Siteul tvr.ro foloseste cookies. Continuarea navigarii pe acest site se considera acceptarea politicii de utilizare a cookies. Afla mai multe accesand Politica de cookies Vezi și Politica de Confidenţialitate care face referire la modul în care colectăm, folosim şi partajăm datele dumneavoastră pentru a va oferi serviciile TVR precum şi modul în care folosim platformele sociale.

Destinaţii de vacanţă: Sevilla, seducătoarea Andaluziei

Un oraş aristocratic cu o fabuloasă moştenire culturală iberică şi maură şi o atmosfera încărcată de dragoste de viaţă şi pasiune care exprimă chiar esenţa spiritului şi ospitalităţii spaniole. Are şi mai mult farmec primăvara, când se îmbracă în movul florilor de jacaranda şi în parfum de portocali.

06 Martie 2014, 12:21 (actualizat 06 Martie 2014, 12:33) | Documentar de Liliana Teică |
Tichet de vacanță: Sevilla
EMBED VIDEO LINK CU VIDEO
Embed:
Link:
 |  GALERIE FOTO

Andaluzia. Mare, munte, pământuri roşii arse de soare, măslini la tot pasul, sate cu case albe şi bogaţia culturală a minunatelor oraşe Sevilla, Granada sau Cordoba. Splendoarea naturii din rezervaţia specială Parque Nacional de Doñana, podgoriile Jerez de la Fontera şi Malaga cu micile bodegas unde se pot degusta celebrele vinuri locale, locuri cu natură sălbatică şi vechi refugiu al hoţilor şi contrabandiştilor.

(w620) Andalusia

Sudul Spaniei este plin de istoria tuturor  popoarelor care l-au stăpânit sau au trăit aici şi au lăsat o moştenire culturală de o frumuseţe unică, admirată astăzi  în arhitectura palatelor şi catedralelor, în muzee sau chiar la fiecare colţ de stradă. Andaluzia a dat lumii mari pictori, Diego Rodríguez de Silva y Velázquez, Murillo, Pablo Picasso sau Francisco de Zurbarán,  şi  scriitori - Lope de Vega şi Federico García Lorca.

(w460) Arbori de

Sevilla a inspirat şi a atras dintotdeauna artiştii şi vizitatorii, prin colosala sa moştenire maură, împletită cu tradiţiile spaniole, prin splendoarea naturală şi pasiunea pentru viaţă a celor care au trăit aici.

Cristofor Columb ar fi spus că aici aerul primăverii este atât de dulce încât e un deliciu să îl respiri, creatorii marii Catedrale au construit-o atât de frumoasă şi de impunătoare dorind ca oamenii să îi creadă chiar nebuni, aici şi-a început Cervantes faimosul său Don Quijote şi tot Sevilla a fost patrie şi pentru eroii operelor lui Mozart, Don Giovanni şi Figaro, pentru Bărbierul lui Rossini  sau pentru Carmen, tragica eroină a lui Bizet.

(w300) FlamencoAtmosfera de pe străzile flancate de arbori de jacaranda, palmieri şi portocali, tropăitul cailor înhămaţi la caleştile care plimbă vizitatorii, aglomeraţia din barurile de tapas, fiestele şi festivalurile, zgomotul castanietelor din spectacolele de flamenco, coridele,  procesiunile religioase şi chiar gastronomia locală, toate sunt animate de veselie şi pasiune şi reprezintă chiar esenţa spiritului andaluz.

2000 ani de civilizaţie

Legendele spun că ar fi fost întemeiată de Hercule,  istoricii afirmă însă că Sevilla a fost fondată de fenicieni şi că în anul 46 i.Hr. a fost cucerită de romani care au numit-o Iulia Romula Hispalis. A prosperat sub stăpânirea acestora, a fost vulnerabilă în faţa vandalilor şi vizigoţilor, iar în anul 711, când a ajuns în stăpânirea arabilor, era cel mai important oraş din sudul Spaniei. Maurii i-au spus Isbiliah sau Isbiliya, ceea ce a devenit mai târziu Sevilla, şi au condus oraşul timp de cinci secole, până în 1248 când au fost învinşi de regele Castiliei, Ferdinand al III-lea.

În secolele expansiunii Regatelor Creştine spre sud, 300 de mii de musulmani au fost alungaţi de Reconquista spaniolă, le-au fost confiscate casele şi averile şi noii conducători i-au ameninţat pe cei rămaşi cu masacre în cazul distrugerii magnificelor edificii pe care maurii le lăsau în urmă. Apoi, Inchiziţia spaniolă, fondată în 1478, i-a alungat din oraş şi pe evrei şi le-a confiscat marile averi. Acum fostul cartier al evreilor alunganţi se numeşte Santa Cruz, un loc multicolor şi plin de veselie şi destinaţie obligatorie pentru vizitatorii Sevillei.

