Siteul tvr.ro foloseste cookies. Continuarea navigarii pe acest site se considera acceptarea politicii de utilizare a cookies. Afla mai multe accesand POLITICA COOKIES

Furtună mediatică în Germania, după declaraţiile anti-israeliene ale lui Günter Grass

Decizia celui mai mai important scriitor contemporan de limbă germană de a cataloga ca nefondate temerile cu privire la intenţiile nucleare ale Iranului şi de a vedea, la schimb, ameninţarea la adresa păcii mondiale mascată în spatele acţiunilor Israelului a stârnit o adevarată furtună mediatică în Germania. Günter Grass anticipase că va fi acuzat de antisemitism, însă este arătat cu degetul pentru altceva: orbirea istorică de care dă dovadă.

06 Aprilie 2012, 09:43 |
Poemul publicat de scriitorul german Günter Grass în marginea ameninţărilor nucleare din Orientul Mijlociu a stârnit o avalanşă de comentarii

Ce mai poate fi spus după ce tot ceea ce trebuia spus a fost împachetat atent într-un poem de 382 de cuvinte amestecând laolaltă explicaţii vagi, verdicte fără recurs şi opinii cu potenţialul unor bombe cu ceas?

Ce mai poate fi spus când toate acestea sunt opera lui Günter Grass, cel mai important scriitor contemporan de limbă germană, laureat al premiului Nobel pentru Literatură în 1999 şi una dintre cele mai importante voci ale spaţiului public european?

“Poezia nu face nimic să se întâmple”, scria acum 73 de ani poetul englez W.H. Auden, era 1939 şi Günter Grass habar n-avea că peste doar câţiva ani va întregi rândurile militanţilor Waffen SS!, dar iată că uneori până şi poezia poate răsturna clişee călduţe. Şi poate face o întreagă lume să se inflameze, în doar 382 de cuvinte despre Israel, Iran şi bomba nucleară.

"Ceea ce trebuie spus". Aşa se intitulează poemul publicat miercuri de cotidianul german Süddeutsche Zeitung sub semnătura lui Günter Grass. Lucrurile care nu mai suportă amânare în a fi livrate opiniei publice sunt următoarele: “sătul de ipocrizia Vestului”, scriitorul vede în “dreptul pretins” al Israelului „de a da prima lovitură” Iranului, o lovitură “care ar putea şterge de pe faţa pământului poporul iranian asuprit de un tip tare-n gură”.

  • „Acum, când ţara mea, ale cărei crime fără egal sunt aduse iar şi iar în discuţie, declară în cel mai pur scop comercial, cu uşurinţă, că drept „reparaţie" va livra Israelului un submarin a cărui specialitate va fi să trimită focoase atotdistrugătoare acolo unde existenţa unei singure bombe atomice este nedovedită, dar frica este folosită drept dovadă, spun ceea ce trebuie spus”, notează Günter Grass în poemul care a inflamat circuitele mediatice occidentale în ultimele 24 de ore, referindu-se la vânzarea unor submersibile germane către Israel şi la posibila utilizare a acestora într-un eventual conflict nuclear.

Ultima cerneală

“De ce spun abia acum, îmbătrânit, cu ultima cerneală: puterea atomică Israel pune-n pericol pacea mondială oricum atât de şubredă? Pentru că trebuie să fie zis ceea ce mâine ar putea fi prea târziu. Şi pentru că noi - ca nemţi, deja destul de împovăraţi - am putea deveni furnizorii unei crime previzibile”, scrie Grass. Şi continuă: “sper că mulţi se vor elibera de tăcere şi vor cere promotorului pericolului să renunţe la violenţă”.

