Siteul tvr.ro foloseste cookies. Continuarea navigarii pe acest site se considera acceptarea politicii de utilizare a cookies. Afla mai multe accesand POLITICA COOKIES
»

Destinaţii de vacanţă: Nopţi albe în Sankt Petersburg, oraşul ţarilor

Sankt Petersburg are toate atuurile pentru a fi unul dintre cele mai frumoase oraşe ale lumii: palate magnifice şi poduri baroce în centrul istoric, o reţea de canale navigabile, muzee, în frunte cu Ermitajul, cu inegalabile colecţii de artă, o extraordinară istorie şi tradiţii culturale care au inspirat literatura şi muzica. Fast clasic şi modernitate europeană cu specific rusesc, misterul Nopţilor albe din iunie şi magia marilor producţii de operă şi balet din timpul sezonului de iarnă, toate fac din Sankt Petersburg o destinaţie turistică de neuitat.

20 Februarie 2014, 10:51 (actualizat 20 Februarie 2014, 11:07) | Documentar de Liliana Teică |
Tichet de vacanta: Sankt Petersburg
EMBED VIDEO LINK CU VIDEO
Embed:
Link:
 |  GALERIE FOTO

A fost întotdeauna un oraş al marilor idei, fondatorul său, ţarul Petru cel Mare, a adus viziunea civilizaţiei Apusului şi l-a dorit o fereastră şi o poartă către Europa. Aici a izbucnit revoluţia rusă care a adus şapte decenii de comunism, şi tot Sankt Petersburg a fost încurajată democraţia când cursul istoriei a început să se schimbe. Astăzi, cetăţenii săi înlătură barierele trecutului şi Sankt Petersburgul s-a deschis către noile idei, muzica şi arta occidentală. Oraşul nu mai atrage doar cu arhitectura lui Rastrelli sau cu operele lui Ceaikovski, ci şi cu formaţii pop sau rock, cu nonconformiste galerii de artă sau prin viaţa de noapte din cluburile underground.

(w460) Sankt PeteSankt Petersburg este oraş federal cu statutul oficial de Supus al Federaţiei fiind una dintre cele 89 de regiuni ale Federaţiei Ruse. Conducătorul oraşului este guvernator, şi nu primar.

Este şi cel mai mare port rusesc la Marea Baltică, al doilea oraş că mărime al Rusiei, cu cei 4,5 milioane de locuitori, şi cel mai mare oraş nordic, fiind plasat la aceeaşi latitudine cu Alaska, Golful Hudson, sudul Groenlandei sau Helsinki şi Oslo.

La început, oraşul cuprindea 101 insule de la vărsarea Nevei în Golful Finic, dar multe dintre acestea au dispărut când canalele au fost umplute. Astăzi Veneţia Nordului e situată pe doar 42 de insule unite prin 432 de poduri pentru pietoni, maşini şi cale ferată, din care 20 se ridică în fiecare noapte pentru a permite trecerea navelor către mare, iar acostamentele de granit cuprind cele 70 de râuri şi canale care separă insulele.

Începând din aprilie-mai, timpul devine călduros, vegetaţia şi florile invadează totul, la fel şi turiştii, dar vârful sezonului turistic este în lunile de vară, când ziua este foarte lungă şi amurgul durează toată noaptea. Timpul este frumos până spre începutul lui octombrie când temperatura scade şi încep vânturile care îi alungă şi pe turişti. Sankt Petersburg atrage însă şi iarna, când cursurile de apă, marele lac Lagoda şi marea îngheaţă şi trebuie folosite spărgătoarele pentru a ţine portul deschis. În schimb, se deschide stagiunea de spectacole de operă şi balet la celebrul Mariinski Teatr, unde marele dirijor Valeri Gherghiev este noul ţar al muzicii ruseşti.

