„Dreptul de a nu fi amuzant” la locul de muncă. The New Yorker: Cazul disperat al Domnului T

Franța a devenit patria dreptului de a ignora e-mailul în weekend și a dreptului de a nu mânca la birou. Iată încă o victorie a demnității la locul de muncă: una dintre cele mai înalte instanțe din țară a decretat recent că întreprinderile nu își pot obliga angajații să participe la petreceri la birou și la alte activități presupus plăcute.

Verdictul are la bază un caz din 2015, când un bărbat, cunoscut sub numele de Domnul T., l-a dat în judecată pe fostul său angajator, firma de consultanță în management Cubik Partners din Paris, pentru concediere abuzivă.

Cererea de reintegrare a Domnului T. a fost respinsă în instanța de muncă. Apoi, o curte de apel a constatat că Cubik nu a greșit când l-a concediat pentru că, printre altele, nu a luat parte la o cultură a locului de muncă pe care compania o numește, într-un soi de franțuzism corporatist, „fun & pro”.

În decizia sa recentă, însă, instanța supremă a anulat această hotărâre. Invocând Convenția Europeană a Drepturilor Omului și codul francez al muncii, instanța a susținut că Domnul T. nu avea obligația de a participa la teambuilding-uri și la apéros-urile de vineri. De fapt, pretenția șefilor săi de a participa la aceste evenimente a încălcat libertatea sa de exprimare. Numiți-o, așa cum a făcut canalul Arte, „dreptul de a nu fi amuzant”.

Domnul T. a devenit un fel de erou pentru aceste vremuri de estompare agreisvă a limitelor dintre viața profesională și cea privată, și poate fi considerat un portdrapel al cauzei de a spune pur și simplu „nu” unor activități extracurriculare incomode.

Domnul T. s-a alăturat companiei Cubik Partners în 2011, în calitate de consultant senior, și a fost promovat la funcția de director înainte de a fi concediat, în martie 2015. Potrivit unei instanțe inferioare, o scrisoare de concediere a criticat atitudinea sa „călduță” față de etosul „fun & pro” al companiei, alături de alte neajunsuri, inclusiv „tonul său uneori fragil și demotivant față de subordonații săi și incapacitatea sa de a accepta punctul de vedere al altora”.

Potrivit site-ului său, Cubik este „o organizație profund umană” care „caută personalități înainte de competențe”. O secțiune pentru potențialii angajați arată că nu doar lucrezi la Cubik, ci „ești Cubik”. Un chestionar online te invită să îți descoperi profilul Cubik: Reflecție, Acțiune sau Relație. Cubik se laudă: „Pentru că suntem mândri de cultura noastră, avem multe ritualuri pentru a ne întâlni.” Printre acestea se numără o escapadă corporatistă anuală chiar înainte de vacanța de vară, „pentru a sărbători sezonul trecut și a face un pas înapoi de la muncă”.

Cea mai mare problemă, a explicat avocata Domnului T., Isabelle Galy, a fost că cultura companiei implica multă băutură. „Exista un stimulent puternic și chiar obligația de a consuma alcool”, a spus Galy. Domnul T. susține că a explicat că a fost supus la „practici umilitoare și intruzive, cum ar fi simularea de acte sexuale, obligația de a împărți patul cu un coleg în timpul seminariilor, folosirea de porecle și afișarea în birou a unor fotografii deformate și trucate.”

Prin intermediul unui avocat, Cubik Partners a negat aceste acuzații și a declarat că Domnul T. a fost concediat pentru „incompetență profesională”, nu pentru că a refuzat să ia parte la „o așa-numită cultură apéro”. De asemenea, avocatul a precizat că valorile „fun & pro” ale firmei se refereau în principal la tipul său de management bazat pe feedback și la munca în echipe mici. Înalta Curte a retrimis cazul la o curte de apel și acesta este în curs de soluționare.

Distracția la locul de muncă este bună, dar este un slab substitut pentru atributele care fac ca un loc de muncă să fie cu adevărat atractiv: stabilitate la locul de muncă, beneficii corespunzătoare, salarii egale, perspective de avansare, flexibilitate, un mediu respectuos și bine dotat.