Ce faci atunci când trebuie să intri în pielea unor personaje hipoacuzice? Nu dai necontrolat din mâini şi teatral, ci înveţi limbajul mimico-gestual. Asta au făcut doi actori de la Teatrul Nottara, care au apelat la un interpret care să îi înveţe limbajul semnelor. Piesa nu este despre comunitatea surdo-muţilor, ci despre cât de surzi suntem la nevoile celor de lângă noi.
Ca să intre în rolul lui Billy, un băiat surdo-mut, Rareş Andrici, actor al Teatrului Nottara, a învăţat cu limbajul semnelor cât şi ce simte şi cum percepe realitatea înconjurătoare un hipoacuzic. A apelat la un logoped, la un ORL-ist, a stat de vorbă cu un tânăr care are acest diagnostic şi a învăţat limbajul mimico-gestual de la un interpret.
A învăţat si Diana limbajul semnelor, dar nu asta i s-a părut cel mai greu. Ci să intre în pielea personajului ei, care nu este surd din naştere, ci se confruntă pe parcurs cu un proces de asurzire.
Piesa nu este una dedicată comunității surdo-muţilor. Intrând în lumea lor, explorând ceea ce trăiesc ei, ne dăm seama cât de puţin îi auzim cu adevărat pe cei de lângă noi, spune regizorul.
Spectacolul a intrat în repertoriul Teatrului Nottara şi următoarele reprezentaţii vor avea loc pe 1, 13 şi 27 februarie