Dicţionar de coronavirus. În 1937, cercetătorii au găsit primul coronavirus, responsabil pentru infecția bronșică, letală pentru păsările de curte

Cauza? Un virus, ”un agent patogen, invizibil cu microscopul obișnuit, care se reproduce numai în interiorul celulelor vii și provoacă diverse boli infecțioase” cum explică www.dexonline.ro. Nu consumă hrană, nu produce energie, nu are capacitate de autoreproducere, și se multiplică doar în celula pe care o parazitează. În această familie numeroasă se înscriu Coronavirusurile (CoV), virusuri (sau viruși) care apar și la om și la animale (păsări, porci, bovine, cai, rozătoare, lilieci, pisici sau câini). Sunt responsabile pentru o treime dintre afecțiunile respiratorii la om. Sunt caracterizate prin structură ARN și un înveliș cu formă de coroană solară (de unde și denumirea de coronavirus).

În 1937, ne spune www.sciencedirect.com,  cercetătorii au găsit primul coronavirus, responsabil pentru infecția bronșică, letală pentru păsările  de curte. A fost o alertă mai curând pentru agricultură decât pentru sănătatea oamenilor. În anii ‘60 a fost însă depistat și la om. Acum, coronavirusurile cunoscute provoacă mai mut de o treime dintre rinofaringitele, răcelile comune și afecțiunile respiratorii de diferite tipuri (mai ales toamna și iarna), gastroenteritele oamenilor. Sunt responsabile și pentru boli grave.

De pildă, coronavirusul SARS-CoV a fost depistat în noiembrie 2002, în provincia Guangdong din sudul Chinei, considerată și astăzi o zonă de potențială reapariție a Sindromului Respirator Acut Sever (SARS). Un raport OMS apreciază că ”Sursa animală, încă nesigură, ar putea fi liliecii.” Simptomele sunt asemănătoare gripei și includ febră, stare de rău, mialgie, dureri de cap, diaree și frisoane. ”Epidemia provocată de coronavirusul SARS-CoV în 2003 a afectat 26 de țări și a dus la peste 8000 de îmbolnăviri. De atunci, un număr mic de cazuri au apărut ca urmare a unor accidente de laborator sau, eventual, prin transmisii de la animal la om (în Guangdong, China)”, precizează OMS. Focare au fost în regiuni precum Toronto (Canada), Taiwan și Hong Kong (China), Singapore și Hanoi (Vietnam), raportează OMS, într-un bilanț pe această temă.

Zece ani mai târziu, în 2012, coronavirusul MERS-CoV a pus și el la încercare omenirea prin Sindromul Respirator din Orientul Mijlociu (MERS), boală respiratorie virală identificată pentru prima dată în Arabia Saudită. Simptomele tipice MERS includ febră, tuse și respirație sacadată. Pneumonia este frecventă, dar nu obligatorie. Mortalitatea e ridicată: aproximativ 35 de pacienți dintr-o sută de bolnavi diagnosticați cu infecție MERS-CoV au decedat. La 31 ianuarie 2020, OMS raporta, de la începutul epidemiei MERS, ”2519 de cazuri MERS-CoV și 866 de decese asociate.” Contaminarea cu MERS-CoV se produce mai ales din contactul cu dromaderii. Focare MERS-CoV au fost identificate în Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite și Republica Coreea.

Şi pentru SARS și pentru MERS, cele mai multe cazuri de transmitere de la om la om au apărut în mediul de îngrijire a bolnavilor infectați, fără măsuri adecvate de protecție. OMS consideră că ”Introducerea practicilor adecvate de control al infecțiilor a pus capăt focarului global”. Organizația internațională de sănătate publică ”încurajează toate statele membre să continue supravegherea și să trateze cu atenție orice infecție respiratorie neobișnuită”.

Autor: Mihaela Căciuleanu