Chiar și atunci când era trist, personajul nostru de astăzi găsea o parte bună în orice. Poate și pentru că era irlandez, și au ei modalitățile lor să se înveselească. Cu toate astea, a ajuns să îl admire pe Stalin, și a refuzat banii atunci când a fost laureat al premiului Nobel. Să îl cunoaștem pe scriitorul George Bernard Shaw.
George Bernard Shaw s-a născut în Dublin. Ca și Oscar Wilde născut în același an și în același oraș, avea gust pentru paradoxuri și replici memorabile.
Fiindcă părinții lui n-au avut bani să-l dea la facultate, mai târziu scrie cu o nota de amărăciune ironică: Mai bine, că oricum nu prea aveam ce să învăț acolo.
În 1926 refuză să ia banii pentru premiul Nobel, câștigat în 1925 spunând : Pot să-l iert pe Alfred Nobel pentru că a inventat dinamita, dar numai o persoană diabolică a putut să inventeze Nobelul. Premiul l-a luat însă, nu l-a refuzat ca Sartre.
La un moment dat o actriță mediocră dar foarte frumoasă i-a propus să facă împreună un copil. Vă dați seama, maestre, zice actrița, cum ar fi să avem o fată frumoasă ca mine și deșteaptă ca dumneavoastră! Și ce ne facem dacă iese invers? A întrebat-o Shaw, care nu era neapărat urat, însă nu se prea plăcea fiindcă avea fața ciupită de vărsat.
S-a implicat în politică și în viața socială și a fost printre fondatorii Partidului Laburist. A mers însă spre extreme ajungând să laude Revoluția Rusa și chiar să-l placă pe Stalin.
Paradoxal pentru un spirit critic, lucid și plin de umor. Iată la final o zicere simpatica: „Și optimistul, și pesimistul contribuie la societate. Optimistul a inventat avionul, pesimistul a inventat parașuta."