Etnicii evenki venerează focul, iar dansurile și cântecele lor sunt inspirate din natură. Reportaj în mijlocul băștinașilor din taigaua siberiană

Pentru fiecare nou venit în comunitatea evenkă se practica un ritual de purificare. Focul este elementul central. El te hrănește, îți luminează calea și chiar te apără de forțele necurate. Cel puțin, așa cred populațiile băștinașe care trăiesc de veacuri în taigaua siberiană.

Elvira Kaplina, etnică evenkă: „În credința noastră, focul este un organism viu și este perceput ca o femeie în vârstă. Ea trebuie să fie hrănită ca să fie bună cu noi. Îi aruncăm în foc cele mai bune bucăți de grăsime și carne de ren. Este interzis ca lângă foc să pui obiecte ascuțite,. pentru a nu o supăra. Nu trebuie aruncate conuri de brad în foc pentru că rășina arsă este semn rău. Nu ai voie să sari peste foc. Este tot un interdicție evenkă pentru că spiritul stăpânei focului „Yonoko Togo” se poate supăra.”

Etnicii evenki provin din sud, din stepele mongole. Au migrat spre nord pe timpul lui Ginghis Han și s-au stabilit în partea de nord a Siberiei. În ciuda distanțelor mari dintre o comunitate și alta, tradițiile sunt similare.

În taigaua siberiană deplasarea între localități se face mai mult cu elicopterul. Doar vara se mai circulă pe apa. Iarna se merge cu mașina pe drumuri improvizate peste mlaștini și ochiuri de apă înghețate.

Încă și acum sunt familii care cresc reni în sălbăticie. Locuiesc în corturi făcute din blănuri și se hrănesc cu ce le oferă natura.

Mediul înconjurător și-a pus amprenta în viața de zi cu zi. Dovadă sunt dansurile și cântecele tradiționale care reflectă comuniunea omului cu natura.

Veronica Yastrikova,etnică evenkă: „Dacă o să vedeți în timpul dansului mișcarea asta înseamnă că se imită coada peștelui. Cei care se ocupă cu creșterea renilor, evident că imită renii; diferite mișcări cu coarnele.”

Elvira Kaplina, etnică evenkă: „Toate mișcările și dansurile sunt inspirate din natură. Din lumea animalelor. Erau imitate păsările, peștii. Da, desigur și la cântece, la fel ca și în dansuri, întâlnim elemente legate de natură, din viața de zi cu zi.”

Înainte, evenkii care mergeau prin pădure cântau despre ceea ce vedeau. Ei compuneau cântecele din mers,în funcție de ce le ieșea în cale: copaci, flori, reni și alte animale sălbatice.

Etnicii evenki nu sunt foarte numeroși: circa 40 de mii, potrivit ultimului recensământ. Și-au păstrat limba, iar în școli, anumite discipline se predau doar în evenkă.