Nopţile albe

Dacă vizitaţi oraşul începând din luna mai, veţi trăi celebrele Nopţi Albe, care sunt mai strălucitoare între 11 iunie şi 2 iulie, când soarele aproape că nu mai coboară sub linia orizontului şi amurgul durează până spre ora 3 dimineaţa, când soarele începe să strălucească din nou.

(w620) Nopti Albe

Deşi fenomenul nu se observă doar aici, niciun alt oraş nu poate rivaliza cu farmecul romantic al plimbărilor prin Sankt Petersburg în timpul nopţilor albe. Oraşul nu doarme deloc în acest timp şi străzile sunt cuprinse "zi şi noapte" de euforie, seara se poate mânca la un restaurant în aer liber sau pe un vas anorat pe cheile Nevei, apoi se poate merge la dans într-unul din cluburile pe stradă Dumskaia, iar începând de la ora două dimineaţă toată lumea se adună lângă Ermitaj pe ambele maluri ale Nevei pentru a urmări spectacolul ridicării podurilor.

(w400) Festivalul

Tradiţional, vara artiştii din toată Rusia veneau pentru spectacole la Sankt Petersburg, dar din 1993, de când se organizează Festivalul Nopţilor Albe, se aduna în oraş toţi marii artisti ruşi, dar şi staruri internaţionale, pentru spectacole, concerte, petreceri non stop şi carnavaluri unde se poartă costume din vremea lui Petru cel Mare şi se reproduc scene din viaţă ţarului, cel mai mare carnaval fiind în Peterhof, pe malul sudic al golfului Finlandei.

Celebrul Teatru Mariinski de operă şi balet, care rivalizează cu Balşoi, programează în perioada Festivalului Nopţilor Albe cele mai solicitate spectacole de balet sau concerte şi spectacole de circ.

Tradiţia nopţilor albe a depăşit graniţele ruseşti şi multe alte oraşe organizează astfel de Nopţi Albe: ale muzeelor, ale concertelor sau ale spectacolelor de teatru.

(w460) SpectacolCel mai mare eveniment pubilc al Nopţilor albe este tradiţionalul spectacol al Velelor Roşii din 22 iunie.

Se trag focuri de artificii, pe Neva au loc curse motorizate, se reproduce o mare bătălie a navelor de piraţi şi totul culminează cu apariţia unei mari corăbii cu vele de culoare roşie. Sunt invitaţi artişti, formaţii muzicale rock, Orchestra Simfonică din Sankt Petersburg şi sunt spectacole simultane pe mai multe scene din oraş. Tradiţia are la bază vechea poveste rusă pentru copii Alye Parusa şi a început la sfârşitul celui de-Al Doilea Război Mondial când marca sfârşitul anului şcolar, dar spectacolul pe apă a devenit treptat simbolul festivalului Nopţilor Albe.

În 2007 au asistat peste un milion de persoane, iar în 2010 au fost mai mult de trei milioane de spectatori şi au fost invitaţi printre alte staruri celebre şi artişti de la Cirque du Soleil şi ai baletului Mariinski.

Fiind cea mai aglomerată perioadă, trebuie făcute rezervări pentru transport şi cazare.

Oraşul lui Petru cel Mare

(w300) Petru cel

Devenise Ţar al Rusiei în 1682, la doar 10 ani, şi ura Moscova, vechea cetate a ţarilor, cu climă aspră, tradiţii de veacuri şi intrigi de curte şi voia să construiască o nouă capitală, mai aerisită, în care să aducă tot ce era mai nou în Europa acelor vremuri. Rusia nu cunoscuse Renaşterea, clerul era ignorant, ştiinţele dispreţuite, ţăranii erau şerbi, armata era prost echipată şi instruită, nu exista flotă militară.

Petru avea doar cunoştinţe rudimentare de aritmetică, geometrie, artilerie şi fortificaţii, însă setea lui de cunoaştere era neobosită şi, deşi ştia că pentru un rus trecerea graniţelor înseamnă trădare, a pleacat în 1697 cu o Mare Ambasadă de 250 de persoane, pentru a cunoaşte marile oraşe ale Europei şi pentru a dobândi cunoştinţe avansate de tehnică şi tehnologie.

