Preluarea ATE Bank de către Dorinel Umbrărescu reprezintă prima tranzacţie prin care o bancă din România cu capital străin se întoarce în proprietatea unor investitori români. Până acum am văzut doar procesul invers, cel în care capitalul străin prelua bănci româneşti.
Ei bine, vremurile s-au cam schimbat. Deşi şi-a propus kilometrii fără număr de autostrăzi, Guvernul nu prea mai are bani pentru ei iar strategia clară a lui Victor Ponta pentru următorii ani pare a fi parteneriatul public-privat, cel în care vii tu, regele asfaltului cu banii şi faci autostrada pe cheltuiala ta, iar investiţia o recuperezi apoi în zeci de ani din exploatarea ei. Altfel, n-o să mai fii rege ci o să plângi pe la masa Vinci sau Strabag ca să lucrezi în subantrepriză. Aşa că Umbrărescu are nevoie de bani ieftini pe termen scurt pentru a face un profit mai mare pe termen lung. Ei bine exact aceasta este definiţia meseriei de bancher.
Mai interesant este însă altceva. O bancă nu se capitalizează singură şi, ca să intri acolo, trebuie să vii cu bani de acasă. Altfel te trimite Isărescu la plimbare, cum l-a trimis şi pe Gigi Becali când acesta a vrut să-şi facă bancă.
Odată intrat în clubul bancherilor, ai însă acces la resursele pieţei, poţi adică să te împrumuţi de la ceilalţi bancheri, inclusiv de la BNR. Cum în momentul de faţă bancherii din România stau speriaţi, preferând să ştie că au sub fund un munte de bani decât să crediteze economia reală, iniţiativa lui Dorinel Umbrărescu este chiar de lăudat.
S-ar putea să-i mai inspire şi pe alţii, s-ar putea să le arate şi celorlalţi bancheri că vor face profituri mult mai mari dacă investesc în loc să plaseze banii în titluri de stat, s-ar putea să repornim economia făcând locuri de muncă în infrastructură, nu vânzând poporului televizoare pe credit cu buletinul.
O anliză de Moise Guran pentru Ora de Business, pe TVR1.