Siteul tvr.ro foloseste cookies. Continuarea navigarii pe acest site se considera acceptarea politicii de utilizare a cookies. Afla mai multe accesand Politica de cookies Vezi și Politica de Confidenţialitate care face referire la modul în care colectăm, folosim şi partajăm datele dumneavoastră pentru a va oferi serviciile TVR precum şi modul în care folosim platformele sociale.

Fantomele din Bucureşti. Case bântuite, demoni şi legende urbane

Ca orice capitală care se respectă, Bucureştiul are şi el repertoriul său de case bântuite şi legende urbane, de la fantome şi demoni, până la relatările vremii despre hoţii de organe din spitale. Desigur, nu tre­bu­ie uitate nici istorisirile despre reţeaua de tuneluri sub­te­rane care se răspândesc sub întreg oraşul, tuneluri ce erau folosite în trecut de domnitori şi de marii bo­ieri, pen­tru a fugi din calea duşmanilor.

02 Iunie 2014, 13:34 (actualizat 02 Iunie 2014, 19:41) | Cătălin Grosu |
Bucureştiul, plin de legende cu fantome şi fenomene paranormale / FOTO: turismistoric.ro
Bucureştiul, plin de legende cu fantome şi fenomene paranormale
Şcoala Centrală din Bucureşti
Strada Covaci,azi
Curtea Veche
Teatrul de vară din Parcul Bazilescu,în ruină
Casa Sabgelui negru
Ilarie Voronca, poetul care s-a sinucis din dragoste
Un troleibuy fantomă ajunge, noaptea, la Gara de Nord

Săptămâna trecută v-am făcut cunoscute  legende urbane sau adevăruri care sunt "dincolo de noi". Poveştile cu locuri bântuite  din Bucureşti, care aduc groază localnicilor şi deliciul aventurierilor care le vizitează în căutare de apariţii misterioase. Mistere şi legende au fost dintotdeauna. Au început chiar la întemeierea Bucureştiului (menţionat iniţial la 1459) când, spune legenda, ciobanul Bucur era bântuit de oile lui care fuseseră mâncate de lupi. În timp, numărul "întâmplărilor nemaivăzute" a crescut. Întâmplările cu fantome, demoni, năluci de animale sau autobuze-fantomă există cu zecile, în fiecare cartier al oraşului. Vă invităm, aşadar, să cunoaştem şi alte locuri despre care se spune că sunt băntuite, locuri pline de mister şi istorie.

Spitalul unde se vindeau organe

În clădirea din spatele Bisericii Stravropoleos, se afla un spital. Cunoscut în trecut sub nu­mele de "Spitalul Poştelor", se spune că, în urmă cu zeci de ani, aici erau duşi nefericiţii cu boli grave, pentru a li se fura organele. În acel spital erau ceva separeuri pentru tratamente, însă mărturii ale oamenilor de atunci, arătau că  se murea, iar organele erau vândute. Acestea erau băgate în nişte geamantane frigorifice, pe care traficanţii le conectau la bateria de la maşină şi plecau cu ele. Din cauza numărului mare de oa­meni care au murit aici, mulţi dintre ei crezând cu tărie că se vor face bine, folclorul zonei spune că această ari­pă a clădirii ar fi devenit bântuită, mai ales în nopţile lungi de iarnă auzindu-se, pe străduţele care dau înspre Teatrul de Comedie, gemete şi plânsete sfâşietoare.

Şcoala Centrală, locul unde au fost simţite adieri reci şi miresme fetide

România nu exista încă pe hartă când, la 19 martie 1851, domnitorul Barbu Ştirbey hotăra înfiinţarea, în Bucureşti, a "Pensionatului Domnesc de Fete", devenit Şcoala Centrală de Fete. Într-adevăr, şcoala, pe care o găsim astăzi pe stradă Icoanei, în cartierul cu acelaşi nume, se numără printre cele mai vechi şcoli din Bucureşti. Prestigiul şcolii era dat de faptul că îi urmau cursurile fiicele marilor demnitari sau boieri ai ţării, elita acelor vremuri. Spre sfârşitul secolului însă, şcoala avea să dobândească un alt titlu de nobleţe care îi va marca durabil destinul: construcţia noului sediu de către arhitectul Ion Mincu. Legenda spune însă că, atât în clădirea cu arhitectură istorică, cât şi în frumoasă curte interioară, au fost auzite, de-a lungul timpului, sunete stranii, au fost simţite adieri reci şi miresme fetide, au fost văzute obiecte levitând, uşi şi ferestre care se închid şi se deschid fără vreo intervenţie umană.