În Ţările de Jos s-a oprit la Zaandam, centru renumit de construcţii navale, şi la Amsterdam, unde a capătat cunoştinţe în domeniul construcţiilor navale. A mers la Berlin, la Brandenburg şi Hanovra, Viena, Roma, Copenhaga, Veneţia, fiind atras de ateliere şi fabrici, farmacii, arsenaluri, a lucrat ca dulgher, a câştigat experienţă în fabricarea ceasurilor, în gravură în cupru, a cercetat poduri, mori de vânt, a practicat tipografia, a urmat cursuri de anatomie şi a luat parte la intervenţii chirurgicale. A cules tot ce avea mai nou ştiinţa Apusului.

La Londra a învaţat mai multe despre construcţia navelor şi despre sistemul parlamentar englez şi a asistat chiar în taină la o şedinţa a Camerei Lorzilor, a vizitat Observatorul Regal de la Greenwich şi Arsenalul Woolwich. După 18 luni s-a întors în Rusia cu sute de cufere pline cu arme, unelte, instrumente ştiinţifice şi matematice şi un număr mare de experţi tehnici şi militari, gata să construiască o capitală grandioasă pentru marele Imperiu Ţarist.

Iubea marea şi navele şi a ales (w300) Petru celpe ţărmul Balticii locul viitoarei capitale care dorea să fie un mare port şi o fereastră spre Europa. Oraşul a fost fondat pe 27 mai 1703 şi botezat Sankt Pieter Burkh, cu numele olandez al sfântului său protector, Sfântul Petru, pe teritorii recuperate de la suedezi în timpul Războiului Nordului.

Pe aceste locuri fusese Fortăreaţa Nyen construită de coloniştii suedezi, iar prima construcţie a oraşului a fost tot o fortăreaţă, numită Sfinţii Petru şi Pavel, ridicată pe insula Iepurelui de pe malul drept al Nevei într-o poziţie stragică pentru a-i ţine pe duşmani la distanţă.

Fortăreaţa a devenit închisoare, numită chiar Bastilia ţaristă, şi aici au fost încarceraţi şi ţareviciul Alexei – fiul lui Petru cel Mare, Maxim Gorki, Fiodor Dostoievski sau Alexander Ulianov - fratele lui Vladimir Lenin, iar în 1917 a fost unul din posturile de comandă bolşevice la asaltul asupra Palatului de Iarnă. Astăzi este muzeu, iar zona şi plaja din faţă fortăreţei au devenit un plăcut loc de relaxare pentru locuitori şi turişti.

(w400) Fortareata

Pe malul Nevei s-a construit apoi o biserica şi prima locuinţa a lui Petru, Domik Petra Velikogo, o căsuţă modestă din lemn cu acoperişul de şindrilă, cu doar două încăperi şi un pridvor, unde a locuit şase ani pentru a supraveghea construirea oraşului. Căsuţa există şi astăzi şi poate fi vizitată de turişti.

Au fost secate mlaştinile şi oraşul s-a întins în toate părţile sub conducerea inginerilor germani şi a arhitecţilor italieni în frunte cu Domenigo Trezzini şi cu munca ţărani iobagi de pe întreg teritoriul imperiului şi se spune că, pentru ridicarea monumentalului oraş, au murit aproape 100 de mii de şerbi.

Familii de vază au fost silite să se mute în oraş şi să-şi construiască reşedinţe şi după doar zece ani de la fondare, în 1713, Sankt Petersburg a fost proclamat capitala imperiului. În zonă nu era piatră pentru ridicarea palatelor şi totul se construia la început din lemn până când ţarul a interzis zidirea clădirilor din piatră pe tot întinsul imperiului şi i-a obligat pe toţi meşterii pietrari să vină să lucreze în noua capitală.

