Siteul tvr.ro foloseste cookies. Continuarea navigarii pe acest site se considera acceptarea politicii de utilizare a cookies. Afla mai multe accesand Politica de cookies Vezi și Politica de Confidenţialitate care face referire la modul în care colectăm, folosim şi partajăm datele dumneavoastră pentru a va oferi serviciile TVR precum şi modul în care folosim platformele sociale.

Diplomaţia Română, sub deviza "Semper fidelis patriae"

La 1 septembrie este marcată Ziua Diplomaţiei Române, pentru a omagia tradiţiile diplomatice româneşti şi pe cei care au servit ţara în diplomaţie sub deviza  ”Semper fidelis patriae” - Întotdeauna credincios patriei.

01 Septembrie 2014, 13:31 (actualizat 01 Septembrie 2014, 13:32) | Documentar de Liliana Teică |
Diplomaţie / FOTO: dcnews.ro
Diplomaţie
Sigla Ministerului Afacerilor Externe al României
Apostol Arsachi
Ministerul Trebilor Straine
Unirea Principatelor Romane
Nicolae Titulescu
Grigore Gafencu
Miron Costin
Vasdile Alecsandri
Mihail Kogălniceanu
Elena Văcărescu

Diplomaţia este definită ca arta, ştiinţa şi practica desfăşurării de negocieri între reprezentanţii unor grupuri sau state. Termenul este în general aplicat procesului complex de relaţionare între diplomaţii de profesie care reprezintă pozitia oficială a unui stat, a organizaţiilor internaţionale sau a altui actor de pe scena internaţională şi care conduc negocieri pe teme de pace, comerţ, cultură sau în alte domenii.

De la acorduri secrete între trimişi acreditaţi, până la acorduri internaţionale transparente, de la diplomaţia publică, la diplomaţia economică sau diplomaţia culturală, scopul diplomaţilor a fost mereu obţinerea de rezultate pozitive pentru interesul naţional, aşa cum a fost el definit în epocă. Intervenind cu instrumente inteligente şi subtile diplomaţia a fost actorul principal sau martorul din umbră al marilor evenimente care au marcat istoria modernă a României.

Ministerul Trebilor Străine al Principatelor Unite

(w300) Apostol ArÎn data de 27 iulie 1862, Alexandru Ioan Cuza, Domn al Principatelor Unite semna Decretul Domnesc nr. 168 pentru înfiinţarea Ministerului Trebilor Străine.

Înfiinţarea Ministerului Trebilor Străine venea la scurt timp după Unirea Principatelor Române sub conducerea lui Alexandru Ioan Cuza la 24 ianuarie 1859, un moment fundamental pentru naţiunea română. Se înfăptuia astfel unificarea administrativă, cu o singură adunare legiuitoare şi un singur guvern a statului unitar cu denumirea oficială ”Principatele Unite ale Ţării Româneşti şi Moldovei” şi capitala la Bucureşti.

În fruntea Ministerului Trebilor Străine a fost numit doctorul Apostol Arsache, care a devenit astfel primul din galeria marilor personalităţi ale istoriei României ce au ocupat această onorantă poziţie. Primul ministru de externe al României a fost Apostol Arsache, născut în 1792 în satul Hotahova din Epir, o zona din nordul actualei Grecii. A studiat la Viena, şi-a luat doctoratul în medicină la Halle în Saxonia, iar din 1814 a profest medicina la Bucureşti. Arsache a intrat în diplomaţia Valahiei încă din anul 1822, apoi şi în viaţa politică a principatului. Între 22 ianuarie şi 24 iunie 1862 a fost ministru la Ministerul Afacerilor Străine , iar între 8 şi 24 iunie 1862 Arsache a fost preşedinte ad interim al Consiliului de Miniştri, echivalentul primului-ministru, dupa asasinarea lui Barbu Catargiu. Arsache a fost şi unul din marii filantropi care au ajutat cu bani statul grec, una din instituţiile de învăţămînt pe care le-a finanţat cu generozitate poartă şi azi numele său - Arsakeion.

(w380) MinisterulSediu al Ministerului Afacerilor Straine a fost Palatul Sturdza, construit între anii 1898 şi 1901 de arhitectul Iulius Reiniqke pentru Grigore Sturdza, fiul lui Mihail Sturdza, domn al Moldovei între 1834 şi 1849. După moartea prinţului Sturdza palatul a devenit sediul Ministerului Afacerilor Externe deşi în epocă palatul nu era prea apreciat, reproşîndu-i-se amestecul de stiluri, ornamentaţia încărcată şi turnuleţele. Din 1937 ministerul s-a mutat într-o clădire alăturată nouă - actualul Palat Victoria. Palatul Sturdza a fost bombardat în timpul războiului şi apoi demolat în anul 1946.

