Se împlinesc 30 de ani de când Canalul Dunăre - Marea Neagră a intrat în exploatare. Construcţia impresionantă, una dintre realizările epocii Ceauşescu, a fost ridicată prin munca a 20 de mii de oameni din întreaga ţară. Mulţi deţinuţi politic, printre care Corneliu Coposu, au lucrat pe şantier în condiţii inumane. A fost perioada neagră a proiectului, din anii stalinismului.
Construcţia Canalului Dunăre - Marea Neagră a început în 1949, dar lucrările au fost sistate în 1955. S-au reluat 20 de ani mai târziu, din ambiţiile lui Nicolae Ceauşescu. Inaugurarea a avut loc în mai 1984.
Canalul are o lungime de aproape 100 de km şi leagă Cernavodă de portul Constanţa. Ruta mărfurilor de la Marea Neagră până la porturile dunărene din Europa Centrală s-a scurtat cu 400 de kilometri.
Marea realizare comunistă, prezentată cu mult fast, ascunde însă un adevăr crud: în anii stalinismului, aici au fost trimişi la muncă forţată deţinuţi politici, "duşmani ai poporului", care lucrau în condiţii mizerabile şi peste 12 ore pe zi.
Primeau, în schimb, o raţie de 750 de grame de pâine, pe care o mâncau cu varză sau ceapă fiartă.
14 colonii de muncă forţată au fost înfiinţate de-a lungul canalului.
În prima etapă a lucrărilor, până în 1955, peste 100.000 de deţinuţi au fost aduşi la Canal, pentru reeducare prin muncă forţată.
Nici astăzi nu este cunoscut numărul exact al celor care şi-au pierdut viaţa pe acele şantiere.