Petru cel Mare a vizitat Parisul în 1715 şi, impresionat în special de Luvru, Grădinile Tuileries şi de Domul Invalizilor, l-a chemat pentru a construi la Sankt Petersburg pe arhitectul şi peisagistul francez Jean-Baptiste Leblond, i-a conferit titlul de arhitect general al oraşului şi enorma alocaţie de 5 mii de ruble.

(w400) Palatul Ap

S-au creat pepiniere şi magazine pe malurile Nevei, ateliere de sculptură, stucatură, tapiserie, străzile au fost iluminate cu petrol lampant şi a fost construit marele Palat Aprakin, despre care vizitatorii spuneau că ar face gelos şi un rege.

Palatelor în stil baroc li s-au adăugat catedralele, Academia de Ştiinţe şi Universitatea.

Petru cel Mare a murit ca Împărat şi Autocrat al întregii Rusii în 1725, după 43 de ani de domnie impetuoasă, cu războaie, reforme şi încercări de a moderniza Rusia, supravieţuind trădărilor şi mai multor atentate. La 10 martie 1725, corpul lui Petru cel Mare a fost depus într-o capelă de lemn special construită pentru ţar, dar şase ani mai târziu şi-a găsit odihna veşnică în marea Catedrala Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel devenită simbol al oraşului. Astăzi, marea catedrală adăposteşte şi mormintele altor împăraţi ai Rusiei.

După moartea lui Petru, capitala a fost mutată din nou la Moscova, iar în timpul domniei Anei Ivanovna, oraşului i-a fost redat statutul de capitală, iar timp de zece ani începând din 1914 oraşul s-a numit Petrograd.

Un deceniu de război mondial, revoluţia şi războiul civil intern, foametea şi revoltele populare, dar şi o inundaţie devastatoare au ruinat oraşul. Clădirile magnifice au rezistat, însă sufletul marii civilizaţii a pierit odată cu elitele oraşului care fie au murit, fie au plecat în exil.

În 1918, Moscova a devenit din nou capitală şi pe 24 ianuarie 1924, la trei zile după moartea lui Lenin, conducătorul Revoluţiei din octombrie, Petrogradul a fost redenumit în onoarea sa Leningrad, pentru că numele de Sankt Petersburg amintea de Imperiul Ţarist şi rebotezarea oraşului trebuia să fie simbol al schimbării de sistem politic şi social. Şi cel de-al Doilea Război Mondial a devastat oraşul, care a rezistat 900 de zile blocadei naziste.

După prăbuşirea Uniunii Sovietice, în 1991, majoritatea populaţiei a fost de acord cu revenirea la numele original, Sankt Petersburg, şi au fost rebotezate tot atunci şi 39 de străzi, şase poduri, trei staţii de metrou şi şase parcuri.

Oraşul palatelor

Ţarul Petru I le-a oferit arhitecţilor şi urbaniştilor aduşi din Italia, Germania sau Franţa un spaţiu enorm unde să ridice oraşul, de aici şi întinderea oraşului, cu perspective măreţe şi simetrice. Clădirile sunt joase, în general fără turnuri, însă atât de întinse şi masive încât pentru a fi văzute bine trebuie privite din depărtare. Tradiţia orientală a lăsat locul stilurilor baroc şi neoclasic aduse din Apus, dar şi gusturilor ţarilor.

(w460) Palat EcatLa comanda ţarinei Elisabeta, fiica lui Petru, arhitectul ei preferat Rastrelli a construit clădiri colorate şi împodobite aproape ca nişte torturi. Ecaterina cea Mare a avut gusturi sobre şi a clădit grandios, iar Alexandru I a construit pentru a reflecta gloria armatei ruse împotriva lui Napoleon. Începutul secolului XX a adus frumuseţea Art Nouveau, în schimb anii 1930-1950 au adăugat la periferie ternele construcţii staliniste.