Înfiinţarea Ministerul Afacerilor Străine, condus de Apostol Arsache, a fost dovada recunoaşterii importanţei reprezentării intereselor naţionale ale statului nou format şi a promovării unităţii de neam şi de limbă, iar diplomaţia română a acţionat imediat pentru stabilirea de relaţii cu celelalte state ale lumii, în scopul recunoaşterii Unirii, al menţinerii integrităţii teritoriale şi pentru obţinerea Independenţei de stat.

(w380) Unirea Pri

Sub Alexandru Ioan Cuza, iar din 1866 sub principele, apoi regele Carol I ţara şi-a proclamat independenţa, câştigată pe câmpurile de luptă şi recunoscută internaţional de Congresul de la Berlin din 1878, şi a devenit un regat modern.

În prima parte a secolului XX şi apoi dupa unirea din 1918 a Regatului Romaniei cu Basarabia, Bucovina şi Transilvania, elitele diplomatice au acţionat pentru reprezentarea intereselor României ca stat naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil.

Ideile vizionarea ale diplomaţilor de excepţie Vasile Alecsandri, Costache Negri, Ion Ghica, Mihai Kogalniceanu, Ion C. Bratianu, Tache Ionescu, Alexandru Vaida Voievod, Nicolae Titulescu, Grigore Gafencu, Vespasian Pella, Constatin Caragea, sau ale altor diplomaţi, rămaşi de multe ori anonimi, au consolidat naţiunea română şi prestigiul României în relatiile internaţionale.

(w380) Nicolae TiÎntre anii 1927 şi 1936 Nicolae Titulescu a fost de trei ori Ministru al Afacerilor Străine.

Începând din anul 1921, fusese delegat permanent al României la Liga Naţiunilor de la Geneva, fiind ales de două ori, în 1930 și 1931, presedinte al acestei organizații internaționale.

În această calitate a militat împotriva revizionismului din Europa, pentru păstrarea frontierelor stabilite prin tratatele de pace, pentru raporturi de bună vecinătate, pentru respectarea suveranității și egalității tuturor şi pentru prevenirea agresiunii.

(w380) Grigore GaÎn anul 1938 devine ministru al afacerilor străine Grigore Gafencu, care a încercat să asigure neutralitatea României, prinsă între Germania și Uniunea Sovietică şi apoi să primește garanțiile Angliei şi Franţei, care însă nu au fost respectate. După anexarea Ardealului de nord de către Ungaria, în urma Dictatului de la Viena, Gafencu a fost trimis trimis ca ambasador la Moscova.

În momentele dificile ale celui de-al doilea razboi mondial, soldate cu pierderi teritoriale şi apoi în timpul razboiului rece sub regimul comunist corpul diplomatic a contribuit la promovarea intereselor României moderne ca subiect de drept internaţional.

Cronicari şi scriitori - abili diplomaţi

La înălţimea celor mai abili diplomaţi s-au ridicat şi alti mesageri ai intereselor neamului românesc, fie că s-au numit soli, trimişi, capuchehaia, ambasadori sau ataşaţi culturali sau de presă.

Sol în timpul lui Ştefan cel Mare a fost Ion Ţamblac, un grec cu experienţă dobândită la Florenţa, Veneţia şi Roma, care a făcut cunoscută Apusului gândirea politico-diplomatica a domnului unei ţări mici, care credea în necesităţii unei largi coaliţii antiotomane.

În conştiinţa poporului român au rămas şi „învăţăturile lui Neagoe Basarab către fiul sau Teodosie”, de la începutul secolului XVI, care dezvăluie înţelepciunea sa practică în relaţiile cu domnitorii vecini, şi urzeala fină a negocierilor din ambasadele de la curtea Poloniei, Veneţiei sau a papilor.

(w160) Miron CostPrin inteligenţa şi energia sa cronicarul Miron Costin s-a alăturat lui domnitorului Vasile Lupu în misiuni diplomatice delicate pe lângă Poarta Otomană sau în Polonia.

În secolul XVII boierul Nicolae Milescu Spătarul, călător în Occident şi autor de scrieri istorice şi teologice s-a iniţiat în timpul domnitorului moldovean Gheorghe Ştefan în tainele diplomaţiei, iar apoi a fost, sub domnitorul Ţării Româneşti Grigore Ghica, capuchehaia, reprezentant diplomatic, al domnitorului pe lângă Înalta Poartă şi probabil chiar agent dublu, a dus regelui şi reginei Suediei scrisori secrete, a fost numit apoi de ţarul Rusiei traducător la „ Departamentul soliilor ”, un fel de Minister al Afacerilor Străine, a tradus acte diplomatice secrete şi a făcut parte din mai multe ambasade secrete ruseşti în China.

