Siteul tvr.ro foloseste cookies. Continuarea navigarii pe acest site se considera acceptarea politicii de utilizare a cookies. Afla mai multe accesand Politica de cookies Vezi și Politica de Confidenţialitate care face referire la modul în care colectăm, folosim şi partajăm datele dumneavoastră pentru a va oferi serviciile TVR precum şi modul în care folosim platformele sociale.

Gabriel Vlase, vicepreședinte al AP NATO: Obţinem un câştig strategic dacă ne jucăm atuurile

Gabriel Vlase este absolvent al Institutului Politehnic, are studii de drept, un MBA, doctorat în științe militare şi informații, specializări la Georgetown University în analiza şi rezolvarea conflictelor armate şi la Centrul European Marshall pe probleme de securitate. A avut misiuni în calitate de observator OSCE şi participă la numeroase reuniuni internaționale pe teme de securitate şi apărare.

12 Decembrie 2013, 14:01 |
Gabriel Vlase

Un deceniu de activitate ca deputat în Parlamentul României, şef de comisie specială pentru controlul activității Serviciului de Informații Externe şi, mai recent, șeful delegației noastre la Adunarea Parlamentară a NATO. Gabriel Vlase a devenit primul parlamentar român ales vicepreședinte al AP NATO. Despre Carta Albă a Armatei și despre strategia națională în acest domeniu, într-un interviu pentru Q Magazine.


Având în vedere că prima responsabilitate a apărării teritoriului naţional revine Armatei Naţionale şi abia apoi aliaţilor – care pot fi sau nu mobilizaţi în urma unui îndelungat proces decizional de natură politică – sunt suficienţi cei 90.000 de militari cât mai avem acum, pentru apărarea imediată în caz de conflict?

 

Parametrii numerici ai Armatei României au fost stabiliţi prin analize amănunţite împreună cu experţii Alianţei Nord-Atlantice încă din perioada de pregătire pentru aderare. Atunci s-a parcurs un „road map” marcat anual de documente de evaluare complexe.

 

Știu… „Membership Action Plan”.

 

Exact. Prin urmare, cifrele au fost validate de analize bazate pe norme şi standarde specifice, pe experienţa similară a altor state care au aderat la Alianţă. Orice altă părere privind acest subiect riscă să fie marcată de partizanat sau de necunoaştere. Știţi, sunt state membre ale UE care nu sunt membre NATO. Şi România ar fi putut să opteze pentru o astfel de angajare europeană. Dar cei care se îndoiesc acum de NATO ar trebui să îşi reamintească cât de entuziasmaţi erau românii după 1990, când peste 90% din populaţie cerea intrarea în Alianţă. Este bine ca acum tot mai mulţi să se întrebe la ce ne foloseşte Alianţa? Aş spune că un astfel de curent de opinie este nociv. NATO este singura alianţă politico-militară din lume care a trecut proba timpului, asigurând apărarea colectivă a membrilor săi, dar şi singura alianţă cu vocaţie globală. Să nu uităm deci că este un enorm atu strategic că ne aflăm în interiorul ei. A fi membru al NATO este ca un blazon care atestă că faci parte dintr-un club respectabil. Acest club îţi garantează apărare optimă şi securitate în sensul cel mai larg, dar şi o protecţie sigură a patrimoniului economic şi a societăţii în ansamblul ei.

 

În multe doctrine NATO, în special cele americane, britanice şi franceze, se specifică destul de clar că sistemul militar protejează şi promovează interesele statului respectiv, atunci când vine vorba despre activitățile militare asumate în teatrele de operaţii. Dincolo de îndeplinirea unor angajamente asumate anterior, care au fost, concret, interesele României protejate şi promovate în teatrele de operaţii din Afganistan, Irak sau Balcanii de Vest?

