Siteul tvr.ro foloseste cookies. Continuarea navigarii pe acest site se considera acceptarea politicii de utilizare a cookies. Afla mai multe accesand Politica de cookies Vezi și Politica de Confidenţialitate care face referire la modul în care colectăm, folosim şi partajăm datele dumneavoastră pentru a va oferi serviciile TVR precum şi modul în care folosim platformele sociale.
SĂPTĂMÂNA MĂRŢIŞORULUI

Există viață după breaking news? Lecție despre renunțare și căutarea vocației, cu Miruna Molodeț

După o carieră de succes în online și după ce a muncit ani de zile cu pasiune, Miruna a descoperit într-o zi că alta este vocația ei. A dat curs acestei revelații, a renunțat la munca pe care o făcea cu succes și a început să-și înțeleagă adevăratele pasiuni. A trecut de la breaking news la dans și călătorii, gătește, merge cu bicicleta și este implicată într-un proiect cu copii. Nu i-a fost teamă să-și schimbe viața și descoperă în fiecare zi cât de mult îi place cea de acum. “A trebuit să ies puțin din ciclul ăsta serviciu-casă, să-mi dau voie să iau o pauză, să încetinesc ritmul vieții noastre de orășeni ocupați care aleargă mereu spre ceva (autobuz, ședință, întâlnire cu prietenii)”, explică Miruna propria-i transformare.

01 Martie 2014, 09:34 (actualizat 02 Martie 2014, 22:01) | Daniela Mîndrilă |
Miruna Molodeț/ Foto: Dani Ioniță, Dancing Bucharest
Miruna Molodeț/ Foto: Dani Ioniță, Dancing Bucharest
Miruna Molodeț
Miruna în Myanmar
Dans contemporan/ Foto Dani Ioniță, Dancing Bucharest
Miruna Molodeț
Miruna Molodeț

Miruna Molodeț are 35 de ani și este de profesie traducător. După facultate, a fost mai întâi corector la o revistă de chimie, apoi traducător tot acolo.

În presă a ajuns cumva din întâmplare, după ce un prieten a recomandat-o șefei departamentului newmedia de la realitatea.net, care tocmai făcea o echipă nouă. I s-a propus să fie editorul zilei, post care însemna multă responsabilitate “pentru un om care habar nu avea ce înseamnă presa”, după cum mărturisește. Cele 8 luni acolo i-au ținut loc de "școală primară" în presă. În online era deja, pentru că avea un blog personal pe care-l scria în engleză. Au urmat 7 ani la ProTV, unde a fost pe rând content manager, producător/content manager stirileprotv.ro, online marketing manager, brand manager (voyo.ro si Stirile ProTV).

(w300) Miruna Mol

Acum s-a întors la profesia de traducător, deocamdată freelancer. A fost implicată și în proiecte scurte de marketing și brand management (cu Centrul Național al Dansului, de exemplu) și spune că este deschisă oricăror propuneri profesionale, chiar și celor care poate nu au legătură cu experiența ei anterioară.

De când este freelancer, și-a îndeplinit un vis mai vechi: de a merge într-o țară îndepărtată și exotică, unde e vară când la noi e iarnă. Așa a ajuns în Birmania (Myanmar), unde a stat o lună de zile, lucru pe care nu l-ar fi putut face niciodată atunci când lucra full time.

Curioși de transformarea Mirunei, am vrut să vedem de ce a renunțat la o carieră de succes pentru a se arunca în necunoscut, dacă a scăpat de microbul presei și cum e viața după breaking news.

Cum și de ce ai luat decizia să renunți la presă după aproape 8 ani? Cum scapi de „drogul” numit presă?

A fost un proces destul de îndelungat. Cu presa dezvoltasem o relație de „love and hate”: îmi plăcea și mă implicam mult în ceea ce făceam, însă descopeream că mă consumă foarte mult. Iar pentru genul ăsta de job trebuie să ai vocație, cred eu. Am aflat că nu asta era vocația mea.

Desigur, cred că era vorba și de un fel de maturizare și de punctul ăla în care stai și te întrebi: „Mă, da' eu ce vreau să fac cu adevărat?”.