Pe jumătate, Grass a anticipat urmările poemului său: o avalanşă de comentarii şi reacţii publice în marginea opiniei sale. O opinie care nu lasă loc de rest. Prin lentila ochelarilor cu rame groase ai alui Grass, Orientul Mijlociu se vede aşa: ambiţiile nucleare iraniene nu sunt dovedite, deci nu există niciun motiv ca un atac preventiv israelian să se producă, iar peste toate, însele armele atomice ale Ierusalimului sunt ameninţarea la adresa tuturor, în vreme ce Mahmoud Ahmadinejad, un tip cu gura mare, nu trebuie luat în seamă.

Când scrii astfel de lucruri în Germania, ţară al cărei program de exterminare a evreilor din perioada celui de-al Doilea Război Mondial e unul din motivele esenţiale ale existenţei Israelului şi ale felului în care administratorii acestuia interpretează ameninţările de tipul “vrem să vă ştergem pe de hartă”, tăcerea va fi lăsată deoparte de mulţi.

În primul rând de cei vizaţi. La puţin timp după publicarea poemului, ambasada Israelului la Berlin a dat publicităţii un comunicat cu propria versiune a ceea ce trebuie spus. “E o tradiţie europeană ca evreii să fie acuzaţi de ucidere ritualică înaintea Paştelui evreiesc. Înainte se spunea că evreii foloseau sângele copiilor creştini când îşi făceau pâinea nedospită, azi poporul iranian este cel pe care statul evreu vrea să îl anihileze", a reacţionat reprezentanţa diplomatică israeliană, continuând: "ceea ce trebuie, de asemenea, spus este că Israelul e singurul stat din lume al cărui drept de existenţă este pus la îndoială în mod deschis".

“Regimul iranian neagă existenţa Holocaustului şi propovăduieşte distrugerea Israelului. Comparaţia ( n.r. propusă de Günter Grass) spune foarte puţine despre Israel, dar o mulţime despre Grass. Iranul, nu Israelul, ameninţă pacea mondială. Iranul, nu Israelul, ameninţă cu distrugerea altor ţări. Iranul, nu Israelul, susţine organizaţii teroriste care trimit rachete împotriva civililor nevinovaţi. Iranul, nu Israelul, susţine masacrarea de către regimul sirian a propriei populaţii. Iranul, nu Israelul, lapidează femei, spânzură homosexuali şi reprimă fără milă zecile de milioane de cetăţeni iranieni”, a concluzionat dur şi premierul Benjamin Netanyahu.

Vor vorbi, apoi, cei indirect vizaţi, mai marii de la Berlin. Cei acuzaţi că, împovăraţi de vina istorică a Holocaustului, acceptă acum să vândă Israelului submarine gata pentru a fi echipate nuclear şi trimise să distrugă “acolo unde existenţa unei singure bombe atomice este nedovedită”. “Trivializarea pericolelor provocate de programul nuclear Iranian înseamnă neînţelegerea gravităţii situaţiei”, a indicat ministrul de Externe german, Guido Westerwelle, solicitat să comenteze poziţia lui Günter Grass.

Se vor pronunţa, în al treilea rând, istoricii.Grass transformă victimele în călăi şi calcă pe urmele unei tradiţii ignobile. A vorbi despre un atac preventiv nuclear este, înainte de toate, o prostie. Israelul nu a ameninţat niciodată cu aşa ceva. Submarinele de care se vorbeşte în poem oferă capacitate de răspuns, în cazul în care teritoriul tău a fost devastat în prealabil de un atac atomic. În mod cert, Grass nu are habar despre subiect”, a remarcat istoricul german Michael Wolffsohn.

“Günter Grass este mai îngrijorat de propria tăcere asupra trecutului său ca membru al Waffen SS, decât de viitorul umanităţii. Şi se comportă ca şi cum ar spune ceva ce nimeni n-a mai spus înaintea sa. Găsesc patetism în asta. Tăcerea de care vorbeşte nu există. Toată lumea vorbeşte despre asta, chiar în Israel. Fostul director al Mossad, Meir Dagan, de exemplu, care e de aceeaşi opinie cu Grass şi se opune unui atac preventiv. Nimeni nu l-a acuzat în Israel de antisemitism. Situaţia în care Grass face analize nucleare e la fel de jenantă ca aceea în care Dagan ar publica un poem. Nu cred că cineva poate lua în serios aşa ceva. Aş fi preferat să-şi păstreze ultima cerneală pentru o nuvelă, a comentat şi istoricul israelian Tom Segev.