(w620) SEvillia s

În epoca marilor descoperiri geografice, când Olanda, Anglia şi Spania se luptau pentru supremaţia maritimă, posibilităţile comerciale oferite de marele râu Guadalquivir au făcut din Sevilla cel mai important centru de comerţ cu coloniile din Indiile de Vest şi locul unde în secolul XVI  se descărca aurul incaşilor, adus de vasele spaniole din Lumea Nouă. Regina Isabela a ridicat în 1502 Universitatea, Primăria a fost construită pe la mijlocul secolului XVI-lea şi nobilii şi negustorii bogaţi şi-au ridicat în oraş case elegante. În perioada napoleoniană, oraşul a fost ocupat câţiva ani şi de francezi, care au lăsat o ultimă tuşă în eleganţa aristocratică a culturii locale.

În timpul Războiului Civil, la sfârşitul anilor ’30 ai secolului trecut, Sevilla fost ocupată de naţionalişti şi a sărăcit, dar şi-a recăpătat treptat alegria şi bunăstarea. Populaţia oraşului s-a dublat şi, odată cu căpătarea autonomiei regionale, a devenit în 1981 capitala comunităţii autonome a Andaluziei şi cel mai important centru economic, artistic şi cultural al sudului Spaniei.

(w300) La Giralda

Mândria oraşului este Catedrala de Santa Maria de la Sede, construită în peste 100 de ani, între 1402 şi 1506, pe locul fostei moschei Almohad din care s-a păstrat doar turnul.

La Giralda, turnului dreptunghiular înalt de 93 de metri,  este monumentul emblematic al Sevillei, datorită vechimii de peste nouă secole şi a splendidei arhitecturi maure. În vârful turnului, creştinii au adăugat în 1568 o clopotniţă şi o statuie numită El Giraldillo, pentru a reprezenta trimful credinţei creştine. Vizitatorii de astăzi se pot aventura până în vârf pentru a vedea panorama oraşului.

Catedrala a fost construită pentru a demonstra bogăţia Sevillei şi noua putere creştină a oraşului, iar tradiţia locală spune că a fost ridicată atât de mare şi de frumoasă încât să nu aibă rival. Marele dom s-a prăbuşit de câteva ori, dar catedrala a fost reconstruită de fiecare dată prin eforturile locuitorilor.

Catedrala, a treia din lume c(w460) Catedralaă mărime, după Sfântul Petru din Roma şi Sfântul Paul din Londra, are cinci nave de dimensiuni enorme, nava cea mare este înaltă de 42 de metri, are 80 de capele şi opt mari porţi de intrare. Tot interiorul este decorat cu o dantelărie de piatră şi ascunde relicve şi comori dintre cele mai valoroase din Spania: un enorm altar, decoraţiuni din aur, obiectele de cult, sculpturi şi picturi de Murillo, Zurbaran şi Goya, precum şi o mare cruce turnată, se spune, chiar din  primul aur adus din Lumea Nouă.

Catedrala adăposteşte şi sarcofagul presupus a fi al lui Cristofor Columb, străjuit de patru statui în mărime naturală.

Real Alcazar este Palatul Regal al Sevillei, construit ca şi Catedrala pe locul unui fost edificiu maur, un complex de curţi, terase şi săli cu arcade ascuţite, creneluri şi stucaturi în filigran construite de-a lungul timpului de în stiluri arhitectonice diferite, de la maurul mudejar la gotic.

După ce a preluat controlul Sevillei în anul 1161, dinastia maură Almohad a construit o moschee, băi, turnuri şi un palatul cu aspect de fortăreaţă pe care l-au numit Al-Muwarak (cel binecuvântat). După alungarea maurilor Regel Pedro I a ridicat în 1364 în centrul complexului un mare palat regal decorat în stil mudejar, extins şi modificat şi de alţi monarhi.

(w460) Alcazar pa

Astăzi, etajul superior este încă folosit de Familia Regală a Spaniei. În palat se intră din Plaza del Triunfo prin Puerta del Leon, Poarta Leului care duce la Grădina Leului şi mai departe spre o altă curte, Patio de la Monteria, curtea unde vânătorii se întâlneau cu regele înainte de a pleca la vânătoare. Patio de las Doncellas, curtea domnişoarelor, era centrul vieţii publice în palatul lui Pedro I, iar în Patio de las Munecas, piaţa păpuşilor, care duce spre dormitoare şi camerele private se petrecea cea mai mare parte a timpului.