Palatul Menshikov ridicat în 1710 şi numit iniţial Palatul Ambasadorilor a fost primul din piatră, construit pentru a fi reşedinţa guvernatorului Alexandru Menshikov. Impozanta construcţie barocă ridicată după planurile arhitecţilor italieni Giovani Fontana şi Maria Fontana era foarte modernă pentru acele timpuri şi, pe lângă splendidele saloane unde se organizau ceremonii de încoronare, cine oficiale sau sărbători  şi apartamentele de lux ale familiei princiare pline de opere de artă, avea şi băi, o fabrică de pâine şi ateliere ale meşteşugarilor care lucrau pentru palat. După ce în 1727 Prinţul Menshikov a fost acuzat de trădare şi delapidare şi a fost alungat, palatul a fost tranformat pentru ţarul Petru al II-lea, iar în prezent găzduieşte Universitatea de Stat.

Palatul de Vară, iniţial construit din lemn în 1714 de arhitectul Francesco Bartolomeo Rastrelli pentru a fi reşedinţa ţarului Petru cel Mare, a fost transformat la comanda Împărătesei Elisaveta Petrovna în 1744 într-un palat baroc mai mare şi mai bogat, cu peste 160 de camere opulent decorate. Lângă palat a fost construită şi o biserică unde se încoronau ţarii, trezoreria şi mai multe fântâni şi s-a adăugat în timp şi o clădire a Operei. (w400) Castelul M

După doar două decenii Palatul de Vară a rămas nelocuit pentru că noua împărăteasă, Ecaterina cea Mare, a cerut construirea unei noi reşedinţe şi mai opulente. S-a ruinat în timp şi a fost înlocuit în 1825 cu marele Castel Sfântul Mihail, care a devenit noua reşedinţa imperială, iar astăzi găzduieşte Muzeul Rus.

În spatele Ermitajului este impresionanta Dvorţovaia Ploşcead, Piaţa Palatului, în centrul căreia este Alexandrovskaia Kolona, Columna lui Alexandru, un monolit de peste 47 de metri, ridicată pentru a comemora victoria trupelor ruse în războiul împotriva lui Napoleon, iar pe mal, chiar alături de Ermitaj, este cea mai cunoscută statuie din oraş, Medni Vsadnik, Călăreţul de Bronz, statuia ecvestră a lui Petru cel Mare.

(w400) Piata PalaSimbol al oraşului este marele bulevard Nevski Prospect, cu o lungime de 4,5 km, trasat în primii ani de existenţă a oraşului, care începe de la Amiralitate, în preajma Palatului de Iarnă, şi se termină la podul Alexandr Nevski, şi unde au fost înălţate în secolul XVIII marile palate. Marele arhitect Rastrelli a ridicat în jurul anilor 1750 trei reşedinţe nobiliare: Palatul Anicikov, azi palat al copiilor, Palatul Stroganov, unde astăzi este Muzeul Figurilor de Ceară, şi Palatul Vorontov, azi şcoală militară. Chiar la stânga Palatului Ermitaj este splendidul Palat de Marmură, construit în stil neoclasic de Antonio Rinaldi la comanda Contelui Orlov. Tot în stil neoclasic s-au construit şi Palatul Taurid al Prinţului Potemkin folosit şi ca sediu pentru primul Parlament, Duma. Palatul Iusupov, Palatul Razumovski, Palatul Şuvalov, unde a fost ucis Rasputin, şi Palatul Elaghin de pe insula cu acelaşi nume, la care se adaugă alte zeci şi zeci de alte palate, biserici, vile sau reşedinţe mai puţin impunătoare, întregul centru al oraşului Sankt Petersburg fiind protejat de UNESCO.

(w500) PeterhofPentru că Sankt Petersburg devenise neîncăpător pentru toate proiectele arhitecţilor, ţarii au comandat construcţia reşedinţelor de vară în vecinătatea oraşului.

