DOCUMENTAR. Locul unde s-au petrecut cele mai mari minuni ale Creştinătăţii. Biserica Sfântului Mormânt și a Învierii Domnului Iisus Hristos

16 aprilie 2020, 09:15

Aşezământul a fost construit pe locul în care Iisus Hristos a fost răstignit şi îngropat într-un mormânt săpat în piatră. În decursul istoriei a avut diferite denumiri, în prezent este numită şi Biserica Învierii pentru că aici a înviat Domnul.

„Biserica are o importanţă deosebită pentru creştinii ortodocşi, dar şi pentru cei de alte confesiuni creştine, care vin aici să se închine şi să aducă slavă lui Dumnezeu pentru toate câte a făcut El pentru noi”, potrivit prezentării celui mai important aşezământ al creştinătăţii, făcută de Reprezentanţa Patriarhiei Române la Locurile Sfinte – Ierusalim (https://www.jerusalem.ro).

În partea din faţă a bisericii se află o curte spaţioasă cu formă pătrată, de unde se pot vedea împrejur mai multe mănăstiri şi paraclise ale ortodocşilor, armenilor şi copţilor.

(w620) Biserica

Intrarea în Biserică se face din curte printr-o uşă numită poarta sfântă, străjuită de câteva coloane de marmură albă. Coloanele aflate în stânga intrării sunt fisurate în partea de jos, căci, potrivit Tradiţiei, într-un an credincioşii ortodocşi nu au avut cu ce să achite taxele impuse de turci ca să intre în Sfântul Mormânt pentru ceremonia Sfintei Lumini. Au rămas însă afară lângă uşi, şi acolo, în chip minunat, la rugăciunile patriarhului focul dumnezeiesc, care coboară în fiecare an în Sâmbăta Mare la Sfântul Mormânt, a lovit coloanele, lăsând aceste urme vizibile şi astăzi.

Aproape de intrarea în biserică se află Piatra Ungerii. Este o lespede din piatră roşiatică care protejează locul în care Iosif din Arimateea şi Nicodim, au aşezat trupul Domnului după ce l-au coborât de pe cruce. Pe mozaicul din faţă este prezentat în culori foarte vii acest eveniment cutremurător. Împrejurul acestei lespezi din marmură, acoperită cu mir şi petale de trandafir, în Vinerea Mare, se cântă prohodul Domnului.

Spre răsărit, în apropierea acestui loc, se înalţă o stâncă încadrată într-un paraclis cu două altare, zidit pe piatra Muntelui Golgota, pe locul în care a fost înălţată Crucea pe care a fost răstignit Iisus Hristos. În dreapta Crucii se află primul altar şi marchează locul în care Iisus a fost dezbrăcat de hainele Sale şi pironit în cuie pe lemnul crucii. În mijlocul altarului principal numit Sfânta Golgota este fixată în crăpătura stâncii o cruce care aminteşte de răstignirea Domnului. În imediata apropiere este o icoană a Maicii Domnului.

(w620) Biserica S

Credincioşii pot atinge această stâncă printr-un orificiu al unui disc din aur împodobit cu scene de pe drumul crucii, donat Sfântului Mormânt de către domnitorul român Şerban Cantacuzino (1678-1688).

Sfântul Mormânt se află în partea de vest, înaintea Bisericii Învierii, în mijlocul unui spaţiu circular de mari dimensiuni acoperit cu o cupolă uriaşă susţinută de coloane din piatră. Sub centrul acestei cupole se află Cuvuclionul cu forma unui mormânt ebraic vechi. Cuvântul Cuvuclion înseamnă cămară, sau tezaur împărătesc şi aici marchează locul exact al Sfântului şi Preamăritului Mormânt din care a înviat Hristos, arată prezentarea citată.

Cuvuclionul este o mică construcţie sub formă dreptunghiulară şi are două încăperi. Intrând pe o uşă joasă în primul spaţiu din interior ajungem în capela îngerului. În centrul acesteia se află un prestol peste care stă aşezată o piatră sub formă pătrată. Această piatră protejată de un geam este o bucată din piatra care a fost aşezată la uşa mormântului lui Hristos. Pe această piatră la fiecare miez al nopţii este aşezată o sfântă masă şi se săvârşeşte Sfânta Liturghie. În dreapta şi în stânga în pereţi sunt două nişe circulare care comunică cu exteriorul. Prin acestea în Sâmbăta Mare, în sâmbăta de dinaintea Sfintelor Paşti, patriarhul Ierusalimului scoate câte o torţă aprinsă cu sfânta lumină care coboară din cer pentru a o împărţi mulţimii credincioşilor care aşteaptă afară.

(w620) Biserica S

În cea de-a doua încăpere a Cuvuclionului, în partea dinspre apus, se află o altă încăpere, numită Sfântul Mormânt. Intrarea în această încăpere se face pe o uşă mică şi joasă prin care poate pătrunde doar un singur credincios. Încăperea are în jur de doi metri lungime şi permite numai câtorva credincioşi să stea deodată înăuntru.

„De fiecare dată câte un călugăr ortodox supraveghează închinarea credincioşilor la Sfântul Mormânt, pentru a se evita neorânduiala sau îmbulzeala. În dreapta ultimei încăperi a Cuvuclionului se întinde o lespede din marmură albă care protejează locul funerar în care a fost aşezat trupul mort al dumnezeiescului Răscumpărător, care după trei zile a înviat. În acest loc milioane de oameni din întreaga lume au îngenuncheat rostind cele mai sfinte rugăciuni, împletite cu lacrimi de durere, de mulţumire sau de speranţă” (https://www.jerusalem.ro).