(w460) Miruna Mol

Exercițiul ăsta de sinceritate cu tine nu e prea ușor și poate să dureze o vreme până îți dai seama care sunt lucrurile care te animă cu adevărat. După aceea, e o chestiune de alegere. Mi-am dat seama că nu sunt făcută pentru știri. Și nici pentru marketing. Pot să funcționez în domeniile astea, am învățat foarte multe de la oamenii din jurul meu. Însă nu asta e ceea ce mă entuziasmează, ceea ce mă motivează.

În același timp, și nu vreau să spun cuvinte mari, am ajuns la concluzia că îmi doresc să pot să mă bucur de toate momentele din viața mea. Asta e posibil și dacă ai un job, nu trebuie să-ți dai demisia pentru asta, vei zice. E adevărat, însă eu a trebuit să ies puțin din ciclul ăsta serviciu-casă și să ma reașez pe noul calapod mental. Să-mi dau voie să iau o pauză, să încetinesc ritmul vieții noastre de orășeni ocupați care aleargă mereu spre ceva (autobuz, ședință, întâlnire cu prietenii).

Cum s-a schimbat viața ta după ce ai plecat din presă?

Am ieșit din ritmul acela de a merge dimineața la serviciu și de a pleca seara acasă. Unele colaborări, mai ales traducerile, le fac de acasă. Asta înseamnă că nu mai am un program fix, iar asta poate fi destul de înșelător dacă nu ești o persoană organizată. Însă pentru mine, deocamdată, funcționează foarte bine.

Sunt mult mai relaxată și dorm mult mai bine. Nodul din gât de la stres a dispărut. Pot să văd ce se întâmplă în oraș la miezul zilei, cum e în parc după prânz, lucruri din astea mărunte pe care înainte nu le vedeam pentru că eram la birou. Nu mai sunt (atât de) dependentă de internet.

Nu ți-a fost teamă să te arunci în necunoscut, să nu mai ai un venit stabil?

Nu mi-am propus să-mi găsesc imediat un job. Nu am fost panicată că o să rămân fără bani, fără mâncare, deși resursele erau mult mai mici față de perioada când lucram. Mi-am dat seama că pot trăi cu mult mai puțin, fără să simt vreo diferență. Că, de fapt, nu avem nevoie să cheltuim averi ca să ne simțim bine. A fost un fel de downshifting, dacă vrei. Mi-am dat seama că pot să fiu și chibzuită, și creativă atunci când vine vorba de cumpărături. Că știu chiar să gătesc!

(w500) Miruna Mol

Mi-am pus pe hârtie de zeci de ori toate cheltuielile, să știu, de exemplu, de câți bani am nevoie să pot trăi fără prea mari pretenții. Atunci am văzut unde nu sunt chibzuită și cheltui aiurea. Și cum pot optimiza totul după nevoile mele, cu o sumă rezonabilă. De exemplu, nu am nevoie de două abonamente de telefonie mobilă.  Sau de 3 surse de Internet. Nu mai dau banii pe mâncarea de tip „catering” pentru că acum am timp să merg la piață și să îmi prepar singură ce vreau.

Circul în principal cu bicicleta, chiar și acum când e puțin mai rece, însă asta nu e o noutate, merg cu bicicleta prin oraș cam de doi ani încoace.

Simți că acum îți trăiești viața așa cum vrei tu, că ești liberă, că poți face orice?

Nu știu dacă orice, cred că limitele financiare uneori mă opresc de la „orice”. Dacă ar fi după mine, aș pleca în călătorie în jurul lumii chiar mâine!

Simt, într-adevăr, că sunt mai stăpână pe timpul meu decât înainte. Pot să aleg ce și când să fac, așadar da, e o libertate de mișcare de care n-am avut parte înainte. Însă cred că libertatea e o stare a minții, cred că la fel de liber se poate simți orice om, cu orice fel de job, trebuie doar să vadă că e alegerea sa să-și petreacă timpul în felul acela pentru motivele știute de el/ea.

Ai primit critici sau mai degrabă ai avut reacții pozitive? Cum au privit cei din jur faptul că ți-ai schimbat viața?

Mai degrabă reacții pozitive. Prietenii mei m-au susținut, și o fac în continuare, și pentru asta mă consider un om norocos.