(w620) Şcoala Ce

Spiritele arşilor de sub crucea Bisericii „Sfântului Anton”

Una dintre cele mai vechi zone din oraş, Centrul vechi, abundă în legende urbane cu strigoi şi fantome. Şi cum duhurile rele nu pot fi suprimate din imaginarul religios, în zona numită Piaţa Crucii, aproape de Curtea Veche există Biserica Sfântul Anton. Cunoscută şi sub numele de Biserica Puşcăriei, unde, la 23 martie 1847 a avut loc un mare incediu ce a distrus şi alte clădiri din împrejurimi. În acea seară liniştită, când oamenii se aflau la slujbă, flăcările au cuprins, dintr-odată, biserica  şi zeci de suflete s-au stins mistuite de flăcări. Apoi, toţi acei oameni, care nu au apucat să mai iasă din biserică, au fost îngropaţi, într-o groapă comună, iar la capul gropii s-a pus o crucea mare. Se pare că spiritele celor arşi sunt încă prezente în acel loc.  O minune totuşi s-a petrecut: icoana făcătoare de minuni a Sf. Anton a scăpat, surprinzător, din flăcările incendiului. Ea va fi adăpostită, de atunci, în biserica Sf. Gheorghe Vechi, în timp ce hramul bisericii arse va fi preluat de Biserica Domnească, aflată în apropiere.

Groapa cu ciumaţi de pe Strada Covaci şi scheletul cu var

O altă groapă comună a exis­tat pe vre­muri, tot în Centrul Vechi, pe strada Covaci. Aici fu­se­seră îngropate cadavrele unor ciumaţi, fără insti­in­ţarea mem­brilor familiilor. Uneori, noaptea, fantomele aces­tora bântuie zona. Oamenii din zona spun că Strada Covaci nu este doar locul unde s-au născut mititeii, ci şi poveştile cu fantome. Strada Covaci este una dintre străduţele laterale ale Centrului Vechi, trasată şi modernizată la începutul secolul XIX. La aceea vreme, se numea Strada Nouă. Ulterior, primeşte numele de Uliţa Covacilor. Ca majoritatea străzilor din Centrul Vechi, cu nume destinate unor mesteşugari si bresle, Strada Nouă îi onorează pe covaci. Numele străzii păstreaza amintirea unui vechi mesteşug, acela al fierăritului. Uliţa Covacilor este atestată în documente vechi încă din secolul XIX. Numele de "covaci" vine de la cuvântul din limba slavonă "kovaci", care înseamna "fierar". Acest cuvânt, este întâlnit şi în limba maghiară, sub forma de kovacs. Pe această stradă s-a descoperit şi scheletul unei femei despre care nu se ştie nimic. A fost găsită când s-a săpat în zonă, iar scheletul era aşezat într-o poziţie ca şi cum ar fi dormit. Din spusele specialiştilor, trupul a fost dat cu var înainte de a fi îngropat.

(w620) Strada Cov

„Zidul lui Dracula” din beciul Curţii Vechi

Cel mai cunoscut mit din România are rădăcini tot în Centrul Istoric. Bătrânii din zonă îşi amintesc de zvonurile conform cărora Vlad Ţepeş, cunoscut şi sub numele de Dracula, bântuie şi acum Curtea Veche, cetate construită de el în 1458. Curios însă este că, deşi domnitorul Mircea Ciobanu a dorit să strice întreaga construcţie şi să o refacă după propriul gust, ceva l-a oprit în a dărâma un zid rămas din vechea construcţie a lui Vlad Ţepeş. Prima construcţie ridicată pe acest loc a fost o cetăţuie ce datează din secolul al XIV-lea, cu rol de apărare a drumurilor comerciale care legau Câmpia Dunării de drumurile de la Giurgiu. Cu un secol mai târziu, în 1458-1459, pe ruinele vechiului turn, Vlad Ţepeş a ridicat o adevărată cetate cu ajutorul meşterilor braşoveni. Aici a fost emis un document la 23 septembrie 1459 în care este menţionat, pentru prima oară, numele oraşului Bucureşti. Puţini sunt cei care ştiu că, în spatele cetăţii, pe locul unde acum se află Curtea Sticlarilor, au fost găsite urme ale cazanelor lui Dracula. Aici, focul ardea, zi şi noapte, în nişte cazane gigantice.