 

Uite o schimbare originală de azimut! Să începem cu interesele proprii, naţionale… De la cel mai puternic la cel mai vulnerabil stat există interese naţionale proprii. Să nu facem însă greşeala de a privi interesul naţional căutând doar „securitatea în propria ogradă”. Lumea modernă este una interconectată, marcată de globalizare, implicit de globalizarea intereselor proprii. Venind spre teatrele de operaţiuni, aş începe cu Balcanii de Vest. Războiul civil din fosta Iugoslavie s-a produs într-o perioadă în care România nu făcea parte din NATO. Embargoul total asupra Belgradului a amputat drastic interesele noastre economice. Să adăugăm că nimeni nu poate asista cu detaşare la atomizarea statală a unei ţări vecine cu care există relaţii de cooperare substanţiale. Aici, implicarea românească în teatrele de operaţiuni a fost doar una dintre măsurile de ordin strategic pe linia consolidării efective a securităţii noastre naţionale. Prezenţa noastră în Afganistan şi Irak, la care v-aţi referit, se situează în sfera combaterii terorismului internaţional. Este ştiut că în materia vehiculării transnaţionale a terorismului, România este ţara de tranzit pentru terorism, dar şi pentru alte fluxuri transfrontaliere asimetrice nocive. De asemenea, prin potenţialul sau geostrategic, România se situează în prima treime a statelor europene şi este deci îndreptăţită să aibă opţiuni strategice, individual sau în tandem cu aliaţii săi cu care împărtăşeşte aceleaşi opţiuni de securitate. Un ultim aspect, România este un sector esenţial de graniţă atât pentru Uniunea Europeană, cât şi pentru Alianţa Nord-Atlantică. Oricum, este preferabil să luptăm pentru a ne apăra în Afganistan decât la… Craiova. Ideea este că întotdeauna vom obţine un câştig strategic numai dacă ne vom juca atuurile de care dispunem. Noi nu dispunem de posibilităţi financiare cu care să contribuim la operaţii „out of area”, dar demonstrăm buna credinţă prin participarea nemijlocită a militarilor noştri.

 

Sunteți un diplomat perfect pentru NATO, dar nu pentru mine, ca ziarist. Nu mi-ați răspuns la întrebare, pentru că nu puteți! Adevărul este că România nu a avut nimic de câștigat economic, ba dimpotrivă, a suferit de pe urma embargoului, a pierdut creanțe, contracte și relații economice favorabile în anumite regiuni. Dar înțeleg și că sunt adevăruri pe care nu le puteți rosti. Așa încât… să vă întreb altceva! Apropiata operaţionalizare a bazei americane de la Deveselu naște reacţii acide din partea Moscovei. Este evident că orice astfel de acţiune are şi partea sa de riscuri. Există o analiză clară a unui raport cost-beneficii asupra deciziei pe care România a luat-o referitor la acest subiect?

 

Aş spune că multe alte decizii strategice pe care România le-a luat în decursul timpului au produs aciditate din partea unor state. Aţi fi vrut ca Moscova să tacă de această dată? Este exclus… A găzdui pe teritoriul României echipamente ale sistemului cunoscut drept „Scutul antirachetă” este rezultatul unei opţiuni strategice cu orizont îndepărtat. Or, în materie de securitate, cele mai profitabile sunt investiţiile pe termen lung. Haideţi să ne gândim, dată fiind preocuparea pe care aţi enunţat-o – riscurile şi raportul cost-beneficii –, ce ar fi câştigat România dacă ar fi adoptat o poziţie inactivă faţă de Scutul antirachetă… Ar fi fost ea scutită de reacţii acide? Ar fi obţinut beneficii tangibile de un fel sau altul? Sunt convins că răspunsul la ambele întrebări este negativ.

Citiţi interviul integral în Revista Q Magazine.

 

ŞTIRILE ZILEI
CELE MAI NOI DIN POLITIC
 
StirileTVR.RO PE FACEBOOK
 
  AZI MAINE
BUCURESTI 15°C 16°C
IASI 15°C 17°C
CLUJ 14°C 17°C
CONSTANTA 13°C 12°C
CRAIOVA 18°C 11°C
BRASOV 10°C 12°C
Vezi toate informatiile meteo
CURS BNR - 22 Aprilie 2019, 06:22
 
INDICI BVB
 
INDICE BET
Data: 19-04-2019
Deschidere: 8279.83
Maxim: 8352.28
Mimim: 8279.83
Variatie: 0.86%
BRD
13.60
2.39%
FP
0.96
0.63%
SNG
33.45
0.6%
TLV
2.15
1.88%
TGN
350.00
0.28%
SNN
10.86
1.69%
EL
11.05
0.9%
WINE
19.00
1.06%
SIF2
1.20
0.84%
TBM
0.30
1.69%
ARHIVĂ ȘTIRI