În Ţara Românească Constantin Cantacuzino Stolnicul a urmat şcoli superioare din Italia care l-au pregătit ca viitor cărturar şi diplomat. Impreună cu fratele sau, Şerban Cantacuzino domnul Ţării Româneşti, a stabilit legături secrete cu Austria pentru a înlătura dominaţia otomană cu ajutor Habsburgic, iar în timpul domniei lui Constantin Brâncoveanu a avut o cariera diplomatică strălucită.

O personalitate remarcabilă în arta diplomaţiei a fost Dimitrie Cantemir, care în lucrarea sa

Creşterea şi Descreşterea Curţii Otomane ” a intuit declinul Porţii Otomane şi a reuşit să obţină respectarea autonomiei interne, inviolabilităţii şi independenţei Moldovei de către ţarul Rusiei, prin tratatul de la Lutk din 13 aprilie 1711, pe care l-a redactat în întregime.

În Ardeal, marele episcop Ioan-Inochentie Micu-Klein ( 1692-1768 ), ajungând captiv la Roma, a redactat memorii pentru susţinerea drepturilor legitime ale celor urgisiţi din patria sa.

Ienăchiţă Văcărescu, poet, filolog şi istoric, s-a dovedit şi un diplomat abil în 1781 când a călătorit într-o misiune diplomatică la Viena pentru a obţine sprijinul împăratului Iosif al II-lea pentru trimiterea acasă a fiilor lui Alex Ipsilanti, care fugiseră în Transilvania şi treziseră astfel suspiciunea Porţii Otomane care ameninţa tronul tatălui lor. Ienăchiţă Văcărescu a impus în limba română termeni din limbajul diplomatic internaţional, iar prin operele sale literare şi filologice a contribuit la formarea conştiinţei naţionale, care a dus la răscoala lui Tudor Vladmirescu şi la Revoluţia de la 1848.

Nicolae Bălcescu, istoric, scriitor şi revoluţionat, prin forţa cuvântului scris şi prin discursurile înflăcărate a contribuit la mobilizarea tinerilor patrioţi români, a militat pentru construirea statului naţional şi pentru unirea forţelor tuturor românilor. În timpul Revoluţiei din 11 iunie, a devenit ministrul „ Trebilor de Afară ” şi membru al locotenenţei domneşti, guvernul legitim al Valahiei.

(w220) Vasdile AlPentru realizarea idealului de unire a acţionat cu dăruire şi energie şi poetul Vasile Alecsansdri. A fost Secretar de Stat şi apoi Ministru de Externe din 1859 pe timpul a trei guverne: guvernul Vasile Sturdza, guvernul Ion Ghica şi guvernul Manolache Kostaki-Epureanu. A intervenit autoritar împotriva amestecului în treburile interne a delegatului turc şi a susţinut alegerea lui Al. I. Cuza, care l-a numit apoi agentul său diplomatic la Paris. După detronarea lui Cuza, Alecsandri a acceptat în 1855 funcţia de ministru plenipotenţiar la Paris, reprezentându-l pe regele Carol I.

Scriitorul moldovean Costache Negri şi-a început cariera diplomatică în aprilie 1855, când l-a reprezentat pe domnitorul Grigore Ghica la Conferinţa de la Viena unde s-a discutat problemna unirii Ţării Româneşti şi a Moldovei.

(w220) Mihail KogMişcarea revoluţionară de la 1848, Unirea Principatelor Române şi recunoasterea independentei României au fost realizate şi cu importanta contribuţie a lui Mihail Kogălniceanu, avocat, istoric si publicist, apoi ministru al afacerilor străine şi apoi reprezentant la Paris. Kogălniceanu a reorganizat instituţiile diplomatice şi a obtinut unui nou sistem de reprezentare diplomatică a României în străinătate. În timpul său au fost fixate ranguri de trimişi extraordinari, miniştri plenipotenţiari, miniştri rezidenţi şi însărcinaţi cu afaceri.

Aceeaşi rodnică activitate diplomatică a avut şi sciitorul paşoptist Dimitrie Bolintineanu, intrat încă de tânar în diplomaţie. Domnitorul Al. I. Cuza, de care l-a apropiat o sinceră prietenie, l-a numit ministru de externe în guvernul Ştefan Golescu. A ocupat de două ori în 1860 şi 1861 postul de Comisar al Ţării Româneşti din Comisia riverană a Dunării. Acceptarea modificării textului Convenţiei de la Paris a constituit un triumf diplomatic al lui Costache Negri şi Dimitrie Bolintineanu.

