Dr. Radu Țincu, la Tema Zilei, despre cum s-a intervenit la Victor Babeș: Nu cred că s-ar fi putut gestiona un astfel de scenariu într-un alt mod, în orice țară ar fi apărut

Medicul primar ATI Radu Ţincu a analizat situația din momentul în care cei opt pacienți internați în tirul ATI de la Institutul Victor Babeș au rămas fără oxigen în același timp și a conchis: „Nu cred că această situație putea fi gestionată în alt fel”. El a vorbit despre „diferența de livrare a oxigenului de la un aparat de ventilație ultraperformant la un balon manual”, pe care au suportat-o pacienții, unii dintre ei și intubați, deja cu „o afectare de peste 70-80% a ambilor plămâni”, care „îi face foarte vulnerabili în momentul când s-a pierdut ventilația mecanică”.

„Acești pacienți, în decurs de câteva zeci de secunde, au ajuns la o saturație aproape incompatibilă cu supraviețuirea, fapt care a determinat și instalarea stopului cardio-respirator. Nu cred că s-ar fi putut gestiona un astfel de scenariu într-un alt mod, în orice țară ar fi apărut” – a spus dr. Radu Țincu, invitat la Tema Zilei, în Telejurnal.

Iată alte declarații ale medicului primar ATI de la Spitalul de Urgență Floreasca:

– poate fi o defecțiune imprevizibilă care a apărut la nivelul sistemului de livrare a oxigenului, poate fi o eroare umană care a gestionat, într-un anume moment, aceste sisteme de livrare a oxigenului. Sau poate fi o defecțiune de concept al infrastructurii tehnice. Trebuie să aflăm care a fost cauza, pentru că e important dacă a fost o cauză prevenibilă, trebuie să nu se mai repete în alte circumstanțe asemănătoare.

– S-a vorbit despre intervenția medicilor. Când se opresc opt aparate de ventilație care se opresc spontan și în același timp într-o anumită zonă, este aproape imposibil să intervii cu alte aparate de ventilație, nu pot fi aduse în câteva secunde și puse în locul celor care s-au defectat. Ceea ce faci – este să treci pe ventilație manuală, adică să deconectezi acești pacienți de la aparatele de ventilație și să-i conectezi la un balon și să-i ventilezi manual. Însă acest lucru creează o diferență enormă: aparatul de ventilație livrează pacientului o ventilație ultraperformantă, presiune, un anume volum de oxigen. În momentul când ai pierdut aparatul de ventilație, ai rămas pe zona manuală, aceasta nu mai poate livra foarte multe lucruri, sau orice livrezi nu este controlabil. În cazul de față, erau pacienți intubați, care aveau o afectare de peste 70-80% a ambilor plămâni. Acest lucru îi face foarte vulnerabili în momentul când s-a pierdut ventilația mecanică. Acești pacienți, în decurs de câteva zeci de secunde au ajuns la o saturație aproape incompatibilă cu supraviețuirea, fapt care a determinat și instalarea stopului cardio-respirator. Nu cred că s-ar fi putut gestiona un astfel de scenariu într-un alt mod, în orice țară ar fi apărut.

– faptul că într-o anumită zonă toate aparatele de ventilație se opresc în același timp e un lucru care nu poate fi gestionat. De obicei, se poate să se strice un astfel de aparat, dar imediat este înlocuit cu unul care este disponibil în imediata vecinătate. Nu cred că această situație putea fi gestionată în alt fel. Stopul cardio-respirator este greu de resuscitat, în condițiile în care nu ai un aparat de ventilație toată presiunea și volumul de oxigen de care ai nevoie.

– oricum era nevoie de o intervenție imediată. Chiar dacă s-ar fi sunat în acel moment la 112, nu ar fi ajuns decât în 7-8 minute, nu se putea aștepta acest timp pentru ca ambulanțele să ajungă.