Peterhof, Petrodvoreţ, la 29 km de Sankt Petersburg, a fost ridicat începând chiar din 1710 la comanda lui Petru cel Mare pentru a-i fi reşedinţă imperială şi din anul 1762 a căpătat statutul de oraş. Astăzi sunt vizitate Marele Palat Monplaisir, Biserica Sfinţilor Petru şi Pavel, Marea Cascadă, construită în 1715-1724 în stil baroc, un ansamblu de peste 60 de fântâni, zeci de statui aurite şi aproape 150 de căderi de apă. Parcurile amenajate în stil francez ascund şi ele numeroase fântâni deghizate în flori, arbori sau umbrele, întregul complex fiind numit Versailles-ul rusesc.

(w460) PavlovskLa 25 km de Sankt Petersburg, pe râul Slaveanka, este Pavlovsk, care s-a numit Slutk, după Revoluţia Rusă, în cinstea revoluţionarei Vera Slutk. Istoria oraşului a început în 1780 când ţarul Pavel I a dat ordin să fie construită aici o reşedinţă de vară.

Palatul Pavlovsk, în stil clasic, are admirabile săli dedicate artei egiptene, italiene sau greceşti, o sală cavalerească, o alta dedicată dansului, sala tronului, o sală de război şi o alta de pace, galerii cu picturi şi excepţionale obiecte de artă. Grădina se întinde pe 600 ha şi cuprinde nenumărate pavilioane şi monumente, Templul Prieteniei, Colonada lui Apolon, Crescătoria de Păsări, Baia Rece, Sala Rotundă, Pavilionul Roz, colecţii de sculpturi în marmură şi bronz.

(w460) Tarskoe SeLocalitatea Puşkin, la 16 km de Sankt Petersburg, iniţial purta denumirea de Ţarskoe Selo, Satul Regal, şi a fost înălţat început din 1710 ca reşedinţă de vară pentru Ekaterina, soţia ţarului Petru cel Mare, apoi din 1918 a fost numită de bolşevici Detskoe Selo, Satul Copiilor, şi abia din 1937, la comemorarea a 100 de ani de la moartea poetului Puşkin, localitatea a căpătat numele de astăzi.

Primul palat a fost construit după proiectul lui Braunstein. Pe panta dealului, maestrul peisagist Jan Roosen a amenajat o grădină şi terase, livezi, sere, orangeria, lacul şi moara. În 1752, la comanda noii împărătese, arhitectul Francesco Rastrelli a construit un nou palat, de dimensiuni enorme şi împodobit cu coloane, admirabile stucaturi, interioare opulente decorate cu aur şi oglinzi şi acoperite cu picturi. Câteva zeci de ani mai târziu, Ecaterina cea Mare a dorit ca palatul să fie şi mai luxos şi l-a adus în Rusia pe arhitectul scoţian Charles Cameron care a redecorat palatul în stil neoclasic, a adăugat alte clădiri elegante şi au fost refăcute parcul, pavilioanele, fântânile şi monumentele de pe imensul domeniu.

A fost construită Galeria Cameron cu parterul din piatră necioplită şi un peristil (galerie formată dintr-un șir de coloane, care mărginește o clădire) în stil neoclasic împodobit cu 44 de coloane ionice. A fost mutată dintr-un palat din Germania celebra Cameră de Chihlimbar, decorată cu panouri din lemn de stejar, şase tone de chihlimbar, oglinzi şi mozaicuri cu pietre preţioase. Dintre toate operele de artă care au dispărut din Sankt Petersburg în cel de-al Doilea Război Mondial, Camera de Chihlimbar, numită şi a opta minune a lumii, a fost cea mai preţioasă, iar povestea ei a atras interesul istoricilor şi căutătorilor de comori, dar asta este o altă poveste...

