Evoluţia gimnasticii. Românii au revoluţionat acest sport şi au dat lumii nume de legendă

4 aprilie 2017, 21:22

Şcoala românească de gimnastică a schimbat din temelii acest sport şi a dat lumii nume de legendă. La început, selecţia gimnaştilor se făcea mult mai târziu, comparativ cu zilele noastre.

“Este evident că dificultatea a evoluat extraordinar de mult de la 1957 până astăzi (…) aș spune chiar prea mult”, este de părere Anca Mihăilescu-Grigoraş, antrenor federal de gimnastică feminină.

„Se pleacă de la o vârstă foarte fragedă a copilului, de la vârsta de şase ani, când este selecţionat pentru a face gimnastică, pentru a ajunge să participi la un campionat mondial, la Jocurile Olimpice, îţi trebuie în jur de 13-14 ani de muncă, spune Ingrid Istrate, directorul Clubului Sportiv Municipal Oneşti.

În codul de punctaj al Federaţiei Internaţionale de Gimnastică sunt mai multe exerciţii care poartă numele unor sportivi români. Simona Amânar, Nadia Comăneci, Daniela Silivaş, Marius Urzică sau Marian Drăgulescu au revoluţionat, prin elementele lor, acest sport.

La paralele inegale sunt incluse două elemente ale Nadiei: „coborâre Comăneci” şi „salt Comăneci”.

Ani la rând, exerciţiile au fost punctate cu note până la 10. După Olimpiada din 2004, de la Atena, s-a trecut la sistemul de punctaj deschis, iar notele maxime au devenit o amintire.

Acum, România îşi caută identitatea într-un sport în care, cândva, a dominat.

În avanpremiera Europenelor de la Cluj, Ştirile TVR au lansat, în 27 martie, campania campioni de poveste/#gimnastica60,  30 de reportaje despre momentele de glorie, dar şi de cumpănă pe care gimnastica românească le-a traversat de-a lungul celor şase decenii scurse de la primele Campionate Europene (Bucureşti, 1957).

Urmărește-ne pe Google News

Ultima Oră

Cele mai citite