Grooming – drumul spre abuzul sexual asupra minorilor. Mărturii ale victimelor | Care sunt semnele și cum îți poți proteja copilul

“Deseori rămâneam doar eu cu bunicul acasă. Nu îmi amintesc exact momentul în care a început totul sau cum, dar bunicul m-a sărutat o dată pe gură, forțat. Chiar nu știu cum am perceput atunci asta. Eram confuză. Nu înțelegeam dacă e normal sau nu”.

Alexandra* era o fetiță în perioada preadolescenței. Avea doar 10 ani când mama ei a plecat la muncă în străinătate. Chiar dacă tatăl și frații mai mari puteau avea grijă de ea, copila a preferat să locuiască la bunici, fiind foarte apropiată de ei.

“Bunica era o workaholică, foarte dedicată”, spune Alexandra care o vedea ca pe o figură maternă care îi alina câte puțin dorul de mamă. Fetiței îi plăcea să stea la bunici deoarece îi ofereau mai multă libertate:“mă lăsau să stau afară cu prietenii mei până târziu, erau mulți copii în cartierul lor”.

De multe ori, Alexandra rămânea în casă doar cu bunicul, deoarece bunica se întorcea acasă, seara târziu. Acesta o săruta și o îmbrățișa forțat uneori: “Când mă strângea în brațe o făcea foarte apăsat, ca să îmi simtă sânii”, mărturisește Alexandra.

“Îmi aduc aminte și acum, după 10 ani cum se simțea barba lui apăsată pe fața mea.”

Ulterior, bunicul a început să îi cumpere dulciuri, să îi ofere bani în schimbul unor atingeri și săruturi mai mult decât părintești. Copila nu prea înțelegea ce i se întâmplă; provenea dintr-o familie cu venituri mai modeste: “nu înțelegeam că integritatea mea corporală nu se poate cumpăra cu dulciuri”, spune Alexandra.

“A urmat și abuz sexual”

Alexandra nu a avut niciodată o discuție cu cineva despre sex sau despre abuzul sexual; “Corpul meu reacționa într-un fel, iar mintea nu știa ce se întâmplă”, spune Alexandra.

“O dată bunicul s-a îmbătat și ne amenința pe mine și pe bunica că o să ne bată, că o să o omoare pe bunica”, spune tânăra. Atunci s-a încheiat totul: copila s-a speriat și tatăl ei a luat-o acasă. La ceva timp, în familie s-a aflat că bunicul și-a arătat organul genital în fața verișoarei Alexandrei de 4 ani, Alexandra a avut curajul să îi spună bunicii. Tânăra mărturisește: “Mie mi-a spus să tac, să nu spun nimănui. Și așa am îngropat în mine povestea asta. ”

Groomingul- etapele premergătoare abuzului sexual

Aceste mărturii urmează, pas cu pas, etapele premergătoare abuzului sexual, proces cunoscut sub denumirea de grooming. În țara noastră termenul nu este foarte cunoscut, dar este un fenomen care afectează persoanele vulnerabile, în special minorii. În anul 2021, aproape 700 de fete cu vârsta sub 15 ani au născut, iar în aproape 53% dintre cazuri vârsta tatălui nu a fost declarată.

Groomingul este un proces prin care o persoană adultă pregătește copilul, mediul acestuia și persoanele semnificative pentru a comite abuzul sexual. “Groomingul este prin definiție un proces de seducție. (…) Nu este abuzul în sine, este etapa de pregatire, aceasta etapă are ea însăși un număr anume de etape.”, afirmă Gabriela Dumitriu, psiholog clinician și psihoterapeut specialist în abuz. Aceasta ne detaliază care sunt etapele grooming-ului.

Cei 5 pași spre abuzul sexual

●       Identificarea victimei, “atât prin identificarea unui copil pe care abuzatorul vrea să îl seducă, dar și prin identificarea (…) mediului lui familial”. Abuzatorul câștigă încrederea părinților și observă copilul vulnerabil;

●       Împrietenirea este pasul prin care abuzatorul dorește să afle cât mai multe despre victimă, pentru a se apropia și a-i oferi sprijin și afecțiune, completând o nevoie adesea neîndeplinită în viața copilului;

●       Izolarea, “prin izolare nu înțeleg neapărat ca îl ia și îl duce undeva pe munte”, ci presupune îndepărtarea minorului de familie sau prieteni, persoane cărora le-ar putea povesti despre intențiile sau acțiunile abuzatorului;

●       Sexualizarea, prin atingeri accidentale, “vizionarea de materiale pornografice pentru a normaliza genul acesta de conținuturi în relație”;

●       Păstrarea angajamentului este etapa în care abuzatorul șantajează emoțional minorul, amenințându-l că își va retrage afecțiunea sau că nu îi va mai oferi bunurile materiale dacă dezvăluie cuiva cele întâmplate;

Povestea Alexandrei sare peste primele două etape, bunicul fiind deja parte din cercul său apropiat; acesta știa deja care erau nevoile fetiței, iar izolarea se întâmpla destul de des, bunica fiind deseori absentă. Celelalte etape se pot observa însă din cele spuse de Alexandra: atingerile, sărutările, oferirea de cadouri și banii în schimbul abuzului.