Segev îl cunoaşte bine pe Grass, măcar pentru faptul că anul trecut i-a luat un interviu scriitorului german în care acesta susţine că şase milioane de germani au fost lichidaţi de sovietici la finalul celui de-al Doilea Război Mondial. Vehicularea numărului a stârnit la vremea respectivă vâlvă nu doar pentru că e contestabilă istoric, ci şi pentru că poartă seminţele unei comparaţii cu bătaie lungă: şase milioane este totalul evreilor exterminaţi de Germania nazistă în timpul Holocaustului.

În fine, vor reacţiona comentatorii principalelor publicaţii germane. O vor face cu grade diferite de indignare. Sunt obişnuiţi să se războiască cu fantomele unui trecut ce pare să nu mai treacă.

Primul a fost editorialistul Henryk Broder, într-un articol publicat de cotidianul conservator Die Welt chiar în ziua în care paginile "Süddeutsche Zeitung" au găzduit poemul lui Günter Grass. Broder scrie că scriitorul german “a avut întodeauna o problemă cu evreii, dar niciodată nu şi-a exprimat-o aşa clar ca acum". Grass este "arhetipul eruditului antisemit", al germanului care, "urmărit de ruşine şi remuşcări", nu îşi va găsi "liniştea sufletească" decât odată cu dispariţia Israelului, crede Broder.

Grass aparţine unei generaţii care nu a reuşit încă să treacă peste faptul că şi-a făcut debutul de partea greşită a istoriei. E de înţeles: să fii membru al Waffen SS nu e un început prea grozav de carieră pentru un gardian al conştiinţei globale. Dar exact aici e problema: modestia n-a fost niciodată caracteristică pentru Grass. Expertiza lui e mai degrabă pe teritoriul propriei versiuni despre adevăr. E nevoie de o înclinaţie serioasă spre fantezie pentru a portretiza Iranul ca victimă a planurilor de exterminare israeliene, dar o astfel de piruetă e consecinţa unei logici fracturate. Dacă evreii sunt adevăraţii agresori, atunci vina ta nu mai e atât de mare. Asta îi oferă lui Grass o conştiinţă curată pentru a le preda celorlalţi intrucţiuni morale, notează Jan Fleischhauer, editorialist al săptămânalului Der Spiegel.

Ediţia germană a Financial Times scrie: “Te simţi obligat să-l aperi pe bătrânul Günter Grass de criticile virulente la adresa poemului său jenant, patetic şi inutil. Nu pentru că poemul nu e deloc convingător. Ci pentru că scriitorul e departe de a fi un antisemit, aşa cum unii critici au declarat în răspunsurile lor maliţioase. Odată cu Grass, ceva intră în joc: spargerea tabuurilor. Cine critică Israelul este acuzat de antisemitism, scrie Grass. Dar chiar dacă unii transformă această profeţie într-un adevăr, ipoteza e fundamental greşită. De ani de zile, conflictul din Orientul Mijlociu a fost întors pe toate feţele, atât în Israel, cât şi în Germania. Să sperăm, deci, că nu opiniile vor reprezenta moştenirea acestui mare scriitor.

“Problema nu e că Grass critică dur Israelul pentru politica faţă de Iran. Astfel de critici sunt comune şi justificate. Dar Grass foloseşte poemul pentru a-şi justifica tăcerea prin frica de fi acuzat de antisemitism. Asta e greşit şi perfid. Articolele care acuză guvernul lui Netanyahu de acţiuni periculoase sunt prea numeroase pentru a fi numărate. Iar asta nu are nicio legătură cu ura faţă de evrei. Dar când Grass susţine exact asta, el creează un tabu care nu există. El însuşi creează noi prejudecăţi”, scrie cotidianul de stânga Die Tageszeitung.