Fără să facă parte propriu-zis din corpul diplomatic şi poetul Mihai Eminescu şi-a îndeplinit cu multă conştiinciozitate funcţia de secretar de legaţie pe lângă junimistul Theodor Rosetti, agentul diplomatic al României în capitala Germaniei.

Secretar de Legaţie la Roma începând cu 1888, la Atena şi apoi la Bruxelles, scriitorul Duiliu Zamfirescu a parcurs toate gradele diplomatice, până la funcţia de Ministru Plenipotenţiar şi trimis extraordinar al Majestăţiii Sale Regelui, titlu echivalent celui de ambasador. Din 1906 a fost Secretar General al Ministerului de Externe.

(w300) Elena VăcScriitoarea Elena Văcărescu, urmaşă a vestitei familii boiereşti şi personalitate a culturii româneşti şi franceze, a asistat la 4 iunie 1920 la momentul semnării în marele Trianon de la Versailles a tratatului prin care Transilvania reîntregea România. Din 1921 a fost secretar al Delegaţiei române la Liga Naţiunilor şi Consilier Special de Presă pe lângă Legaţia României din Paris, iar în 1927 a primit Legiunea de Onoare din partea preşedintelui Franţei. Din 1940 i s-a încredinţat conducerea serviciului de Presă şi Propagandă de pe lângă Ambasada română din Paris.

Scriitorul Lucian Blaga a fost din 1926 atasat de presa la Varşovia, Praga, Belgrad, Berna şi Viena, iar din 1938 a avut calitatea de trimis extraordinar şi ministru plenipotenţiar la Lisabona. Prin eforturile sale au fost cunoscute în străinătate personalităţi din literatură, politică, filozofia românească, precum şi personalitatea regelui Carol al II-lea.

Diplomaţia culturală din România a avut în a doua jumătate a secolului al XX-lea un strălucit reprezentant în poetul, esteticianul, criticul şi istoricul literar Tudor Vianu. A contribuit la dezvoltarea relaţiilor României cu UNESCO, Organizaţia pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură, iar în 1963 Vianu a avut iniţiativa înfiinţării „Asociaţiei Internaţionale de Studii Sud-Europene si fost ambasadorul României la Belgrad, dupa cel de-al Doilea Război Mondial.

Şi alţi scriitori valoroşi s-au remarcat în diplomaţie : Alexandru Creţianu, Raul Bossy, Frederic Nanu, Oscar Walter Cizek, Darie Novăceanu sau Mircea Eliade.

Recrearea elitelor diplomatice

(w220) Sigla Mini

În 1991 s-a înfiinţat Academia Diplomatică, iar în septembrie 2005 a fost fondat Institutul Diplomatic Român, sub auspiciile Ministerului Afacerilor Externe, cu scopul de a pregăti personalul diplomatic. De la înfiinţare mai mult de 2500 persoane au frecventat cursurile postuniversitare de formare sau perfecţionare organizate de Institutul Diplomatic Român.

Cu consecvenţă şi profesionalism corpul diplomatic român a reuşit să atragă încrederea şi implicarea prietenilor şi partenerilor externi ai Romaniei în proiecte de reformare şi dezvoltare, aportul diplomaţiei adăugându-se efortului general de dezvoltare internă, pentru asigurarea securităţii şi consolidarea prosperităţii naţionale.

Diplomaţia românească a contribuit la procesul de aderare a României la NATO în anul 2004 şi la Uniunea Europeană în 2007 şi apoi a consolidat statutul României ca membru de încredere în familia europeană şi euroatlantică, participând la proiectul european, la activitatea Uniunii Europene şi la misiunile Alianţei Nord-Atlantice.

Pregătirea adecvata şi promovarea candidaţilor români competenţi a făcut să crească numărul diplomaţilor români desemnaţi să servească în structurile diplomatice euroatlantice şi în Serviciul European de Acţiune Externă.

În luna mai 2013 a fost anunţată desemnarea ambasadorului Sorin Ducaru în funcţia de Asistent al Secretarului General NATO pentru riscuri de securitate emergente.

Sorin Ducaru, diplomat de cariera cu o activitate de 20 de ani în Ministerul Afacerilor Externe a carui experienta include activitatea în cadrul Direcţiei de analiză politică, în funcţiile de consilier al ministrului şi purtător de cuvânt al MAE, director al Direcţiei NATO din cadrul ministerului, a deţinut funcţiile de ambasador al României la ONU, de ambasador în SUA, calitatea de Reprezentant permanent al Romaniei la NATO şi poziţia de Decan al Consiliului Nord-Atlantic.