Astăzi se vizitează Sala Regilor, sala gotică decorată cu tapiţerii şi azulejos a lui Carlos al V-lea şi Sala maură a Ambasadorilor împodobită cu portretele regilor Spaniei, cea mai frumoasă parte a complexului regal.

În Sala Amiralilor navigatorii îşi planificau călătoriile spre Lumea Nouă, iar într-o micuţă capelă de lângă Casa de la Contratacion este înfăţişat Cristofor Columb lângă Fecioara Maria.

Enormele grădini regale sunt împărţite de terase şi decorate de peisagişti în stil francez, italian şi arab, se numesc Grădina Dansului, Grădina Doamnelor, Grădina Prinţului şi Grădina Iazului lui Mercur, mesagerul zeilor.

Palatul Alcazar este o mare mândrie pentru Sevilla alături de Catedrală şi de Arhivele Generale ale Indiilor care conţin mai mult de 80 de milioane de documente ce datează din anul 1492 până la sfârşitul imperiului în secolul XIX, adăpostite de splendida construcţie Casa Lonja de Mercaderes şi au fost declarate în 1987 ca parte a patrimoniului Mondial UNESCO.

(w400) Torre delPe o promenadă mare chiar pe malul lacului din apropierea centrului istoric, este una dintre cele mai fotografiate şi vizitate atracţii ale oraşului, Torre del Oro.

Turnul de Aur, construit tot Almohadzii, a fost ridicat în jurul anului 1220 din ordinul guvernatorului Abu Eola ca turn de observaţie şi parte a zidului defensiv al oraşului.

Un lanţ imens lega Torre del Oro de un alt turn de pe cealaltă parte a râului Guadalquivir şi atunci când lanţul era ridicat intrarea vaselor în port era oprită. Numele turnului se datorează probabil decoraţiunilor iniţiale făcute din aur, dar şi faptului că aici era descărcat aurul în vremea când Sevilla deţinea monopolul asupra comerţului cu Lumea Nouă.

După recucerirea Sevillei de la mauri turnul a servit ca închisoare şi astăzi Torre del Oro găzduieşte un muzeu naval şi expune o colecţie a istoriei maritime a oraşului şi a legăturilor Sevillei cu Lumea Nouă.

(w400) Casa DucalUna dintre cele mai elegante clădiri din Sevilla este Casa de Pilatos, cunoscută oficial sub numele de Casa Ducal de Medinaceli, ridicată la începutul secolului XVI.

Primul marchiz de Tarifa, Don Fadrique Enriquez de Rivera, s-a întors în 1520 dintr-o călătorie de doi ani care îl dusese până pe Pământul Sfânt. Călătorise prin Roma, Veneţia şi Florenţa şi fusese impresionat de splendida lor arhitectură renascentistă, iar la Ierusalim - de istoria biblică a locurilor. La întoarcerea acasă s-a hotărât să îşi transforme locuinţa. Palatul său a devenit un simbol al arhitecturii renascentiste din Sevilla, deşi decoraţiunile pereţilor sunt în stil mudejar, iar balcoanele au balustrade în stil gotic şi coloane în stil clasic. Scara este considerată cea mai frumoasă din oraş, iar la etaj sunt camere mobilate cu piese din colecţia de artă a familiei Medinaceli. Etajul superior poate fi vizitat doar cu tururi organizate şi însoţite de ghid.

În splendida curte interioară, Patio Principal, se află o fântână de marmură în centru şi patru mari statui romane şi greceşti, precum şi busturi, în fiecare nişă din jurul curţii. Numele de Casa lui Pilat se datorează faptului că marchizul a descoperit că distanţa de la casa sa până la templul de la Cruz del Campo era aceeaşi cu distanţa dintre fosta casă a lui Pilat din Pont şi Golgota, locul crucificării lui Iisus. Mai multe dintre camerele palatului au primit nume legate de Pilat, Camera Pretorului sau Biroul Pretorului. Casa de Pilatos şi grădinile amenajate în stil italian cu loje şi statui, mica grotă şi iazul cu fântâna lui Bachus sunt pe lista tuturor tururilor de vizitare a Sevillei.

