Dumitru Fărcaş, un talent cât un tezaur. Trupul maestrului este depus la Casa de Cultură a Studenţilor din Cluj-Napoca

Cu suflul, mâinile şi taragotul său, Dumitru Fărcaş a dat naştere celui mai cunoscut generic al unei emisiuni din România, Tezaur Folcloric. Se întâmpla în 1982.

Dumitru Fărcaş era deja un nume, cu 20 de ani de carieră în spate, când a semnat la taragot genericul pentru emisiunea de folclor. A fost el însuşi un tezaur folcloric, o legendă a taragotului. Cariera lui a pornit de la un fluier dăruit de mama sa în copilărie.

La taragot a învăţat să cânte după ce a terminat liceul de muzică, în 1960. În ansamblul în care urma să se angajeze, la oboi nu mai era niciun loc liber, aşa că I s-a propus taragotul. A minţit că ştie să cânte la acest instrument şi s-a ambiţionat să înveţe într-o săptămână. A reuşit. Peste talentul înnăscut a adăugat muncă şI studiu. A ajuns un nume, astăzi regretat de toată suflarea folclorului românesc.

O scrisoare primită în tinereţe de la Maria Tănase, ca un testament sufletesc, prin care îl sfătuia să nu-şi ia boii lui Dumnezeu în cap l-a ţinut mereu cu picioarele pe pământ. Succesul şi faima nu l-au schimbat. A rămas acelaşi maramureşean blând, molcom la vorbă, dar iute la suflu. În 1967, după ce a terminat Academia de Muzică s-a stabilit în Cluj-Napoca.

Aproape o viaţă întreagă a cântat la acelaşi taragot. I-a fost şi furat de două ori, dar instrumentul s-a întors la el. Cu bătrânul taragot a cutreierat lumea, a obţinut premii şi medalii, în ţară şi peste hotare.

Dumitru Fărcaş lucra la un program muzical dedicat Centenarului Marii Uniri. Un infarct însă l-a răpus într-un spital din Cluj Napoca. Avea 80 de ani. Slujba de înmormântare va fi joi, la prânz, în cimitirul din satul natal.