Siteul tvr.ro foloseste cookies. Continuarea navigarii pe acest site se considera acceptarea politicii de utilizare a cookies. Afla mai multe accesand Politica de cookies Vezi și Politica de Confidenţialitate care face referire la modul în care colectăm, folosim şi partajăm datele dumneavoastră pentru a va oferi serviciile TVR precum şi modul în care folosim platformele sociale.

Evrei şi palestinieni. Acest pământ este al meu !

Ce spun tradiţiile evreieşti şi islamice despre dreptul lor istoric în Palestina, cum a fost fondat Statul Israelul, care sunt realităţile de acum şi din ce motive, spun palestinienii, recunoaşterea statului evreiesc ar însemna chiar trădarea principiilor islamului.

29 August 2014, 12:49 (actualizat 29 August 2014, 17:13) | Documentar de Liliana Teică |
Muntele Templului Ierusalim
Muntele Templului Ierusalim
Evrei deportaţi Al Doilea Război Mondial
Harta Israel Gaza si Cisiordania
Plan partajare Palestina 1947
Muntele Templului  Ierusalim
Gaza 2014
Fiii lui Israel traversează Iordanul gravură Gustave Dore
Emigranţi evrei
Filozofi păgâni şi profeşi evrei Altarul Ghent

Conflictul a reizbucnit în 1948 odata cu fondarea Statului Israel, pe un teritoriu revendicat istoric şi de palestinieni, când lumea arabă a pornit o ofensivă armată pentru distrugerea statului nou înfiinţat. Israelul vrea recunoaşterea palestiniană a statului evreiesc, dar în concepţia palestiniană acceptarea acestei cerinţe ar însemna trădarea principiilor islamului.

Acest pământ este al meu !

Alături de numeroase alte neamuri, pe teritoriul de azi al Palestinei au apărut şi au dominat politic mult timp, în vremuri biblice, semiţii - strămoşii evreilor şi ai arabilor de astăzi.

(w400) Fiii lui IEtnic, potrivit Vechiului Testament, evreii se consideră descendenţi ai lui Abraham, a fiului său Isac şi a fiului acestuia Iaakov, primul evreu, care şi-a schimbat numele în Israel.

După tradiţia evreiască fiecare din cei 12 fii ai lui au format triburi, iar descendenţii lor au cucerit şi colonizat regiunea pe care au numit-o Ţara lui Israel , mai târziu denumită de romani Palestina.

Pe Muntele Templului din Vechiul Oraş al Ierusalimului era, după tradiţia evreiască şi creştină, Templul lui Solomon sau Primul Templu, lăcaşul sfânt al vechilor evrei unde s-a cristalizat religia iudaică. A fost distrus în timpul cuceririi regatului Iudeei de babilonieni, în anii 587-586 î.e.n., şi reclădit, în timpul dominaţiei persane sub denumirea Cel de-al Doilea Templu, şi distrus din nou de romani în timpul represiunii revoltei evreilor din anii 66-73 e.n.

(w400) Muntele Te

Acest al doilea Templu a fost legat şi de momente importante din viaţa lui Isus, fondatorul şi figura centrala a creştinismului.

Pe locul unde se crede că ar fi fost Templul a fost ridicat în anii 687-691 sanctuarul islamic Cupola Stâncii, care este cea mai veche construcţie islamică încă funcţională din lume, iar în apropiere, în anul 710, a fost construită marea Moscheie Al-Aqsa.

Tradiţia musulmană spune că Mohamed a urcat din acest loc spre cer pentru a vorbi cu Allah, iar acest fapt face ca moscheea să fie cel de-al treilea cel mai important loc sfânt al islamului.

Consensul istoricilor moderni este că nu a existat un exod al evreilor din locurile de origine, de proporţiile descrise în Biblie, dar în timpul ocupaţiei romane, începută în anul 63 î.e.n., sute de mii de evrei au murit în lupte sau au fost trimişi la Roma în sclavie ori exilaţi în provincii ale Imperiului Roman, de unde s-au răspândit în toată Europa, au fondat comunități şi au făcut afaceri prospere.