Catedrale şi biserici

(w400) CatedralaÎn apropiere de Ermitaj este Catedrala Sfântul Isaac, opera arhitectului Auguste de Montferrand terminată în 1858, după 40 de ani de construcţie. Îl glorifică pe Petru cel Mare chiar prin hramul Isaac, ales pentru că ţarul îşi sărbătorea ziua de naştere la 30 mai, zi când se celebrează Sfântul Isaac.

Din cauza terenului mlăştinos a fost nevoie de zeci de mii de piloni de lemn pentru a susţine greutatea de 300 de mii de tone a construcţiei. Cupola aurită se ridică la peste 100 de metri înălţime şi este împodobită pe interior cu o enormă frescă, de peste 800 de metri pătraţi, Maica Domnului pe Tron, executată de marele artist rus Karl Briullov, şi e înconjurată de o galerie de peisaje şi statui de îngeri. Pentru a se împodobi catedrala s-au folosit cele mai scumpe materiale din lume, peste o mie de kilograme de aur şi 16 tone de malahit. Este cea mai mare catedrală a oraşului şi una dintre cele mai frumoase din lume.

(w460) CatedralaMarea Catedrala Kazan pe bulevardul Nevsky Prospekt este o copie fidelă a Basilicii Sfântul Petru din Vatican. A fost terminată în 1811, după doar 10 ani de la începerea lucrărilor, şi este construită în stil empire. În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, lăcaşul a fost bombardat şi după refacere autorităţile sovietice au deschis aici Muzeul de Istorie al Religiei şi Ateismului, dar din 1990 Catedrala a redevenit lăcaş de cult şi este din nou în renovare, lucrările se vor sfârşi la cea dea 205-a aniversare a catedralei, în 2016.

(w380) Biserica IBiserica Învierii este un monument grandios în stil vechi rusesc, se numeşte şi Biserica pe Sângele Vărsat, fiind înălţată în cinstea ţarului Alexandru al II-lea chiar pe locul unde acesta a fost asasinat.

Lucrările de construcţie au început în 1883 şi au durat 25 de ani, enormele cheltuieli fiind în mare parte suportate de familia imperială. Pentru că Petru cel Mare interzisese construirea turlelor în formă de ceapă, această biserică este singura din oraş cu acest tip unic de cupolă.

Exteriorul se aseamănă cu Catedrala Sf. Vasile din Moscova, iar domurile colorate, dintre care cel central are o înălţime de 81 metri, sunt acoperite cu email strălucitor.

Ermitajul

Se află pe Cheiul Palatului, în cea mai frumoasă parte a oraşului. Primul Palat de Iarnă a fost construit în 1711 şi reconstruit după moartea lui Petru cel Mare de mai multe ori, de Domenico Trezzini şi de Francesco Rastrelli şi terminat în cele din urmă în 1762.

(w620) Ermitaj

A fost locuit pentru prima dată de Împărăteasa Ecaterina cea Mare, care a adăugat şi o clădire formată din două aripi unite printr-o grădină suspendată numită Ermitaj, concepută ca loc de destindere şi conversaţie printre sere cu plante exotice, păsări şi animale mici.

(w460) Interior pCele 225 de picturi de Rembrandt, Rubens, Van Dyck, Raphael, Holbein şi Titian cumpărate de la un negustor de artă berlinez  pentru a decora noua clădire au constituit prima colecţie a Ermitajului, 1764 fiind considerat anul fondării marelui muzeu.

Primelor picturilor li s-au adăugat în timpul domniei Ecaterinei alte peste 4 mii de tablouri ale vechilor maeştri, aproape 40 de mii de cărţi şi zeci de mii de nestemate gravate, desene, monezi şi medalii, care au creat colecţii pe potriva prestigiului strălucitoarei curţi imperiale.  Giganticul palatul în stil baroc şi neoclasic încărcat de bogătii era demn de o familie ce stăpânea un imperiu de peste 22 de milioane de kilometri pătraţi şi era dovada a puterii si bogăţiei Imperiului Ţarist.