Polemica l-a stârnit şi pe Mathias Döpfner, directorul executiv al grupului media german Axel Springer, care reacţionează într-un editorial din Bild, tabloidul cu cea mai mare circulaţie între publicaţiile editate pe Bătrânul Continent. “Ahmadinejad este un dictator şi un negaţionist al Holocaustului care declară că distrugerea Israelului este un obiectiv oficial al statului pe care-l conduce. Faptul că un scriitor german, dintre toţi oamenii, le spune israelienilor că e doar un tip tare-n gură, inofensiv, şi că ei, singura democraţie din Orientul Mijlociu, sunt o ameninţare pentru pacea mondială, este inacceptabil. La o vârstă avansată şi cu ultima cerneală, Grass foloseşte tonul unui moralist pentru a transmite un singur lucru: antisemitism politic corect. Grass încearcă să justifice vina germanilor, transformându-i pe evrei în călăi. În “decojirea cepei”, aşa cum se intitulează autobiografia lui Grass, scriitorul tocmai a atins miezul. Iar miezul ei este maro şi miroase teribil, scrie, fără menajamente, Döpfner.

 
Grass însuşi spunea odată că lirica este forma cea mai explicită şi clară a scrisului. Explicit şi clar e atunci un lucru: Omul suferă de orbire la un ochi.
Berliner Zeitung
Berliner Zeitung, singurul cotidian est-german care a reuşit să facă faţă concurenţei vestice după căderea Zidului Berlinului, e la fel de dur cu poemul lui Günter Grass. “Puterea nucleară israeliană, scrie Grass, este un pericol la adresa fragilei păci globale. Cu siguranţă, asta e o teză pe care o poţi susţine şi apăra. Benjamin Netanyahu nu pare interesat de compromis, nici în privinţa palestinienilor, nici în cea a iranienilor. Pe de altă parte, Grass vede la Teheran doar un tip cu gura mare care nici măcar nu deţine arme atomice. Acest gură spartă se numeşte Mahmoud Ahmadunejad şi a descris Israelul ca fiind un cancer care ar trebui şters de pe hartă. Tipul e adeptul teorilor conspiraţioniste, neagă Holocaustul şi pare să lucreze în direcţia acumulării unui arsenal nuclear", scrie Berliner Zeitung.

Şi continuă: "Grass, totuşi, nu găseşte nimic din toate acestea ca fiind demne de menţionat. Asta se datorează libertăţii artistice? Grass însuşi spunea odată că lirica este forma cea mai explicită şi clară a scrisului. Explicit şi clar e atunci un lucru: Omul suferă de orbire la un ochi”.

 
*
ŞTIRILE ZILEI
CELE MAI NOI DIN EXTERN
 
StirileTVR.RO PE FACEBOOK
 
  AZI MAINE
BUCURESTI 4°C 1°C
IASI -1°C 0°C
CLUJ 3°C 4°C
CONSTANTA 7°C 4°C
CRAIOVA 6°C 3°C
BRASOV 4°C 1°C
Vezi toate informatiile meteo
CURS BNR - 18 Februarie 2018, 05:20
 
INDICI BVB
 
INDICE BET
Data: 16-02-2018
Deschidere: 8258.97
Maxim: 8329.36
Mimim: 8258.97
Variatie: 0.84%
TGN
402.00
1.11%
TLV
2.34
0.65%
SNG
35.40
1.57%
EL
11.84
0.84%
BRD
13.60
1.48%
TEL
24.95
2.69%
SNN
8.31
1.44%
SNP
0.30
3.18%
WINE
19.95
0.51%
FP
0.92
0%
ARHIVĂ ȘTIRI