FENOMENUL NADIA. Povestea perfecţiunii în gimnastică

30 martie 2017, 21:07

Nadia a început să practice gimnastica la vârsta de 6 ani, la Oneşti. Cu ajutorul antrenorilor şi datorită talentului său înnăscut, cu graţie, acurateţe şi îndrăzneală, Nadia avea să dărâme toate barierele în gimnastică şi să cucerească o lume întreagă.

La Jocurile Olimpice de la Montreal, din 1976, o româncă a devenit simbolul perfecţiunii. Nadia avea atunci 14 ani şi jumătate.

Cu şapte note de 10 şi cinci medalii olimpice – trei de aur, una de argint şi una de bronz – Nadia a intrat în istorie.

Canadienii, gazdele competiţiei, i-au spus „Zeiţa de la Montreal”. Iar americanii au aplaudat-o la scenă deschisă.

Cristian Ţopescu îşi aminteşte cum Nadia a învins până şi computerul olimpic: „În momentul în care a apărut 1.00, toţi comentatorii erau uimiţi, nu înţelegeau ce se întâmplă, se uitau unii la alții, până când crainicul arenei de la Montreal a anunţat în limba franceză că nota este 10. În acel moment, au izbucnit uralele şi comentatorii şi-au dat seama că sunt martorii celei mai mari performanţe din istoria gimnasticii feminine mondiale”.

„Ca să concurezi într-o formă absolut perfectă şi să nu te doară ceva nu ştiu dacă există”, spune Nadia Comăneci.

La Olimpiada de la Moscova, Nadia a obţinut alte patru medalii: două de aur şi două de argint. Unul dintre momente a fost umbrit de aranjamente de culise.

“Acolo, la bârnă, la capătul unei ezitări, Nadia Comăneci a fost depunctată de arbitri în asememea hal, dacă pot spune, încât  a pierdut locul întâi în concursul individual compus în favoarea gimnastei sovietice Elena Davîdova”, îşi aminteşte comentatorul sportiv Cristian Ţopescu.

Antrenorul Gheorghe Gorgoi spune că Nadia i-a fost ca o fiică. A pregătit-o  pentru Olimpiada de la Moscova şi pentru Universiada de la Bucureşti, după ce între gimnastă şi antrenorul Béla Károlyi au apărut disensiuni.

“Nadia Comăneci a fost un fenomen natural. Eu am fost un fel de tată. Eu am făcut-o pe Nadia să citească prima carte, ‘La Medeleni’, de Ionel Teodoreanu. Eu am fost omul care a dus-o pe Nadia prima dată la teatru”, mărturiseşte Gheorghe Gorgoi, fost antrenor la Oneşti.

Nadia Comăneci mai are o performanţă neegalată până în prezent: este singura gimnastă de pe bătrânul continent care a intrat definitiv în posesia Cupei, după trei victorii consecutive la Campionatele Europene.

“Pentru mine acest trofeu este mai important decât Olimpiada de la Montreal, ca performanţă, deoarece ca să câștigi acest trofeu trebuie să fii cel mai bun timp de 6 ani de zile”, spune Nadia Comăneci.

Nadia s-a retras cu un palmares de 25 de medalii obţinute la Jocuri Olimpice, Campionate Mondiale şi Europene. Dar gimnasta de 10 avea să ducă o viaţă departe de a fi perfectă, într-un regim totalitar.

Cu mai puţin de o lună până la Revoluţia din ’89, Nadia a fugit din ţară şi s-a stabilit în America.

În România este implicată în mai multe proiecte caritabile.

Pentru o lume întreagă, Nadia este gimnasta care a atins perfecţiunea. Pentru români, în special, rămâne cea mai iubită gimnastă din toate timpurile.

În avanpremiera Europenelor de la Cluj, Ştirile TVR au lansat, în 27 martie, campania campioni de poveste/#gimnastica60,  30 de reportaje despre momentele de glorie, dar şi de cumpănă pe care gimnastica românească le-a traversat de-a lungul celor şase decenii scurse de la primele Campionate Europene (Bucureşti, 1957).

Urmărește-ne pe Google News

Ultima Oră

Cele mai citite