Expert: Putin este acum cel mai periculos. Ne apropiem de stadiul său final

Foto: Wikimedia Commons
Foto: Wikimedia Commons
1 august 2022, 14:18

În februarie, când a început războiul, s-a vorbit despre „portițe de ieşire” şi potenţiale rezoluţii, dar acum, oficialul s-a lamentat: „Nu văd cum poate Putin să accepte ceva ce putem susține moral sau politic”.

„De când a preluat președinția în 1999, Putin a fost destul de deschis cu privire la ceea ce-și dorește: să rămână în funcție atât timp dorește și ca Rusia să fie recunoscută ca o mare putere. Cu toate acestea, noțiunea lui despre ce înseamnă acest lucru și despre ceea ce este dispus să facă pentru a-și atinge obiectivele s-a schimbat de-a lungul timpului și acum se pare că vedem faza finală și cea mai periculoasă a coborârii sale în tiranie”, notează Galeotti.

Gândirea lui pare să primească „o formă specifică modelată de oamenii care îl influențează”. Vechiul său prieten, bancherul Yuri Kovalciuk, a petrecut seri lungi alături de președinte când se izola de Covid în 2020, obsedat de perfidia ucraineană. „Acest lucru a creat scena pentru ascensiunea șoimului Nikolai Patrușev, un fost ofițer KGB care este acum secretar al consiliului de securitate al țării; de fapt, consilierul pentru securitate națională al lui Putin”, subliniază expertul.

Putinism-patrușevism

Așa cum ideologia sovietică a marxismului-leninismului a fost doctrina largă a lui Karl Marx, căreia liderul revoluționar Vladimir Lenin i-a dat o formă pragmatică necruțătoare, la fel și Rusia este acum în strânsoarea „putinism-patrușevismului”, atrage atenția Mark Galeotti. Viziunea lui Putin despre o lume a competiției constante, „de tipul ochi pentru ochi și dinte pentru dinte, este acum filtrată prin paranoia beligerantă a lui Patrușev”.

Patrușev susține un război agresiv în Ucraina în timp ce se plânge că „anglo-saxonii nu s-au schimbat de secole. Astăzi, ei continuă să-și dicteze condițiile lumii, călcând în picioare drepturile suverane ale statelor.”

El îl citează chiar aprobator pe generalul țarist Mihail Skobelev, care a supravegheat masacrarea dușmanilor săi în 1881, susținând că: „Durata păcii este direct proporțională cu măcelul pe care îl provoci inamicului. Cu cât îl lovești mai tare, cu atât rămâne mai mult timp liniștit.”

Pentru Patrușev, războaiele trebuie purtate fără limite sau milă, iar Rusia este în război cu Occidentul. Într-adevăr, el a susținut că Statele Unite „ar prefera ca Rusia să nu existe deloc ca stat”, bazându-se, mai ales, „pe pretențiile sale de parapsiholog specializat visele fostului secretar de stat american Madeleine Albright”.

Război fără limite

„Este greu să vedem alte reinventări, darămite pozitive, în viitorul lui Putin”, notează Galeotti, adăugând: „Putinism-patrușevismul pare a fi putinismul de stadiu final”. Deja acest lucru începe să se manifeste în termeni politici mai largi. În cuvintele acelui oficial american: „În ultima lună, a început să transforme Rusia dintr-o țară într-o mașinărie de război”.

La începutul războiului, Putin i-a susținut pe tehnocrații care doreau să mențină status quo-ul față de șoimii care doreau țara pe picior de război. O nouă lege adoptată luna aceasta permite mobilizarea economiei, lucrătorii din întreprinderile de apărare fiind forțați să facă ore suplimentare și companiilor fiindu-le interzis să respingă contractele guvernamentale.

„Sub această nouă iterație a lui Putin, totul trebuie să fie subordonat războiului”, scrie analistul. Când, pe 7 iulie, a spus „toată lumea să știe că încă nu am început nimic serios”, nu vorbea doar, așa cum presupuneau mulți, despre câmpul de luptă. „De fapt, el a semnalat că este dispus să opereze cu și mai puțină reținere”, subliniază Mark Galeotti.

Contraatacând contraatacul

Cea mai semnificativă dezvoltare pe câmpul de luptă este contraatacul ucrainean asupra Hersonului. Deși rușii pot fi persistenți în apărare, le va fi greu să țină acest oraș strategic, nu în ultimul rând acum că podul Antonivka, principala lor cale de aprovizionare, este aproape inutilizabil, scrie expertul.

„Recuperarea Hersonului ar fi, fără îndoială, o victorie uriașă pentru Kiev, spulberând temerile legate de o reînnoită înaintare a Rusiei spre vest de-a lungul coastei Mării Negre, spre Odesa. De asemenea, ar deschide perspectiva unei noi retrocedări a câștigurilor Moscovei în sudul Ucrainei și chiar ar amenința Crimeea.

Când a devenit clar în martie că asaltul său inițial asupra Kievului a stagnat, Putin a fost dispus să se retragă și să se concentreze asupra Donbasului. Cu noua sa perspectivă, maximalistă, mai ales dacă părea vreo amenințare serioasă la adresa Crimeei, ar putea fi tentat în schimb să escaladeze.

Cu probabil 85% din forțe deja angajate, poate părea că Rusiei mai are puține rezerve, mai ales că opțiunile apocaliptice, cum ar fi folosirea armelor nucleare, par încă de la sine înțelese.

Chiar dacă Putin ar renunța la ezitarea sa timpurie și ar declara război, permițându-i să-și mobilizeze rezervele, ar dura circa trei luni până să aibă, poate, până la 150.000 de soldați, deși, în cea mai mare parte, prost echipați, prost motivați și neantrenați.

Cu toate astea, el are alte modalități de a escalada, de la lansarea de atacuri mai puternice asupra țintelor civile până la amenințarea graniței de nord a Ucrainei. De asemenea, l-ar putea presa pe dictatorul belarus Alexandru Lukașenko să se alăture luptei. Deși soldații săi sunt în mod clar nemulțumiți de idee, chiar și amenințarea cu aproximativ 20.000 de soldați noi în nord ar forța Ucraina să redistribuie unele dintre forțele sale pentru a proteja Kievul”, mai argumentează Mark Galeotti.

„Putin este acum cel mai periculos”, subliniază analistul. Are în același timp cel mai mult și cel mai puțin de pierdut. „Cel mai mult în sensul că, dacă pierde acest război, se confruntă cu riscul de a fi țap ispășitor – în cel mai bun caz, visele sale de a intra în panteonul eroilor naționali ruși ar fi năruite definitiv. Iar cel mai puțin în sensul că, în timp ce încă pare să creadă că poate supraviețui, că vom pierde voința de a lupta în acest război indirect, nu mai pare să creadă că poate coexista cu noi”, este de părere Mark Galeotti.

Urmărește-ne pe Google News

Ultima Oră

Cele mai citite