Am avut parte și de reacții de genul „Ești nebună!”, asta pentru că nu am plecat la un alt job. Asta a fost întrebarea standard când lumea din jur a aflat că mi-am dat demisia: „Unde pleci?”. Le răspundeam „Într-o vacanță prelungită”. Ceea ce a fost oarecum adevărat, două luni n-am făcut nimic legat de muncă.

Mama, însă, a fost cam îngrijorată și am înțeles-o, presupun că nu e ușor să-ți vezi copilul vulnerabil dintr-un oarecare punct de vedere, mai ales la vârsta mea. Dar, în timp, m-a înțeles și mă susține, asta și pentru că i-am arătat că nu e nicio panică dacă nu mai am serviciu. De muncit, tot muncesc, chiar dacă nu sunt, mereu, la 9 la birou.

Ce nu aveai timp că faci înainte și acum îți permiți „luxul” de a face?

Acum pot să gătesc. Să închid laptopul și televizorul și să citesc în mijlocul zilei. Să mă duc la piață în timpul săptămânii. Să merg la evenimente care încep la 6 seara.

Cel mai important „lux”, ca să spun așa, e că pot controla ce informații ajung la mine și când. Eu decid dacă vreau să fiu informată sau nu. Înainte, chestia asta nu era o opțiune, era necesară în fiecare moment. Oricum am descoperit că e un „microb” care nu dispare complet, ăsta cu presa. Și în vacanță am intrat mai degrabă pe site-urile de știri și pe Twitter, decât pe Facebook, de exemplu.

Cum ai ajuns la dans?

Oh, cu dansul e poveste veche. Am dansat mereu, într-o formă sau alta. Balet, când eram mică, apoi dansuri populare în generală și liceu.

Apoi, prin 2011, m-am dus, din curiozitate, la un workshop de dans contemporan la Fundația Calea Victoriei, workshop susținut de Andreea Novac. A fost dragoste la prima vedere. După atelierul care a ținut 3 ore, mi-am zis că eu asta trebuie să fac în continuare, orice s-ar întâmpla. Și când Andreea a anunțat că începe cursurile, m-am înscris la începători. Și de atunci nu m-am mai „despărțit” de ea, o urmăresc cu insistență, dansul e noul meu drog.

(w500) Dans conte

După ce mi-am dat demisia, am plecat, chiar a doua zi, la Școala de Vară IconArts de la Cisnădioara, Sibiu. Au fost 10 zile în care am dansat zi de zi, dimineața și după-masa, parcă intrasem în altă lume! Cu Andreea am mai făcut și alte alteliere, vara, care se terminau cu un mic „performance”.

Ai dansat și în fața unui public sau doar la cursuri?

Primul „spectacol” (noi l-am simțit ca pe un spectacol, însă era mai degrabă o prezentare pentru prieteni) a fost o experiență foarte intensă și mi-am dorit să se repete. Iar anul trecut s-a repetat de câteva ori, în câteva ocazii.

Emoțiile pe care le am înainte de un spectacol nu se compară cu nimic. Și nici starea din timpul lui, sunt conștientă de fiecare secundă, și, de aceea, totul e trăit mult mai profund.

Ce înseamnă dansul pentru tine, ce ai descoperit prin dans?

M-am legat atât de mult de dans pentru că, inițial, a fost ca o terapie pentru mine. Două ore pe săptămână nu mă mai gândeam la nimic altceva decât la ce făceam acolo. Am descoperit, și Andreea a știut cum să mă ghideze prin experiența asta, care-mi sunt limitele, de ce mi-e frică, m-a ajutat să fiu atentă la mine, la corpul meu și la ce are el să transmită.

Și apoi, cum pot să mă exprim prin dans. În ce fel pot transmite o emoție? Cum o percepe un spectator? Eram puțin sceptică, înaintea primului spectacol, că prietenii invitați vor pricepe ce am vrut noi să transmitem. Însă am descoperit cu uimire că mesajul chiar a ajuns la ei.

Vezi dansul ca o posibilă profesie pentru tine?