Alexandra mărturisește că o lungă perioadă a reprimat toate amintirile legate de abuz, până în jurul vârstei de 16 ani: ”am avut, random, flashback-uri de atunci, și am început să lucrez cu mine, ca să gestionez cumva PTSD-ul.”

Consilierea școlară, un proces îngreunat

Consilierul școlar poate fi un real ajutor pentru minorii care trec printr-o situație de grooming. Procedura nu este simplă: “ Pentru orice elev este nevoie de un acord prealabil semnat al părinților. ”, atunci când vor să poarte o discuție cu persoana “specializată”, ne spune un consilier școlar din București care a preferat să rămână anonim.

Numărul mare de copii din instituția de învățământ și faptul că mulți dintre consilierii școlari au în grijă elevi de la mai multe instituții, face ca identificarea situațiilor de grooming să fie și mai dificilă.

Groomingul este bullying pentru Ministerul Educației

Am contactat reprezentanții Ministerului Educației și Cercetării (MEC) pentru a afla dacă există strategii de informare asupra fenomenului de grooming pentru anul școlar 2023-2024. Am primit un răspuns de două pagini despre bullying cu simpla mențiune a faptului că groomingul “este subsumat acestui context general și presupune măsuri țintite”. Mai mult decât atât, ne-a fost oferit “Ghidul de siguranță online” creat în anul 2014. În ghidul acesta, care, anul viitor, împlinește, atenție, 10 ani de la apariție, există câteva pagini dedicate grooming-ului. Informarea transmisă de reprezentații MEC se încheie cu precizarea că elevii de clasele a V-a–a VIII-a învață la disciplina Informatică și TIC “utilizarea responsabilă și eficientă a tehnologiei informației și comunicării”.

Am căutat în manualul de TIC de clasa a V-a informații despre utilizarea în siguranță a internetului. Am găsit această avertizare: “Atenție! Împreună cu informațiile potrivite vârstei necesare pentru educație și divertisment sunt multe „capcane” și informații nedorite care pot ajunge la noi. E recomandat să nu folosim serviciile Internet fără supravegherea părinților, profesorilor sau a altor persoane responsabile.”.

În 100 de pagini există o singură mențiune despre siguranța utilizării internetului, iar “Ghidul de utilizare în siguranță a internetului” nici nu apare în bibliografia obligatorie a elevilor.

Blamarea victimelor

Daria*, o tânără de 18 ani din Botoșani, care a trecut printr-o formă de grooming când avea 6-7 ani, spune că nu a fost ajutată de consilierul școlar, iar la școală nu-și aduce aminte să fi avut vreo discuție despre abuz, ci doar despre siguranța pe internet. “Majoritatea ședințelor de consiliere constau în repetarea ideii că lucrurile astea se întâmplă și că nu ar trebui să mă plâng, ci să trec peste.”, spune tânăra.

Siguranța pe internet este importantă, mai ales că minorii sunt dispuși să împărtășească mult mai multe detalii despre viața lor și să vorbească cu străinii, decât adulții. Conform unui sondaj realizat de World Vision România, peste o treime dintre adolescenți au primit mesaje online, de natură sexuală. În acest context, există asociații care preiau munca statului și încearcă să ajute copiii și adolescenții, oferindu-le consiliere și sprijin.

ONG-urile fac treaba statului

Anul trecut, la Asociația „Telefonul copilului” au fost înregistrate 73 de situații de grooming, după o campanie pe care aceștia au desfășurat-o împreună cu Poliția Română, intitulată “Atingeri nedorite”. “Tot mai mulți copii și adulți care aveau cunoștințe despre aceste situații au venit la noi”, ne-a declarat Cătălina Surcel, director executiv Asociația Telefonul Copilului.

Majoritatea persoanelor care au apelat la numărul 116111 erau fete hărțuite sau care deja ajunseseră la întâlnirea în realitate cu agresorul. Acestea “au solicitat cu preponderență consiliere psihologică”, au fost informate în legătură cu legislația în vigoare și li s-a oferit sprijin pentru a face demersuri legale.

Dificultatea legiferării

Termenul este destul de dificil de inclus într-o lege deoarece unele dintre comportamentele adultului față de copil: grija, atenția nu sunt semne exclusive ale grooming-ului, așa cum ne spune George Visu, lect. univ. dr. la Facultatea de Psihologie din cadrul UBB: “ar fi foarte dificil sa se facă acest lucru deoarece cel puțin o parte din comportamentele de grooming pot fi văzute ca niște comportamente de îngrijire firești din partea adulților față de copil.”.