(w620) Curtea Vec

Balta Vrăjitoarelor, locul ritualurilor magice

Şi dacă vorbim de paranormal, cum ar putea să lipsească vrăjitoarele. Undeva, în Pădurea Boldu-Creţeasca, există un lac numit Balta Vrăjitoarelor, cu o dimensiune de câţiva zeci de metri pătraţi, care are o istorie învăluită de mister. Se zice că acesta ar fi locul în care a murit decapitat Vlad Ţepeş, trădat de boierii din Ţara Românească. În perioada comunistă, după cutremurul din 1977, mai multe basculante cu moloz au fost descărcate în această baltă, strict cu scopul de a o astupa. În câteva săptămâni însă, dărâmăturile clădirilor au fost înghiţite de apă, iar totul a dispărut ca prin minune.

Vrăjitoarele se strâng, în fiecare an, de Sânziene, Sfântul Gheorghe şi Sfântul Andrei pentru a-şi practica ritualurile magice pe marginea bălţii. Ele spun că, din generaţie în generaţie, şi-au tras puterea de la această baltă reprezentând practic o iniţiere în artele oculte. Localnicii povestesc că, de multe ori, femeile însărcinate, care nu doreau copilul, se duceau la baltă, stăteau câteva minute în apă şi scăpau de sarcină.  Animalele sunt speriate de acest loc sinistru. Nu găseşti nici măcar o broască să vieţuiască în acest lac. Animalele sunt atât de speriate, încât  nu beau apă din baltă.

Sunete stridente, noaptea, în Parcul Bazilescu

Cunoscut în trecut sub numele de Parcul Nicolae Bălcescu, parcul Bazilescu, se află în cartierul Bucureştii Noi. A fost înfiinţat în 1954 şi are o suprafaţă de 13,5 hectare. Terenul pe care a fost construit parcul a fost donat de juristul Bazilescu statului român la începutul secolului XX. În interiorul parcului se află Teatrul de Vara, construit în 1953 şi inaugurat cu ocazia Festivalului Mondial al Tineretului şi Studenţilor, care avea o capacitate de 2000 de locuri. În prezent, teatrul, aflat în administrarea Ministerului Culturii, este într-o stare avansată de degradare. Noaptea, în zona se aud sunete stridente şi tusea unui bărbat (despre care se spune că ar fi chiar a lui Bazilescu), venind de dincolo de coloanele tea­trului aflat în paragină.

(w620) Teatrul de

Casa Diavolului de pe str. Prapor­gescu

Probabil una dintre cele mai cu­noscute legende urbane din Bucu­reşti este cea referitoare la Casa Diavolului de pe str. Prapor­gescu. Ar fi vorba de o entitate demonică plină de ură şi de furie, care poate fi simţită şi de la depărtare, chiar din zona Batiştei. Se spune că, în această clădire, două femei au fost omorâte. Legenda mai spu­ne că, în nop­ţile cu luna plină, numărul 666 ar apărea, în mod misterios, pe peretele din exterior al casei.

Casa Sângelui Negru, Mântuleasa 33

Aşezată într-o zona aparent liniştită, casă din Str. Mântuleasa e bântuită de 3 demoni, dar şi de o fantomă. Unii spun că ar fi chiar fantoma lui Mircea Eliade, alţii spun că fantoma l-a inspirat pe savantul român să scrie seria de nuvele fantastice, precum "Domnişoara Cristina". E supranumită Casa Sângelui Negru. Vecinii spun că noaptea se aude un susur suspect dinspre poartă de la intrare şi, uneori, dimineaţa, rămân nişte pete întunecate, care seamănă cu cele de sânge. Aici au avut loc mai multe crime, de-a lungul timpului. Fantoma, pe care vecinii o numesc „Bocănitoarea”, ar fi, se zice, o prostituată care şi-a găsit sfârşitul acolo pe la jumătatea secolului XIX. Casa din Mântuleasa n-a mai fost locuită din 1948.

