grijă de ei."

Toate se petrec în timp ce sunt iniţiat în prepararea colţunaşilor cu trei feluri de umplutură şi sunt îmbiat cu băuturi şi aperitive. Colţunaşii care adună familiile la un loc şi se gătesc mai ales la sărbătoarea anului nou chinezesc. Chinezii chiar cred cu tărie că "familia este celulă de baza a societăţii", ba chiar pretind că ei ar fi inventat conceptul de drept conform căruia "toate familiile sunt egale".

Este şi explicaţia pentru care în China - cel puţin oficial - nu există clase sociale şi nu individul stă în centrul sistemului ci familia şi comunităţile de familii. La un anumit nivel, China este şi astăzi un colosal conglomerat de 250 de milioane de ferme.

Şi pentru a păstra sentimentul comunităţii care e firesc la sat dar mai greu de adaptat în mediul urban, oraşele chinezeşti sunt împânzite de centre comunitare - un fel de cămine culturale de-ale noastre de pe timpuri. Finanţate de autorităţile locale, conduse de regulă de un membru de partid, aceste centre se vor refugiu social şi ferment al talentelor neexplorate.

Dar chinezii nu trebuie să meargă la un centru comunitar pentru a cânta sau dansa. Le e suficient un casetofon şi un trotuar mai puţin circulat. Am văzut astfel de adunări în toate oraşele vizitate. Şi interacţiunea socială face parte din ritmul de viaţă chinezesc.

Oamenii se trezesc cu noaptea în cap, încep muncă foarte devreme, îşi respectă cu sfinţenie pauză de masă şi chiar un pui de somn la locul de muncă, iar muncesc şi, de regulă, au timp să ajungă acasă pentru a cina în familie. După aceea le rămân şi câteva ore pentru o plimbare sau un tango.

În familia Zhang am fost servit cu diverse sucuri şi cu un vin din orez dar adevărată băutură din viaţă chinezilor este ceaiul. Au aproape toţi cu ei un termos în care presară câteva frunze de dimineaţă şi pun apă fierbinte peste, de câte ori au ocazia. Câteva frunze de calitate au în ele forţă de a infuză necesarul unei zile.

Habar nu aveam cum arată planta propriu zisă până nu am ajuns la fermă din satul Da Douchan. Acolo mi s-a explicat cum se recoltează cele mai fragede frunze şi am văzut cum acestea se usucă, se porţionează şi se ambalează. Din multele tipuri de ceai existente, cel verde este cel mai răspândit iar legendă spune că băutură a fost "inventată" chiar de un împărat.

E fascinant să observi cum în China, pe lângă efortul traiului zilnic şi colosalul entuziasm pentru viitor, oamenii învaţă sau reînvaţă să se racordeze la tradiţii şi trecut.

Am avut şansă să vizitez şi muntele sacru al Chinei - muntele lor Olimp - numit Tăi. Se spune că împăratul unificator Qin a deschis obiceiul pelerinajelor către înălţimile sale pentru a mulţumi zeităţilor şi pentru a le cere protecţia prin sacrificii şi rugăciuni. Astăzi muntele Tai este una dintre cele mai populare destinaţii turistico-spirituale pe ale chinezilori.

Iar că să nu faci vizita neiniţiat, în 70 de minute poţi vedea 5 mii de ani de istorie într-un spectacolul cu 500 de acori, mii de costume şi de proiecţii laser şi milioane de leduri care îmbracă scenă cât un munte, special construită şi unică în lume, din oraşul Tai'an.

Într-o ţară fără religie oficială şi cu oameni care nu pot fi seduşi de promisiunea vieţii de apoi, pentru că nu cred în ea, spiritualitatea se concentrează pe cultul strămoşilor iar relaţia cu zeităţile este una cât se poate de pragmatică.

Am văzut acest concept foarte bine ilustrat şi la templele de pe muntele Tai, unde oamenii se roagă cu banii în mână. Bancnote modice dar care se adună la finalul zilei în sume considerabile, sunt lăsate totuşi pentru îngrijirea templului.

Ca şi la noi, şi în ciuda materialismului chinez despre care am tot auzit, religia pare o afacere profitabilă. Şi dacă tot am adus vorba despre bani, China este cea mai mare fabrică de prosperitate a lumii de azi. De acolo, de la est, se ridică averi colosale, se produce enorm şi frenetic.

Cel mai mare afacerist este însuşi statul cu ale sale monopoluri pe importurile de materii prime, pe proiecte de infrastructură şi energie, pe cercetare şi unic proprietar de terenuri.

China nu are un sistem de protecţie socială şi medicală garantate şi nici un salariu minim pe economie.

Dar, cum de 30 de ani ziua prezentă este un pic mai bună decât cea care a trecut, chinezii se uită cu optimism spre viitor. Iar visul chinezesc spune că peste 30 de ani, în 2049, la o sută de ani de la fondarea Republicii Populare, China va fi cea mai mare economie şi cea mai bogată ţară din lume. Şi îşi urmăreşte scopul ferm sobru şi tenace chiar dacă vizitatorilor îi place să se arate exuberanta şi pusă pe distracţie.

În apartamentul familiei Zhang, colţunaşii sunt gata. Am gătit mult mai mult decât era nevoie dar e semn de fală oriunde în lume să arăţi că ai surplus de hrană. Cum dialogul se lega greu iar Yuini trebuia să înveţe pentru un examen a doua zi, cam pe la 10 seară s-a dat stingerea. Mi s-a repartizat o camera cu un pat specific chinezesc - adică am dormit aproape direct pe scândură şi am căzut într-un somn fără vise.

Mă întreb dacă ceilalţi erau legănaţi de visul chinezesc…

 

Articole pe aceeaşi temă
 
*
ŞTIRILE ZILEI
CELE MAI NOI DIN SPECIAL
 
StirileTVR.RO PE FACEBOOK
 
  AZI MAINE
BUCURESTI 17°C 17°C
IASI 12°C 13°C
CLUJ 14°C 14°C
CONSTANTA 11°C 10°C
CRAIOVA 19°C 18°C
BRASOV 13°C 13°C
Vezi toate informatiile meteo
CURS BNR - 23 Martie 2019, 07:37
 
INDICI BVB
 
INDICE BET
Data: 22-03-2019
Deschidere: 8047.89
Maxim: 8079.17
Mimim: 8014.83
Variatie: -0.2%
TLV
2.13
0.7%
FP
0.90
1%
SNG
31.80
2.08%
SFG
18.05
5.26%
TBM
0.29
4.09%
BRD
12.90
0%
SNN
9.75
0%
EL
10.34
0.78%
DIGI
24.55
0.41%
SNP
0.37
0.41%
ARHIVĂ ȘTIRI