Conform datelor comunicate la solicitarea Centrului Filia “din 1991 de cauze soluționate privind infracțiunea de act sexual cu un minor, 285 au fost soluționate prin renunțare la urmărirea penală și 1196 prin clasare, reprezentând 60% din numărul total.”.

Motivările instanțelor de judecată pentru încetarea urmăririi penale sunt diverse: “fac trimitere la tradiții, la comportamentul sau antecedentele făptuitorului, fără nicio analiză (…) cu privire la valabilitatea consimțământului victimei la respectivul act.”, relatează Mihaela-Carmen Ghirca-Bogdan pe site-ul juridice.ro.

Înăsprirea legii

Camera Deputaţilor a adoptat, miercuri, proiectul de modificare a Codului penal care prevede că orice act sexual comis de un major cu un minor care nu a împlinit 16 ani se va considera viol şi se va pedepsi cu închisoarea de la 7 la 12 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi, cu excepţia cazului în care diferenţa de vârstă între făptuitor şi victimă nu depăşeşte cinci ani.

Proiectul modifică şi completează Legea nr.286/2009 şi Legea nr.135/2010 în scopul de a ridica vârsta consimţământului sexual şi de a incrimna distinct infracţiunea de viol săvârşită asupra unui minor, cea de agresiune sexuală săvârşită asupra unui minor şi infracţiunea referitoare la determinarea sau înlesnirea întreţinerii de acte sexuale sau de natură sexuală între minori, cu forme agravante şi pedepse proporţionale.

Proiectul prevede înlăturarea imprescriptibilităţii infracţiunii de pornografie infantilă.

De asemenea, întreţinerea oricărui act de natură sexuală cu un minor care practică prostituţia se va pedepsi cu închisoare de la 6 luni la 3 ani, dacă fapta nu constituie o infracţiune mai gravă, faţă de 3 luni – la 2 ani cât este în prezent.

Actul normativ mai prevede că pedeapsa este de închisoare de la 7 la 12 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi în cazul violului asupra unui minor care a împlinit vârsta de 16 ani.

Groomingul nu ține cont de gen

Nu doar fetele pot trece prin situații de grooming. Acestea sunt în număr majoritar, dar nici băieții nu sunt scutiți de aceste abuzuri. Andrei* avea 13 ani când profesoara de limba română a început să se apropie de el într-un mod ce sugera o relație mai mult decât elev-profesor.

Adolescentul era o fire mai timidă, care a atras atenția profesoarei, fiind un elev bun. „Uneori mă chema să vorbim pe hol, fie că eram la ora ei sau în afara acesteia și nu de puține ori subiectele erau personale, nu aveau legătură cu școala. Mă întreba des cu ce fete vorbesc sau dacă sunt în vreo relație, încerca să-mi dea sfaturi despre ce vor fetele și mă asigura că pot oricând să o consult dacă am nevoie de ajutor cu ele. Mă atingea mult când vorbeam, inclusiv în zona pieptului, abdomenului și a fundului.”, mărturisește Andrei.

Și povestea lui Andrei urmează etapele grooming-ului:

1. Identificarea- Andrei era un băiat mai timid, care nu își permitea o reacție la acțiunile cadrului didactic.
2. Împrietenirea- profesoara încerca să îi câștige încrederea minorului și se arăta interesată de viața acestuia.
3. Izolarea- fiind vorba despre o figură de autoritate, îl făcea pe Andrei să simtă că “ea controlează tot, mai ales pe mine.”
4. Sexualizarea- pe lângă atingerile “accidentale”, aceasta îi oferea cărți minorului “care întotdeauna aveau în ele reflectări sau relații romantice, de multe ori foarte explicite.”
5. Păstrarea angajamentului- atunci când băiatul a încercat să se retragă din relație, profesoara l-a pedepsit prin note mici.

La ce trebuie să fim atenți

Există anumite comportamente pe care minorii le au când se află într-o situație de grooming, care, observate la timp, pot salva un minor de la un posibil abuz sexual. O atenție deosebită trebuie să fie asupra stării minorului și a comportamentului: “poate că este mai apatic sau mai ascuns, mai supărat, depresiv. Se pot intampla schimbări în viața minorului, groomingul și abuzul pot fi o explicație”, spune Cristina Praz, expert în comunicare și egalitate de gen la Centrul Filia.

Printre semnele pe care aceasta le menționează se numără:

●       Ascunderea mesajelor: dacă minorul stă pe telefon foarte mult și ascunde mesajele, este posibilitatea ca cineva să îi spună să păstreze secretul convorbirilor.

●       Cadouri scumpe sau favoruri care nu pot fi explicate.

●       Absentarea de la școală sau ascunderea locației sale, este posibil ca abuzatorul să îi ceară acest lucru.

●       Comunicarea și tratarea minorului cu empatie și respect îl va ajuta să se deschidă și să vorbească despre situațiile în care se află.

*Numele victimelor grooming-ului au fost schimbate pentru a le proteja identitatea.

Un articol de Denisa Sandu