Eroii care au luptat în bătăliile aprige din Primul Război Mondial, comemorați la Mausoleul de la Mărășești

La 102 ani de la jertfa ostașilor români, la Mausoleul de la Mărășești au răsunat marșul „Treceți batalioane române Carpații”, „Balada lui Avram Iancu” și semnalul „Liniștea”.

Cele mai cunoscute victorii ale Armatei Române din Primul Război Mondial au fost cele de la Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz, din vara anului 1917.

Au fost trei mari victorii, desfăşurate în urma unor operaţiuni complexe, de apărare şi menţinere a liniei frontului, punctată cu numeroase riposte ofensive din partea românilor. Soldaţii români au uimit o Europă întreagă prin eroismul lor, remarcat mai ales în lupta cu baioneta.

După înfrângerile din prima parte a Marelui Război, retragerea armatei române, a guvernului şi a Casei Regale în Moldova, se produc câteva schimbări majore decise de Regele Ferdinand şi de noii generali. Cu sprijinul Misiunii Militare Franceze, conduse de generalul Henri Berthelot, armata a fost reorganizată.

Prima a fost bătălia de la Mărăşti, din iulie – august 1917, care a deschis seria celor trei mari victorii. Trupele româno-ruse au reușit să oprească ofensiva germano-austro-ungară ce urmărea scoaterea României din război.

Ofensiva a fost pregătită strategic în mai – iunie 1917.  Comandantul trupelor române, Alexandru Averescu, a ordonat străpungerea frontului în zona Nămoloasa. A mai decis desfăşurarea unui atac general în întreaga fâşie pe care era desfăşurată Armata a II-a, lungă de 37 de km.

Românii au atacat timp de mai multe zile poziţiile inamice, reuşind să elibereze 30 de sate, între care şi Mărăşti, amenajat de nemţi ca un puternic centru defensiv. Inamicul a fost forțat să se retragă pe toată lungimea frontului, 30 km.

1 466 de soldați români și-au pierdut viața, peste 3 000 au fost răniţi. Pierderile inamice au fost mult mai mari: câteva mii de morți, 2 793 de prizonieri şi o impresionantă captură de război, expusă, astăzi, la Muzeul Național Militar din București.

Armata germană, comandată de feldmareşalul August von Mackensen a fost nevoită să schimbe direcţia de ofensivă, mai spre nord-vest, în zona Focşani-Mărăşeşti. Aici au loc noi atacuri ale românilor, pentru că Mackensen nu a avut timp să-şi regrupeze armata. A urmat victoria de la Mărășești, unde și-a pierdut viața și Ecaterina Teodoroiu.

Simbolic, au fost mai mult decât trei victorii militare: au ridicat moralul soldaților care au luptat pentru dreptul de a dobândi zonele locuite de români și de a înfăptui România Mare. Armata intenționa să elibereze toată România ocupată, dar izbucnirea revoluției bolșevice îi determină să abandoneze luptele până în 1918.