(w620) Casa Sabge

Pe strada Parfumului bântuie groaza. Oamenii spun că fantoma lui Ilarie Voronca îşi vizitează fosta locuinţă

Strada Parfumului... Bucureşti, un cartier în care, dincolo de aparenţe, par să coexiste mai multe dimensiuni ale timpului. Trecutul şi prezentul, cei vii, cei trecuţi în lumea de dincolo, cei prinşi între Pământ şi Rai, îşi fac uneori simţită prezenţa, spun oamenii care locuiesc aici. Scenaristul unui film de groază şi-ar putea găsi inspiraţia pe această stradă. Acolo a trăit, cândva, un poet renumit, Ilarie Voronca, prieten bun cu George Călinescu. Numele său adevărat era Eduard Marcus şi a sfârşit în mod tragic, în 1946. Şi-a pus capăt zilelor după ce iubita sa, Colomba, l-a părăsit fără nicio explicaţie. Se spune că sufletul Ilarie Voronca nu şi-a mai găsit liniştea nici după moarte şi că spiritul s-ar întoarce, adesea, în casa în care a locuit, căutând parcă răspunsuri şi azi.

(w620) Ilarie Vor

Autobuzele-fantomă din Bucureşti

Se spune că Bucureştiul are şi vehicule-fantomă. Brusc refrenul "Du-mă acasă mai tramvai", nu mai pare chiar atât de îmbietor. Este vorba despre autobuze fără călători care fac, pe inserat, traseul Rosetti-Gara de Nord sau despre un altul, vechi, despre care se spune că apare în jurul orei 2.00 şi vă poate duce, dacă va încumetaţi, din centru până în zona Herăstrău. Autobuzul este gol şi majo­ritatea martorilor l-au văzut circulând pe la Universitate. Cel de-al doilea caz se referă la tro­leibuzul 75. Unul dintre cei care au va­zut troleibuzul a fost o fată care aştepta, în­tr-o noapte, în staţie, la Teatrul Naţio­nal, troleibuzul 85, pentru a merge la Gara de Nord. Troleibuzul aşteptat nu a apărut, în schimb, în staţie, a oprit tro­leibuzul 75, cu ruta "Piaţa Rosetti-Gara de Nord", scrisă pe o hârtie pusă în geamul din faţă. Urcată în maşină, fata a început să simtă un miros îngrozitor şi a coborât. Când se pregătea să cheme un taxi, a văzut încă un troleibuz 75 oprind în staţie. Acesta părea mai nou şi mai curat. Ea a fost singurul pasager al vehiculului, şoferul nu putea fi văzut nicăieri, dar troleibuzul a mers, fără oprire, până la Gara de Nord. Peste ceva timp, mar­tora întâmplării a verificat listele mijloacelor de transport RATB. Troleibuzul 75 nu apărea nicăieri pe ele.

ŞTIRILE ZILEI
CELE MAI NOI DIN SPECIAL
 
StirileTVR.RO PE FACEBOOK
 
  AZI MAINE
BUCURESTI 5°C 3°C
IASI 3°C 2°C
CLUJ 7°C 6°C
CONSTANTA 3°C 4°C
CRAIOVA 7°C 2°C
BRASOV 5°C 2°C
Vezi toate informatiile meteo
CURS BNR - 16 Noiembrie 2018, 12:25
 
INDICI BVB
 
INDICE BET
Data: 16-11-2018
Deschidere: 8573.66
Maxim: 8593.79
Mimim: 8534.59
Variatie: -0.29%
SNG
34.85
0.14%
FP
0.94
0.53%
EL
10.92
0.74%
ALR
3.36
0.3%
SNN
8.48
0.48%
SNP
0.37
0.53%
SIF4
0.60
0.33%
SIF2
1.28
1.23%
TLV
2.36
0.21%
SIF5
2.10
0%
ARHIVĂ ȘTIRI