Evreii rămaşi în Ţara lui Israel s-au amestecat cu alte neamuri care au colonizat-o, iar primii creştini s-au ridicat chiar din rândurile populaţiei evreieşti din Palestina, în timp ce alţi evrei au păstrat ritul iudaic tradiţional.

După creştinarea europenilor, evreii au fost persecutaţi şi prigoniţi pentru a accepta botezul, au fost izolaţi în cartierele cele mai sărace, li s-a interzis practicarea religiei iudaice, mulţi au fost chiar masacraţi de cruciaţii aflaţi în drum spre Ierusalim, iar monarhii creştini i-au expulzat din ţările în care comunităţile evreieşti existau de secole, cu intenţia de a-şi însuşi averile lor.

(w380) Filozofi pAstfel, expulzaţi din vestul Europei, mare parte dintre evreii a ajuns în estul Europei, unde regimul era mai tolerant.

Evreii aşkenazi, provin din vestul, centrul şi estul Europei şi au vorbit multă vreme limba idiş, iar Sefarzii provin din Peninsula Iberică, iar limba lor uzuală a fost timp de secole ladino, sau iudeo-spaniola.

Evreii care nu au acceptat să treacă la catolicism au fost izgoniţi din Spania în 1492, şi din Portugalia în 1498, şi au primit azil în Imperiul Otoman, în Grecia, Palestina, Siria, Egipt şi în Maroc, dar şi în Olanda, Anglia sau Statele Unite ale Americii.

Pe la sfârşit de secolul XIX, Palestina, aflată sub dominaţia otomană, a început să atragă emigraţia evreilor răspândiţi în întreaga lume, ca loc de naştere a iudaismului, fiind încurajată de crearea sionismului de către evreii europeni, care aveau drept scop unirea evreilor din lume şi crearea unui stat evreiesc în Palestina.

În Palestina, cu o populaţie predominant arabă, trăiau doar 25.000 de evrei, adică aproximativ 5 % din populaţia totală, dar prin emigraţie până în 1914, când a izbucnit Primul Război Mondial, populaţia evreiască a crescut la 85 de mii.

În timpul Primului Război Mondial britanicii şi aliaţii lor au luptat pentru a dezmembra Imperiul Otoman, şi au fost susţinuţi şi de evrei, cărora le promiseseră un cămin în Palestina, dar şi de tările arabe care făceau parte din Imperiul Otoman, cărora le promiseseră să le susţină independenţa.

Stat al evreilor sau stat al arabilor în Palestina ?

Posibilitatea de a exista o patrie a evreilor a fost afirmată clar prin celebra declaraţie Balfour din 1917,  făcută de mistrului britanic de externe Arthur James Balfour, care a arătat că Marea Britanie privea favorabil stabilirea în Palestina a unui Cămin naţional pentru poporul evreu.

După sfârşitul Primului Război Mondial, în iulie 1922 Liga Naţiunilor, precursorul ONU, a emis un mandat prin care dădea Marii Britanii controlul asupra Palestinei, cu scopul de a facilita întemeierea unui stat evreiesc pe acest teritoriu, iar în acelaşi an, englezii au împărţit Palestina în două teritorii.

Pământul aflat la răsărit de Râul Iordan a devenit Emiratul Transiordaniei, Iordania de astăzi, iar teritoriul de la vest, mărginit de Liban şi Siria la nord şi de Egipt la sud, rămânea sub numele de Palestina şi avea să devină locul disputelor dintre evrei şi arabii palestinieni.

Arabii din Palestina nu au privit cu ochi buni sosirea evreilor pe teritoriul locuit de ei şi în următorul deceniu, instigaţi, au omorât sute de evrei la Hebron, Ierusalim, Jaffa şi în alte localităţi din Palestina.

Nemulţumirile arabilor se transformă într-o revolta, izbucnită în 1936, împotriva mandatului britanic, înăbuşită însă de britanici în 1939, care s-au folosit de această ocazie pentru a se debarasa de obligaţiile asumate faţă de Liga Naţiunilor de a crea un „Cămin naţional evreiesc”, au limitat drastic imigraţia evreiască şi au promis în schimb arabilor crearea unui stat palestinian arab.