Un edificiu sobru în stil neoclasic, construit între anii 1750 şi 1766,  al doilea ca mărime în Spania după palatul El Escorial de lângă Madrid, a adăpostit Fabrica Regală  de Ţigări cu un rol foarte important în viaţa economică a Sevillei. În secolul XIX lucrau aici peste 10 mii de persoane la producerea ţigărilor. Marea construcţie adăpostea şi grajduri pentru 400 de asini, o închisoare proprie şi o grădiniţă pentru copiii lucrătoarelor. Fabrica a rămas celebră pentru că e legată şi de numele faimoasei Carmen, personajul operei lui Bizet, care ar fi fost muncitoare în această fabrică, după care a fost numit apoi şi un sortiment de cigarrera. În prezent, clădirea aparţine Universităţii din Sevilla.

(w400) Palatul Sa

Prima şcoală pentru navigatorii spanioli a fost în Palacio de San Telmo, construit în secolul XVII şi numit după sfântul patron al marinarilor. Clădirea în stil baroc a fost proiectată de apreciatul arhitect local Leonardo de Figueroa în anul 1682, pentru a servi ca şi colegiu pentru mareantes, navigatori, şi a funcţionat ca şcoală până în 1847, apoi a fost vândută lui Antoine d’Orleans, Duce de Montpensier, care a transformat-o în reşedinţă. Faţada palatului de pe Avenida de Palos de la Frontera este decorată cu 12 statui în mărime naturală ale personalităţilor importante în istoria oraşului, pictorii Murillo şi Velazquez, Rodrigo Ponce de Leon - mare conducător militar din timpul recuceririi Granadei din 1492.

(w380) Parcul MarÎn 1893 prinţesa Maria Luisa d’Orleans a donat oraşului palatul şi grădinile pentru ca imensul parc să găzduiască Expoziţia Mondială din 1929, menită să dea un imbold economiei şi să îmbunătăţească legăturile Spaniei cu fostele colonii.

Timp de două decenii, s-au construit mai multe clădiri pentru a servi drept pavilioane ţărilor care urmau să vină la marea expoziţie.  Construcţiile sunt grupate în jurul a două pieţe, Plaza de America şi Plaza de Espana, care au găzduit Pavilionul central şi birourile administrative ale Expoziţiei din 1929. Astăzi aceste pavilioane sunt muzee, consulate, sedii pentru birouri şi instituţii culturale.(w500) Piaţa Spa

În 1989 palatul San Telmo a ajuns proprietatea guvernului local şi este reşedinţa oficială a preşedintelui comunităţii autonome a Andaluziei, iar zona grădinilor amenajat de arhitectul peisagist francez Jean-Claude Forestier formează de la sfârşitul secolului XIX Parcul Maria Luisa.

Acum este cea mai mare zonă verde a oraşului pentru relaxare şi umbră în timpul lunilor fierbinţi de vară, cu bănci, fântâni, bazine, statui şi monumente şi are chiar şi un mic munte cu o cascadă artificială şi o mică insulă.

(w460) Piata Span

Atracţia principală a parcului, şi cea mai fotografiată,  este însă Plaza de Espana, un complex în formă de semilună amenajat în jurul unei piaţete centrale înconjurată de un canal de apă traversat de poduri decorate cu ceramică.

Edificiul, din cărămidă roşie decorată cu ţiglă colorată, are ca structura centrală o galerie curbată cu multe coloane între două turnuri înalte, de unde vizitatorii pot admira întreaga piaţă.

Faţada urmează conturul pieţei şi este decorată cu ţiglele vopsite numite azulejos care compun o serie de 58 de bănci decorate cu desene alegorice care reprezintă provinciile Spaniei.  Clădirea este ocupată în prezent de birouri guvernamentale şi de birourile armatei regionale.

Pasiunea de a trăi flameno

(w380) DansatoareStrălucitoare şi mândră, Andaluzia atrage vizitatorii şi prin spiritul locuitorilor, andaluces, spontani, spirituali, veseli şi cu o reputaţie de mari amatori de petreceri, muzică şi dans.

Femeile cu învolburate rochii colorate, şaluri de mătase şi evantaie pictate sunt o emblemă a Andaluziei, locul unde acum peste cinci secole pasiunea şi durerea au născut muzica şi dansul flamenco.  Armonia între ţinută, expresivitatea întregului corp şi ritm au creat arta flamenco ce îşi are rădăcinile în culturile islamică, sefardă şi ţigănească, alături de cultura locală andaluză.

