EXCLUSIVITATE Strămoșul salamului de Sibiu este preparat într-o mică localitate italiană, zonă din care provine rețeta originală

Alessandro Antonini face parte dintr-o familie de măcelari din Maniago. Povestea imigranților italieni a descoperit-o de la descendenții lui Barba Nane, unul dintre italienii care în jurul anului 1850 au plecat la muncă în România și Ungaria, ca sezonieri.

Alessandro Antonini, producător salam Barba Nane: Acești strămoși ai noștri duceau cu ei, ca aliment principal, salamul pe care îl făceau acasă. Și asta i-a cucerit pe oamenii din Balcani, pentru că ei nu cunoșteau această tehnică de păstrare a cărnii. Și atunci, de la salamul pe care îl mâncau pe șantier, la un mic laborator al acestui Barba Nane pe care îl făcuse în România pentru producție, s-a asociat cu frații Dozzi din Frisanco și au creat un mic imperiu ce avea fabrici în România, Bulgaria, Ungaria.

Așa-numitul „salam de iarnă” a devenit faimos, iar frații Dozzi au ajuns să dețină proprietăți atât în România, cât și în Ungaria. Fascinat de istoria acestui salam, Alessandro a preluat rețeta originală de la bătrânii locului, a înregistrat marca și acum este unicul producător al produsului Barba Nane. În măcelăria lui, din Maniago, are fotografii cu locurile din România unde se producea și comercializa salamul de Sibiu, iar din curiozitate a gustat și produsul românesc.

Alessandro Antonini, producător salam Barba Nane: Iată, salamul de Sibiu ei acolo îl fac măcinat și mai fin decât îl fac eu, un amestec mai compact, și cred că au adăugat caracteristici care bucură papilele gustative, după mine chiar și diferite ierburi aromatice ale locului, compoziția noastră aici e însă foarte simplă, sare, piper, usturoi, cu vin roșu, desigur, iar unii pun și un pic de chimion.

Strămoșul salamului de Sibiu se mănâncă fie crud, fie se gătește trecut prin unt sau se folosește la mâncăruri precum risotto sau chiar paste.