Dar, totul se amână, izbucnise cel de al doilea Război Mondial.

(w400) Evrei depoÎn timpul războiului, ca parte a „soluţiei finale a problemei evreieşti”, programul de exterminare a evreilor plănuit şi executat de regimul naţional-socialist condus de Adolf Hitler, au fost ucisi şase milioane de evrei din 35 de state europene.

Persecuţia şi genocidul, pentru eliminarea evreilor fuseseră promovate prin lege, în Germania, încă din anii 1933-1939 şi imediat după izbucnirea războiului şi invadarea Europei evreii au fost supuşi la umilinţe şi persecuţii, au fost izolaţi în ghetouri, cel mai mare a fost la Varşovia, şi obligaţi să poarte ca semn distinctiv Steaua în şase colţuri a lui David. Li s-au distrus sau confiscat bunurile, averea, proprietăţile şi au fost trimişi în lagăre de concentrare şi exterminare, unde au fost puşi să muncească până mureau de extenuare sau boli, ori au fost ucişi imediat în camerele de gazare.

(w400) EmigranţiCei care au reuşit să fugă din calea atrocităţilor naziste nu şi-au găsit nicăieri adăpost şi au devenit apatrizi, pentru că întreaga Europă era cuprinsă de război sau se afla sub ocupaţie germana şi nici o ţara nu dorea să-i primească.

Alte pagini tragice ale Holocaustului s-au scris prin moartea multor sute de evrei, în urma torpilării vaselor cu refugiaţi care încercau să se întoarcă în Palestina, departe de război şi de Gestapo.

Sfârşitul celui de Al Doilea Război Mondial avea să aducă o soluţie şi pentru evreii şi arabii din Palestina.

La 29 noiembrie 1947 Natiunile Unite hotărau, prin Rezoluţia 181, partajarea teritoriului Palestinei în două state, unul evreu şi altul palestinian, odată cu expirarea Mandatului britanic pentru Palestina.

Fondarea Statului Israel

Dar, cu doar o zi înainte de expirarea mandatului britanic,  în data de 14 mai 1948,  David Ben-Gurion, preşedintele Organizaţiei Sioniste şi al Agenţiei Evreieşti pentru Palestina, proclama  independenţa şi fondarea Statului Israel.

(w220) Plan parta

Fondarea Israelului a dus la un influx de supravieţuitori ai Holocaustului veniţi din Europa şi de evrei veniţi din teritorii locuite de arabi sau musulmani, iar populaţia Israelului a crescut de la 800 de mii, la două milioane de persoane, în doar un deceniu.

Primii ani au fost ani marcaţi de o drastică austeritate datorită lipsei locuinţelor şi hranei, criză rezolvată prin semnarea unui acord de reparaţii materiale cu Germania de Vest, foarte criticat în epocă de societatea israeliană.

Odată cu fondarea Statului Israel a izbucnit însă şi conflictul cu palestinienii şi cu statele arabe vecine.

După războaie şi reconcilieri, atentate, represiuni şi revolte populare, soldate cu victime nenumărate şi valuri de milioane de refugiati, şi după decenii de negocieri, populaţia este grav afectată de violenţă şi distrugeri, de lipsa stabilităţii şi a securităţii.

Israelul vrea recunoaşterea palestiniană a statului evreiesc, dar în concepţia palestiniană acceptarea acestei cerinţe ar însemna trădarea principiilor islamului.

Israelul are acum mai mult de 8 milioane de locuitori, din care 20 % sunt arabi, iar la sfârşitul anului 2013 în Gaza şi Cisiordania, cele două componente teritoriale ale entităţii statale palestiniene, trăiau aproximativ 4.4 milioane de palestinieni, divizaţi în 167 de enclave, segregaţi de un zid lung de 440 de km şi restricţionaţi de 522 de puncte de trecere şi bariere, care împiedică libertatea de mişcare a palestinienilor.

