EXCLUSIV. Doi refugiaţi chilieni, care au primit adăpost la noi în ţară, deapănă amintiri din studenția petrecută la Iași: ”Tot ce suntem noi și tot ce am reușit să facem în Chile a fost primit de acolo din România”

Doi dintre ei locuiesc acum în Santiago de Chile și sunt în continuare legaţi sufleteşte de România. Aflaţi povestea lor, în exclusivitate, într-un reportaj semnat de Ramona Avramescu şi Bogdan Călinescu.

Heraldo Bastidas: Eminescu, Creangă, Toma Caragiu, Angela Similea, era visul nostru, nu? Cum se numea cel care cânta Țărăncuță Țărăncuță? Dan Spataru? Mergea mai ales cu o bere și cu niște mici.

Doi ingineri pensionari, prieteni de o viață, deapănă amintiri din studenția petrecută la Iași, în anii ’70. Reperele lor sunt identice cu ale oricărui român din acea generație. Dar Patricia Carasco și Heraldo Bastidas sunt chilieni. Dictatura militară a lui Pinochet i-a alungat la mii de kilometri de țara lor, în România, care le-a devenit acasă pentru aproape 20 de ani.

Heraldo Bastidas, fost student în România: Am plecat întâi în Peru, cu bilet dus-întors, credeam că va veni repede un guvern democratic, dar a trebuit să arunc biletul de întors.

Patricia Carasco, fostă studentă în România: Se cerea azil politic și ne-am înscris în multe țări, toate și ne-au chemat Ungaria și România în aceeași zi. Nici nu știam unde era, atunci cineva a spus: Uite, limba româna e mai ușoară decât limba maghiară! Și am zis: Bine, atunci în România.

Timpul a filtrat toate greutățile acomodării cu noua țară și le-a transformat în anecdote. Patricia și Heraldo se amuza și acum copios când își amintesc micile confuzii ale primelor zile în România.

Heraldo Bastidas, fost student în România: Era un vin alb care spunea „Oţet de vin de masă”. Am luat sticla, am făcut mâncare, am pus pahare, Noroc! Ptiu! Caută în dicționar- vinagre, oțet era vinagre.

Patricia Carasco, fostă studentă în România: Ne-am dus împreună la cantină și am luat borș, niciodată nu am mâncat. Soțul meu pune în farfurie, eu la fel și eu o pun în gură, și îi spun, bărbatului meu: Asta e stricată, este acră!

Lui Heraldo i se umezesc ochii când povestește despre studenția la Politehnica din Iași și anii de muncă la Combinatul de Utilaj Greu. Poartă și acum insigna acestuia. Și Patricia a fost ,mult fericita’ la Lacul Brateş, unde a lucrat la o crescătorie piscicolă. Amândoi spun fără rezerve că datorează României tot ce sunt acum. Patricia chiar și numele copiilor ei: ”Smaranda și Răzvan”.

Heraldo Bastidas, fost student în România: Niciodată n-am crezut că voi ajunge la Combinatul de Utilaj Greu, fiind străin. Au avut încredere în mine. Dacă cineva a avut încredere în tine, trebuie să-i întorci mâna oricum.

Patricia a revenit în Chile în 1989, Heraldo în 1993, dar Romania e încă prezentă în inima și în viață lor. S-au întors de mai multe ori la Iași, păstrează legătură cu prietenii de acolo și vorbesc romănește de câte ori au ocazia. Heraldo și-a făcut cont de Facebook special pentru asta. Are 200 de prieteni, toți romani.

Heraldo Bastidas, fost student în România: Îmbrățișez pe cei de la Facultate de la Mașini Unelte, de la Politehnică și Tehnlogia în Construcția Mașinilor. Și toți colegii care au fost aproape.

Patricia Carasco, fostă studentă în România: Tot ce noi suntem și am reușit să facem aici, în Chile, a fost primit de acolo din România, așa că avem numai cuvintele frumoase. Vă pup și sper să ajung înainte de a se termina anul asta, din nou pe la voi…