Hong Kong, orașul în care un loc de veci costă aproape 660 de mii de dolari

Turnul Shan Sum cu 12 etaje din Hong Kong are interioare din marmură, într-o construcție ondulată, în formă de evantai. Poate depozita rămășițele incinerate a 23.000 de oameni. Clădirea a fost proiectată de un arhitect german. Spațiile pentru o singură urnă ajung să coste 53.000 de dolari; camerele care pot depozita două urne urcă la 76.000 de mii de dolari, în timp ce unitățile familiale care pot adăposti cenușa a până la opt persoane costă în jur de 430.000 de dolari.

Shan Sum, care înseamnă „inimă binevoitoare” și care este ascuns într-un vechi cartier industrial din Kwai Chung, nici măcar nu este cel mai scump loc pentru morți din Hong Kong.

Potrivit Consiliului Consumatorului din Hong Kong, cel mai scump complex cu locuri de veci este un templu de la periferia nordică a orașului Fanling. Un loc de odihnă costă 660 de mii de dolari, fără să mai punem la socoteală taxele de administrare de cel puțin 25.000 de dolari.

De punctat că locul de veci nu este cu adevărat „pe veci”. De exemplu, Turnul Shan Sum poate păstra cenușa numai pe durata licenței sale, adică zece ani. Licența este eliberată de Guvern, iar cea a Turnului Shan Sum este valabilă până în 2033.

Ulrich Kirchhoff, arhitectul turnului, a declarat pentru CNN că locurile de veci au un acoperiș accesibil și balcoane întortocheate, grădini pentru familiile care își vizitează strămoșii, în timp ce aproximativ o cincime din suprafața clădirii este spațiu deschis. Cimitirul este dotat cu dezumidificatoare și sisteme de aer condiționat și chiar o aplicație prin care familiile rezervă un interval orar pentru a aduce ofrande strămoșilor decedați.

Margaret Zee este în spatele ideii. Este o femeie de afaceri de peste 70 de ani, care a făcut avere în afaceri cu bijuterii și imobiliare. Acum conduce o fundație caritabilă. Respectarea morților este importantă în cultura chineză, a spus Zee pentru CNN, iar mulți oameni sunt dispuși să facă tot posibilul pentru a onora tradiția. „Ultima călătorie a celor dragi noștri nu este doar pentru a putea trece în viața de apoi, ci este și pentru noi, cei rămași aici pe Pământ, să ne luăm rămas bun de la ei. Nu este doar pentru a-i odihni, ci și pentru a oferi pace celor de lângă care au plecat”, a spus Zee.

Zee și-a dat seama că ar putea să se orienteze că afaceri funerare în 2007, când a căutat un loc de veci pentru soțul ei. Atunci a realizat că sunt prea puține spații disponibile.

Hong Kong nu este un oraș mic. Suprafața sa este de 1.110 de kilometri pătrați, de aproximativ 1,4 ori mai mare decât orașul New York. Numai că are teren muntos și pe bună parte din teren nu se poate construi. Este unul din motivele pentru care dezvoltatorii s-au orientat către turnuri înalte.

Chiar dacă peste 90% dintre locuitorii din Hong Kong optează pentru incinerare, spațiul pentru depozitarea rămășițelor lor se epuizează. Asta și din cauză că, decât să împrăștie cenușa, chinezii tradiționali preferă un loc fizic în care să poată aduce un omagiu și să ofere ofrande morților. Având în vedere că rata de deces a orașului se ridică la aproximativ 46.000 pe an, în ultimul deceniu a fost o adevărată bătălie pe locurile de veci.

Acum există mai puțin de 135.000 de morminte publice disponibile în facilitățile administrate de guvern, unde un contract de închiriere pe 20 de ani costă aproximativ 300 de dolari, dar concurența pentru acestea este acerbă, iar unele familii au raportat că au așteptat ani de zile pentru a obține un loc. Ca răspuns, din 2017 guvernul a crescut numărul de facilități publice și a aprobând și licențele a 14 operatori administrați privat, inclusiv Shan Sum.

Un purtător de cuvânt al Departamentului de Igienă Alimentară și Mediu a declarat pentru CNN că, între 2020 și 2022, aproximativ 77.000 de urne au fost alocate „fără a fi nevoie să aștepte”. Alte patru locații noi, care vor fi finalizate până în 2025, ar oferi încă 167.000 de unități. „Există o îmbunătățire semnificativă a ofertei de unități publice în ultimii ani. În prezent, oferta este adecvată”, a spus purtătorul de cuvânt.

Articol de Arina Delcea