Alţi 4.8 milioane de palestinieni se află în tabere de refugiaţi, în Cisiordania, Gaza, Siria, Iordania şi Liban, primesc ajutor umanitar ONU şi aşteptă o soluţie privind întoarcerea la casele lor.

De ce, din punct de vedere al islamului, Israelul nu este un stat legitim

Întâi, spun arabii, pentru că iudaismul este considerată o religie anulată odată cu apariţia creştinismului, iar creştinismul la rândul lui a fost anulat de islam, concepţia fiind stabilita în Coran prin cuvintele ”Credinţa lui Dumnezeu (Alla) este islamul”, care nu a venit pe lume ca să coexiste cu religile mai vechi, ci ca să le înlocuiască.

De asemenea, spun arabii, evreii nu sunt un popor etnic, pentru că iudaismul este văzut în lumea islamică ca o religie comunitară, fără bază etnică sau naţională, iar dacă comunitatea evreiască decide că este de fapt un popor, atunci cu toţii ar trebui să arate la fel, să vorbească aceeaşi limbă, să aibă aceleaşi obiceiuri, să mănânce şi să se îmbrace la fel şi să danseze în ritmul aceleiaşi muzici. Şi, în ochii lumii islamice e grav faptul că evreii din lume s-au decis să se mute în Palestina, să-i alunge pe localnici şi să întemeieze acolo un stat al carui nume nici macar nu-i aminteşte pe evrei, ci pe fiii lui Israel.

(w400) Gaza 2014Apoi, în privinţa cui aparţine pământul.

Palestina a fost consacrată ca pământ musulman prin doua acte.

Primul a fost însăşi cucerirea ei în zilele califului Omar Ben Al-Hatab, în anii 30 ai secolului VII, iar al doilea act este tradiţia islamică care susţine ca acest calif a declarat Palestina, de la Iordan şi până la Marea Mediterana ca teritoriu Wakf (închinat islamului), deci aparţine tuturor musulmanilor din toata lumea, pentru totdeauna.

Privind Ierusalimul. Musulmanii se tem că după ce Palestina a fost cucerită în 1948 (prin fondarea statului Israel) şi Ierusalimul de Est în 1967, evreii vor începe să reconstruiască Templul şi atunci iudaismul va redeveni o religie relevantă, iar o asemenea situaţie ar pune sub semnul întrebării islamul.

De aceea, în opinia palestinienilor, cerinţa de recunoaştre a Israelul ca stat naţional evreiesc ar fi în contradicţie cu religia islamică, şi în concluzie lupta legată de legitimitatea Statului Israel are loc de fapt pe plan religios, chiar dacă îmbracă forma unei lupte teritoriale sau naţionale.

Conform opiniei exprimate, în 2010, de Dr. Mordehai Keidar, cercetator la centrul de studii Begin-Saadat de la Universitatea Bar Ilan din Israel.

Surse

wikipedia.org

historia.ro

mediafax.ro

Interviu - Dr. Mordehai Keidar, cercetator la centrul de studii Begin-Saadat, Universitatea Bar Ilan, Israel, 11 oct 2010.

Articole pe aceeaşi temă
 
ŞTIRILE ZILEI
CELE MAI NOI DIN DOCUMENTARE
 
StirileTVR.RO PE FACEBOOK
 
  AZI MAINE
BUCURESTI 34°C 35°C
IASI 31°C 32°C
CLUJ 27°C 28°C
CONSTANTA 30°C 31°C
CRAIOVA 33°C 33°C
BRASOV 30°C 30°C
Vezi toate informatiile meteo
CURS BNR - 16 August 2018, 10:46
 
INDICI BVB
 
INDICE BET
Data: 16-08-2018
Deschidere: 8084.04
Maxim: 8100.23
Mimim: 8080.05
Variatie: 0.08%
TBK
11.90
1.26%
SNG
32.25
0%
EL
10.28
0.79%
TEL
23.00
2.55%
SIF5
2.08
0.24%
SNN
7.37
0.27%
TLV
2.33
0.43%
EBS
162.70
0.61%
UAM
1.45
13.74%
ALU
0.75
3.27%
ARHIVĂ ȘTIRI