Cuvuclionul are un caracter interconfesional, şi acolo slujesc zilnic, după un program stabilit, mai întâi ortodocşii, apoi armenii, copţii şi catolicii.

Ieşind din interiorul Sfântului Mormânt spre răsărit se găseşte Biserica Învierii, care se află în centrul întregului complex bisericesc şi care aparţine în exclusivitate ortodocşilor. Aceasta este catedrala propriu-zisă a Sfântului Mormânt, potrivit Reprezentanţei Patriarhiei Române la Locurile Sfinte. Aici se săvârşesc slujbele zilnice ale ortodocşilor, la care de obicei participă un mare sobor de preoţi şi arhierei. În mijlocul bisericii stă aşezat un sfeşnic special, care marchează după Sfintele Scripturi centrul geografic şi spiritual al pământului. Biserica este foarte mare şi impresionează prin stilul arhitectonic de tip romanic şi prin atmosfera interioară tipic ortodoxă.

(w620) Biserica S

Sub aceeaşi rotondă imensă a Sfântului Mormânt se află şi alte altare creştine începând din sud cu altarul armenilor, spre apus altarul copţilor, iar spre nord capela catolicilor. Acest altar dinspre nord care aparţine franciscanilor este construit pe locul în care Domnul s-a arătat după înviere femeilor mironosiţe.

„Biserica Învierii Domnului este cel mai sfânt loc de pe pământ. Aici s-au petrecut cele mai mari minuni ale creştinătăţii şi ele continuă şi astăzi să impresioneze sau să convertească total la credinţă nu numai pe cei mai puţini credincioşi, dar şi pe alţi oameni, de alte religii, care din simpli turişti devin creştini în cel mai autentic sens al cuvântului. Aceste minuni sunt realităţi care încălzesc şi bucură nespus sufletele multor credincioşi care vin la Mormântul Domnului şi se întorc la casele lor cu credinţa că Dumnezeu este aproape şi ajută fiecare credincios care se închină cu credinţă adevăratului şi unicului Dumnezeu numit Iisus Hristos”, aminteşte Reprezentanţa Patriarhiei Române la Locurile Sfinte.

În contextul pandemiei de Coronavirus, autorităţile israeliene au decis închiderea Bisericii Sfântului Mormânt ca măsură de prevenţie, începând din 25 martie. Închiderea locaşului de cult nu a afectat însă cultul divin, slujbele desfăşurându-se după un program normal, în lipsa credincioşilor.

Măsurile impuse de autorităţile israeliene, în contextul amintit, au vizat închiderea tuturor bisericilor, moscheelor şi sinagogilor din Ţara Sfântă.

(w620) Biserica S

În decursul istoriei Biserica Sfântului Mormânt a cunoscut mai multe distrugeri şi reconstruiri datorate în mare parte succesiunii conducătorilor Ierusalimului.

După răstignirea şi Învierea Mântuitorului locul Golgotei şi al Sfântului Mormânt au fost venerate ca sfinte începând cu Sfinţii Apostoli, urmaţi de creştinii din Ierusalim şi de pe tot cuprinsul Ţării Sfinte şi ulterior al întregii lumi.

După înfrângerea ultimelor revolte iudaice împăratul roman Hadrian (117-138), care nu-i suporta pe iudei şi nici pe creştini, a hotărât ca toate edificiile creştine şi iudaice să fie profanate şi transformate în edificii păgâne. Astfel şi pe locul Golgotei, din ordinul lui, a fost construit un templu păgân.

La începutul secolului IV, la dorinţa Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena, templul păgân a fost dărâmat şi în locul său a fost construit un vast ansamblu de edificii, care în anul 614 a fost incendiat de perşi. A fost restaurat întocmai de un vrednic egumen al Sfântului Mormânt, Modest.

De acum înainte în repetate rânduri cotropitorii Ierusalimului aduceau stricăciuni nu numai Bisericii Sfântului Mormânt, dar şi conducătorilor şi slujitorilor de aici, mulţi dintre ei fiind omorâţi în chinurile cele mai groaznice.

Ansamblul creştin din Ierusalim a fost complet distrus, la începutul secolului XI, la ordinul unui calif al Egiptului, dar împăraţii bizantini au reconstruit-o imediat.

(w620) cel mai sf

În vremea cruciadelor Bisericii Sfântului Mormânt i-au fost adăugate în imediata apropiere noi paraclise şi biserici reunite sub acelaşi acoperiş.

Biserica a fost din nou refăcută din cauza unui devastator incendiu, la începutul secolului al XIX-lea. Au urmat apoi repararea stricăciunilor produse în urma unui cutremur, precum şi a altor stricăciuni pricinuite de război, sau de trecerea timpului.

Pentru a evita discuţiile dintre confesiuni s-a realizat o delimitare a drepturilor fiecăreia asupra zonei, precum şi un statut de funcţionare a bisericii şi a locurilor pentru închinare din Ţara Sfântă.

 

 

sursa

agerpres.ro

Urmărește-ne pe Google News

Ultima Oră

Cele mai citite