Nu m-am gândit să fac din dans o profesie, însă nici nu l-am etichetat drept "hobby". Întotdeauna am crezut  că ar fi dificil să mă apuc de asta în mod profesionist la vârsta mea, corpul nu mă mai ascultă ca atunci când aveam 20 de ani.

Însă cred că există exemple în lumea asta care mă pot contrazice. Pentru că, în momentul ăsta, în dansul contemporan nu e vorba doar de virtuozitate, de cât de sus poți ridica piciorul sau de cât de flexibil ești. E vorba mai ales de ceea ce transmiți și cum alegi să o faci. Așa că nu pot exclude posibilitatea asta.

De ce Birmania?

Pe lista mea de dorințe scrie: „Să mă duc undeva cu soare și plajă când în România e zăpadă”. Birmania (Myanmar, pe numele oficial) a fost ideea prietenului meu. Căutam un loc de vacanță mai puțin turistic. Nu că în Myanmar n-ar fi turiști, dar să mergi în Birmania nu e ca și cum ai merge în Spania. Și, într-adevăr, nu e o țară foarte turistică și nici nu e ușor să te descurci ca backpacker, cum am fost noi.

(w380) Miruna în

Pentru mine a fost ceva cu totul nou, nu mai fusesem în Asia, nicidecum la mare când aici sunt grade cu minus și ninge. Și m-am întors cu dor de zăpadă, chiar atunci când aici mai că venea primăvara !

Care e următorul tău proiect?

Când am plecat din presă, am avut un gând. Mi-am dat seama despre mine că-mi doresc foarte mult să lucrez în educație, într-un fel sau altul. Desigur, e un termen foarte larg „educație”, și nici eu nu știam prea bine încotro o voi apuca.

Pentru că am terminat Facultatea de Limbi și Literaturi Străine (franceză – engleză), puteam să mă apuc să predau engleza și franceza. Însă, până acolo, am fost mai atrasă de pedagogiile alternative, de metode non-conformiste de predare și învățare. Curiozitatea asta m-a dus la Institutul Montessori București unde acum sunt traducător-interpret la cursul pentru viitorii educatori la grupa de vârstă 3-6 ani. Și proiectul ăsta continuă și în viitor, o să urmeze cursul pentru grupa de vârstă 0-3 ani la care o să fiu, de asemenea, interpret.

E o experiență interesantă pentru mine, am mici revelații în fiecare zi, cu fiecare informație aflată. Și cred că nu am greșit când m-am gândit că aș vrea să activez cumva în domeniul ăsta. Mi se pare fascinant și cu foarte multe responsabilități jobul acesta de educator, e unul dintre cele mai importante în societatea de azi, după mine. Dacă o să ajung și eu educator sau nu, încă nu știu. Știu doar că mă entuziasmează foarte mult să pot să învăț pe cineva ceva sau să ajut pe cineva să învețe.

Ce anume te vezi făcând în următorii ani?

Asta e o întrebare grea. Nu aș ști să-ți raspund prea specific. Cred că lucrul cu copiii mă atrage cel mai mult, însă, deocamdată, sunt în faza de căutare.

Și, ca să răspund la întrebarea din titlu: “Există viață după breaking news?” - ei bine, DA!

Articole pe aceeaşi temă
 
ŞTIRILE ZILEI
CELE MAI NOI DIN PARTENERIATE
 
StirileTVR.RO PE FACEBOOK
 
  AZI MAINE
BUCURESTI 27°C 24°C
IASI 26°C 25°C
CLUJ 21°C 18°C
CONSTANTA 21°C 22°C
CRAIOVA 24°C 23°C
BRASOV 25°C 19°C
Vezi toate informatiile meteo
CURS BNR - 20 Mai 2019, 06:23
 
INDICI BVB
 
INDICE BET
Data: 17-05-2019
Deschidere: 8212.27
Maxim: 8263.95
Mimim: 8203.11
Variatie: 0.14%
EL
10.80
1.41%
SNG
34.00
0.15%
TLV
2.13
0.24%
WINE
20.30
2.53%
FP
0.97
0.62%
SNP
0.38
0.13%
TGN
355.00
0.28%
BRD
11.22
0%
M
29.80
1.74%
TEL
20.40
0.99%
ARHIVĂ ȘTIRI