Dicționar Covid-19. Noul coronavirus a adus în comportamenul nostru reguli noi iar în limbaj, termeni rar folosiți înainte

La acea dată oficialul arăta că încă ”niciun stat din jurul României și nici Rusia nu a confirmat infectarea cu coronavirus.” Pe 10 februrie, Organizația Mondială a Sănătății publica deja un protocol ”pentru investigarea primelor cazuri First Few X și a contactelor apropiate ale acestora.” Puteau fi numite ”persoane cu care bolnavul diagnosticat a avut un contact apropiat” dar pentru economie li s-a spus scurt: ”contacți”, plural de asemenea inexistent în DEX. Cât despre investigațiile din protocolul OMS, aveau să devină un lait-motiv al comunicărilor publice. Ancheta epidemiologică este o procedură binecunoscută cadrelor medicale. Am înțeles și noi că vorbim conform DEX despre ”cercetarea efectuată de o autoritate publică, cu scopul de a clarifica împrejurările” în care s-a produs îmbolnăvirea unui pacient și de a stabili eventualii contaminați de acesta.

Pneumonia atipică severă cauzată de necunoscutul 2019-nCoV, a primit și ea mai multe nume provizorii. Finalmente, în raportul OMS din 11 februarie, a fost denumită COVID-19. Prescurtarea, consacrată deja, vine de la Corona (coroană, în latină), Virus și Disease (boală, în engleză), iar numărul 19 se referă la anul în care au fost depistate primele cazuri.

Pe 13 februarie, OMS a declarat focarul COVID-19 drept pandemie, definită în DEX ca fiind ”epidemia (răspândire prin contaminare a unei boli infecțioase) care se extinde pe un teritoriu foarte mare, cuprinzând mai multe țări, continente.” Inainte de a anunța ”prima pandemie cauzată de un coronavirus”, OMS a cântărit atent calificativul: ”este un cuvânt care, folosit greșit, poate provoca oamenilor frica nejustificată sau renunțarea la luptă, putând duce la suferință și decese inutile.” Omenirea s-a mai confruntat cu pandemii, unele devastatoare: ciuma, variola, tifosul, holera, tuberculoza, gripa spaniolă, HIV/SIDA, ultima dintre ele nefiind eradicate.

Apoi am rămas să lucrăm de acasă. Deși nu e definită în DEX, ”telemunca” e reglementată prin Legea 18/ 2018. Prevenția COVID-19 a făcut ca 93% dintre companiile din industria autohtonă să recurgă la telemuncă, arată un sondaj realizat în martie de Asociaţia Business Service Leaders în România.

Telemunca a venit la pachet cu ”distanța și distanțarea socială”, cerută de autorități ca măsură salvatoare de precauție. Sociologi și lingviști deopotrivă au apreciat termenul ca fiind bulversant. Bogdan Glăvan, spune pe republica.ro: ”chiar dacă ştim că se vorbeşte despre distanţa socială din punct de vedere proxemic (distanţă fizică, în spaţiu), există riscul de a ne închipui, printr-o temporară alunecare de sens, că apelurile evocă alte tipuri de distanţă socială, presupunând caste, ierarhii, reguli protocolare – sau, pur şi simplu, refuzul comunicării. Posibilele alunecări de sens sunt anticipate şi în cazul formulei distanţare socială: „Distanțarea socială nu trebuie să însemne indiferență socială“!

Autor: Mihaela Căciuleanu