Dilemele securităţii internaţionale. Wolfgang Ischinger, interviu exclusiv pentru “Lumea Azi”: Problema principală este lipsa de încredere dintre Rusia şi Occident

Excelenţă, bine aţi venit în România şi bun venit la Televiziunea Română! Am să încep prin a vă întreba care sunt cele mai mari riscuri de securitate în prezent?

Cred că una dintre cele mai mari probleme în mediul de securitate din prezent este că ambele părţi, Rusia şi Occidentul, ne-am pierdut încrederea. Fără încredere, negocierile eşuează, fără încredere nu există dialog. Lipsa încrederii este una dintre cele mai mari provocări. Este suficientă o acţiune ca să-ţi pierzi încrederea, e nevoie de mult timp pentru a o reconstrui. Aşa ceva nu se poate obţine apăsând un buton. E nevoie de un efort îndelungat pentru a începe să reconstruieşti încrederea în acest mediu internaţional volatil şi, cred eu, periculos.

China este o ameninţare pentru securitatea Europei sau a lumii?

Nu văd China ca pe o ameninţare militară pentru noi. Dar, din ce în ce mai mult devine o putere globală. Chinezii îşi folosesc resursele economice şi politice, chiar şi în Europa, foarte eficient. Deci nu trebuie să vedem China ca un loc unde noi, germanii, vindem automobile. Trebuie să ne uităm la China ca la un competitor strategic, ca la un competitor în sistem, deoarece să lucrezi cu companii chineze este diferit, cel puţin din perspectiva germanilor, faţă de a face acest lucru cu firme româneşti. O companie românească este o companie. O companie chineză are în spate, de fiecare dată, Statul, Partidul. Trebuie să ne obişnuim că a face afaceri cu firme chineze este o provocare specială.

Care este rolul Turciei în NATO după tentativa de lovitură militară din 2016?

Tot ce pot spune este că sper din suflet că relaţiile dintre Turcia şi Alianţă nu se vor deteriora mai mult decât acum. În prezent, între Turcia şi SUA sunt probleme din cauza anumitor achiziţii militare, sunt diferenţe de abordare a situaţiei din Siria. Cred că Turcia are nevoie de NATO, cred că Turcia ar face o mare greşeală dacă va începe să scadă coerenţa din cadrul NATO şi aş spune că, din punctul nostru de vedere, al europenilor, şi noi avem nevoie de Turcia pentru că, fără o alianţă cu Turcia, gestionarea problemelor din Orientul Mijlociu, situaţia volatilă din întreaga regiune, ar fi o provocare mai mare pentru noi. Deci, pentru noi, o relaţie strânsă cu Turcia, prin NATO sau UE, ar fi un avantaj şi nu trebuie să-l pierdem.

Poate NATO să apere flancul său estic?

Cred că din perspectiva membrilor NATO, fac aici o mică nuanţare despre Ţările Baltice, România, Polonia, alte state foste membre ale Tratatului de la Varşovia, când Alianţa a decis să invite Polonia, Cehia şi Ungaria, în primul val de extindere, apoi când am invitat ţara dvs., alte ţări ne-am gândit foarte mult la această întrebare: este doar ceva simbolic sau putem promite că această alianţă poate apăra aceste ţări? Răspunsul meu este: DA! Putem! De exemplu, în privinţa flancului nord-vestic al NATO, Polonia şi Ţările Baltice, când au apărut îngrijorări în aceste ţări, am întărit prezenţa NATO prin crearea unei forţe mici dar eficiente conduse de Germania în cazul Lituaniei, de SUA în cazul Poloniei şi de Regatul Unit şi Canada în celelalte. Cred că am demonstrat Federaţiei Ruse că o alianţă este o alianţă şi va fi apărată. Îmi este foarte clar că, dacă noi, germanii, nu suntem prezenţi în mod special în sud-estul Europei sau în zona Mării Negre, SUA sunt prezente şi asta e foarte bine. Cred că această prezenţă trebuie întărită şi că trebuie să acordăm o atenţie strategică sporită ca alianţă pentru această regiune, pentru zona Mării Negre, care este una dintre cele mai importante din punct de vedere strategic, care poate fi un teatru de confruntare cu Federaţia Rusă.

Vedeţi o posibilă soluţionare a crizei din Ucraina în următorii ani?

Cred că, dacă am avea vreodată o şansă să implementăm acordurile de la Minsk, acum este o oportunitate bună. Feed-back-ul pe care eu, personal, l-am primit după discuţiile cu reprezentanţi ai Rusiei pare că şi la Moscova se gândeşte că poate s-ar putea pune în mişcare un mecanism între preşedinţii Putin şi Zelinski, acum că este o nouă putere în Ucraina, care ar duce la rezultate. Am văzut deja mici paşi. Numărul oamenilor ucişi în Donbas a scăzut considerabil în ultimele luni. Deci există ceva semne încurajatoare şi sper că acestea vor duce la impliementarea eficientă a acordurilor de la Minsk.