Alegrias, Soleares, Bulerias, Farruca, Zapateado, Tango şi Zambra sunt note specifice flamenco dansat la început numai cu acompaniament vocal şi cu bătăi din palme şi abia apoi susţinut şi de chitară. Paşii dansatorilor preiau ritmurile şi contraritmurile muzicale până când bătăile lor sacadate  alături uneori şi de castaniete rămân singura muzică care se mai aude şi, treptat, întregul corp al dansatorului intră în frenezia pasională a dansului care exprimă forţă, durere sau extaz. Dar pentru că arta se trăieşte, nu se explică, experienţa unui spectacol flamenco trebuie simţită chiar într-unul dintre celebrele tablaos, localurile unde au loc de obicei astfel de spectacole.

Luptele cu tauri

(w460) Arena de tArena pentru coride Maestranza ridicată în 1758 este cea mai mare din Spania şi poate adăposti 12.500 de spectatori, iar Muzeul arenei cuprinde întreagă istorie a tauromachiei. Coridele de tauri sunt încă renumite în întreagă Andaluzie, fiind considerate un produs al artei pure şi în timpul spectacolului totul contează, conduita curajoasă a celor din arenă, eleganţa ţinutei şi mai ales egalitatea între forţa taurului şi a omului.

Originile coridelor datează din secolul XVI şi de-a lungul vremii au fost fie încurajate, fie oprite.

Luptelor cu taurii au fost interzise din 2010 în Catalonia, după ce fuseseră interzise în 1991 în comunitatea autonomă a Insulelor Canare, dar în Andaluzia sunt încă permise şi din 2012 sunt din nou televizate, decizia fiind luată după ce toreadorii şi crescătorii de tauri au acceptat să renunţe la drepturile financiare care le-ar fi revenit în urmă difuzării pe postul public.

Sezonul coridelor începe în Duminica Învierii şi ţine până toamna, în ziua Sfinţilor Mihail şi Gavril, denumită în Spania San Miguel.

Cei mai celebri toreadori luptă în fiecare an în special în timpul celei mai renumite sărbători, La Feria de Abril, Târgul de aprilie, o sărbătoare colorată şi veselă care are loc la două săptămâni după Săptămâna Sfântă.

Cât costă o vacanţă la Sevilla?

VIDEO
Tichet de vacanță: Sevilla
La Sevilla ajungem numai cu companii de linie şi o escală, iar tarifele pornesc de la 290 euro/persoană.

Pentru o cazare la trei stele şi mic dejun, trei nopţi plus avion veţi plăti 420 euro/persoană. La patru stele şi aceleaşi condiţii veţi da 550 euro/pesoană.

Transferul vă mai costă 2,4 euro cu shuttlebus-ul sau cu taxiul, dar este mult mai scump, 25 euro până în centru. Transportul public este accesibil, un card valabil 1 zi costă 5 euro, iar pentru 3 zile, 10 euro.

Sevilla este ideală și pentru explorarea pe două roți. Există peste 250 de centre de închiriere de biciclete, iar un abonament costă cam 5 euro pentru o săptămână.

Se spune că micile gustări cunoscute sub numele de tapas au fost inventate în Sevilla, și că orașul are 4.000 de tapas-baruri și taverne. El Rinconcillo este cel mai vechi bar și totodată magazin alimentar de tapas al orașului, fiind fondat în 1670.  Un fel de mâncare costă în jur de 2-4 euro. Multe baruri îți recomandă o porție de felii Jamón de Bellota și crochete din brânză de capră. Altele servesc montaditos piripi moreish -mini-sandvișuri cu slănină prăjită, dupa cum ne spun cei de la tvtravel.ro.

Pornind de la un total de 600 euro de persoană puteţi gusta câte puţin din această atmosferă încărcată de istorie, tradiţie, inspiraţie, exotism, toate în ritmuri de flamenco.

ŞTIRILE ZILEI
CELE MAI NOI DIN VACANŢĂ
 
StirileTVR.RO PE FACEBOOK
 
  AZI MAINE
BUCURESTI 11°C 12°C
IASI 9°C 7°C
CLUJ 10°C 7°C
CONSTANTA 11°C 11°C
CRAIOVA 15°C 13°C
BRASOV 8°C 8°C
Vezi toate informatiile meteo
CURS BNR - 26 Martie 2019, 03:02
 
INDICI BVB
 
INDICE BET
Data: 25-03-2019
Deschidere: 8031.5
Maxim: 8031.5
Mimim: 7913.86
Variatie: -0.96%
BRD
12.64
1.25%
SNN
9.70
0.31%
FP
0.89
0.34%
TLV
2.08
2.13%
SNG
31.85
0.31%
SIF5
2.07
1.43%
EL
10.44
1.54%
TGN
331.00
1.35%
TEL
20.15
2.67%
DIGI
24.55
0.41%
ARHIVĂ ȘTIRI