Diplomatul roman Mihai Stuparu a fost numit în iunie 2013 în poziţia de sef al Delegaţiei UE la Abu Dhabi, numirea diplomatului român reprezentând atat o recunoastere a meritelor şi a experienţei sale în misiuni importante inclusiv în state arabe, cât şi a reputaţiei şi experientei diplomaţiei româneşti. Mihai Stuparu este membru al Corpului Diplomatic şi Consular al României din anul 1990, a fost ambasador în Qatar în perioada 1999-2003, ambasador în Irak în perioada 2004-2009, ambasador al Romaniei în Australia între 2010-2012 şi a condus între 1997-1999 Directia Orientul Mijlociu din Centrala MAE.

Numirea lui Mihai Stuparu este a treia poziţie de conducere pe care o obţine România în cadrul SEAE, Serviciul European de Acţiune Externă, dupa nominalizarea ambasadorului Viorel Isticioaia în funcţia de director general pentru Asia în 2010, şi a lui Traian Hristea în funcţia de Şef al Delegatiei UE la Erevan în 2011. În prezent MAE are 17 diplomaţi în SEAE, trei poziţii de conducere şi membri în delegaţiile UE din state terţe, diplomaţii români în delegaţiile Uniunii pe lângă ONU, la Geneva şi New York, Azerbaidjan, Arabia Saudită, Indonezia, Irak, Algeria.

Continuitatea istorică a diplomaţiei se reflectă şi în participarea apreciata a României la activitatea organizatiilor regionale sau internaţionale.

În iunie 2013 Cornel Feruţă, directorului general pentru afaceri politice din MAE, a fost numit în funcţia de coordonator-şef al Agenţiei Internaţionale pentru Energie Atomică, iar din septembrie diplomatul român va asigura coordonarea activităţilor interne şi externe ale AIEA. Cornel Feruţă este diplomat de carieră cu o activitate de 15 de ani în MAE unde a deţinut funcţii de execuţie şi conducere în cadrul directiilor OSCE, Balcanii de Vest, a fost director de Cabinet al ministrului afacerilor externe şi director general pentru afaceri politice. Feruţă a fost Reprezentant Permanent al României la Organizaţiile Internaţionale de la Viena în perioada 2007-2012, vice-preşedinte al Consiliului Guvernatorilor AIEA între 2008 şi 2010, preşedinte al celei de-a 55-a Conferinţe Generale a AIEA în 2011 şi preţedinte al celui de-al doilea Comitet Pregătitor al Conferinţei de Revizuire a Tratatului de Neproliferare a Armelor Nucleare în 2013.

România întreţine relaţii diplomatice bilaterale cu 184 de state din cele 193 state membre ale ONU, la care se adaugă Sfântul Scaun, Ordinul Suveran Militar de Malta şi Palestina, este un stat respectat şi un actor mai activ în diplomaţia europeană şi în forurile internaţionale. Diplomaţia română şi-a făcut datoria şi în crearea reţelei de parteneriate strategice şi alianţe necesare pentru asigurărea securităţii şi prosperităţii naţionale, integrând România în construcţii solide – Alianţa Nord-Atlantică, Uniunea European şi în alte parteneriate strategice şi relaţii speciale cu SUA, Azerbaidjan, China, Coreea de Sud, Franţa, Italia, Japonia, Marea Britanie, Polonia, Turcia şi Ungaria.

ŞTIRILE ZILEI
CELE MAI NOI DIN ACTUALITATE
 
StirileTVR.RO PE FACEBOOK
 
  AZI MAINE
BUCURESTI 26°C 27°C
IASI 25°C 25°C
CLUJ 20°C 20°C
CONSTANTA 24°C 25°C
CRAIOVA 24°C 25°C
BRASOV 20°C 21°C
Vezi toate informatiile meteo
CURS BNR - 21 Mai 2019, 22:22
 
INDICI BVB
 
INDICE BET
Data: 21-05-2019
Deschidere: 8205.08
Maxim: 8222.39
Mimim: 8152.63
Variatie: -0.64%
BRD
10.86
2%
WINE
21.00
3.45%
TLV
2.12
0.47%
TGN
355.00
0.28%
SNP
0.38
0.26%
SNG
33.75
0.59%
FP
0.97
1.64%
SOCP
0.35
5.1%
SIF3
0.25
0.4%
DIGI
24.20
2.56%
ARHIVĂ ȘTIRI