EXCLUSIV Un artist portughez îndrăgostit de România – Paulo Bragança, cu drapelul pe umeri, cântând despre lumea Mariei Tănase, pe scena Festivalului Cerbul de Aur

Paulo Bragança: „Eu sunt vesel, foarte mult mă bucur, fericit. Mi se pare că visez pentru că era altă situaţie atunci când am venit prima dată când  în România. Şi nu m-am gândit niciodată că voi reveni în România pe o scenă ca aceasta, la Cerbul de Aur. Deci pentru mine… inima mea este foarte sentimentală.

Eram în Londra şi ascultam o voce la radio, într-un bar. Era un bar diferit cu muzică alternativă, mereu diferită. Nici nu ştiu dacă exact dacă era la radio sau cineva pusese muzică. Şi am auzit o voce… imediat am fost captivat. Apoi am aflat că era voce Mariei Tănase şi mi-am spus: Merg în România!

Nu aveam niciun ban. Nu vă puteţi imagina în ce fel am ajuns în Bucureşti. A fost o adevărată provocare, dar într-un final am reuşit. Şi mi-am dorit să cunosc oameni care ştiu muzică.

Cineva mi-a spus să merg în Ferentari dacă vreau să cunosc oameni care cântă. Dar de fiecare dată când încercam să mă apropii de acel loc, lumea se uita la mine şi arunca în mine cu pietre şi cuvinte urâte. Mă blestemau, la fel ca în acel cântec al Mariei Tănase… ‘Blestem’.

Apoi am învăţat să cânt ‘Lume, Lume’. Şi am început să cânt. Aveam o batistă albă în mâna dreaptă și cineva a venit la mine şi mi-a dat voie să intru.

Am petrecut 3 luni alături de acei oameni. Apoi am mers la Constanţa. Am cunoscut mulţi oameni care cântau. M-au învăţat de la manele până la  muzică lăutărească.

Când aveam 16 ani, am primit de la un prieten un dicţionar român-portughez… este o carte mică. Şi atunci mi-am dat seama de asemănări.

Apoi am citit Mircea Eliade, Cioran, Mihai Eminescu şi alţii.

Vreau să mă întorc în Bucureşti, vreau să merg la mormântul Mariei Tănase, pentru a-i aduce un omagiu, şi voi avea şi un mic spectacol în Bucureşti.

Apoi voi merge în Irlanda să mă întâlnesc cu cineva de aici, pentru că vrem să înregistrăm un disc cu cântecele Mariei Tănase.

România este pentru mine un loc special.

Cineva mi-a dăruit o carte cu imagini din istoria României şi mi-am promis că în fiecare zi voi citi măcar o pagină”.