Palatul are 250 metri lungime şi 30 metri înălţime şi întreaga faţata a fost decorată cu statuete înalte de peste 3 metri. Initial a avut iniţial 1.500 de camere, dar în timp a mai fost modificat şi unele camere au fost unite pentru a se construi galerii bogat ornamentate cu decoraţii de lemn şi tencuiala aurită. În 1837 un incendiu a distrus mare parte din interior, dar restaurările  făcute de Giacomo Quarenghi în stilul eclectic al timpului au adus palatului şi mai multă grandoare. Palatul imperial putea găzdui şi 10 mii de oaspeţi, iar la masa din imensă sufragerie puteau lua loc 1.000 de persoane.

(w500) Cina la pa

În Marea Biserică a Palatului aveau loc cu mare fast nunţile din familia Romanov, iar în marile săli de ceremonie se făceau baluri fastuoase, la ultimul mare bal, care a început în 11 februarie 1903 şi a durat trei zile, familia imperială a îmbrăcat bogate costume de secol XVII aduse special pentru ei de la Kremlin.

Aici s-a scris istoria Rusiei ţariste, cu nunţi şi baluri imperiale, intrigi politice sau amoroase şi încercări de asasinare a ţărilor, iar asaltul forţelor bolşevice din 25 octombrie/7 noiembrie 1917 asupra Palatului de Iarnă a însemnat începutul Marii Revoluţii Socialiste şi sfârşitul  Imperiu Ţarist.  În Al Doilea Război Mondial, Palatul de iarnă a fost distrus în timpul asediului, dar a fost reclădit şi restaurat apoi permanent datorită instabilităţii solului mlăştinos şi umidităţii provocate de apropierea de râul Neva.

Iniţial, doar clădirea numită Micul Ermitaj purta acest nume, astăzi însă Ermitajul este un complex de clădiri construite în secolele XVIII şi XIX care cuprinde Micul Ermitaj, Vechiul Ermitaj, Noul Ermitaj şi Teatrul Ermitajului împreună cu o mare parte din Palatul de Iarnă. În ultimii ani, au fost alipite complexului Ermitaj şi o parte a clădirii Statului-Major şi Palatul Mensikov.

Ţarii au adunat în Ermitaj tablouri, artefacte, mobilier şi tapiserii, bijuterii şi obiecte din aur, icoane religioase, artizanat, costume şi veşminte ruseşti, inclusiv din garderoba lui Petru cel Mare, porţelanuri, ceasuri, desene, gravuri şi litografii, adesea la întâmplare, primând uneori cantitatea, nu calitatea.

Ambasadorii trimişi la Londra, Paris, Roma, Milano sau Amsterdam au achiziţionat, la licitaţii sau din ateliere particulare, colecţii integrale de sute de tablori sau obiecte de artă olandeză, flamandă, italiană, franceză sau engleză pe care le-au adus în Rusia. Nu exista conceptul de patrimoniu naţional, au contat doar tenacitatea şi resursele financiare ale ţarilor.

După Revoluţia din 1917, patrimonul Ermitajului s-a mărit în cea mai mare parte prin rechizitii, colecţiile Ermitajului şi cele private au fost declarate bunuri naţionale şi tot ceea ce a fost mai preţios în palatele din Sankt Petersburg sau Moscova a intrat în muzeu.

Astăzi, Muzeul Ermitaj primeşte aproape 4 milioane de vizitatori anual (aici - site-ul muzeului)

Pentru a vă putea orienta mai bine alegeţi un tur ghidat, nu va fi ieftin, dar veţi primi o mulţime de informaţii interesante şi veţi fi duşi direct la operele sau în zonele de interes. Muzeul păstrează în rezervele sale 3 milioane de piese, dar expune în 350 de săli doar 65 de mii, de excepţională valoare istorică şi artistică, grupate în 5 colecţii de cultură preistorică, artă şi cultură antichităţii, a popoarelor orientale şi artă rusă.

Tablouri de Leonardo da Vinci, Rafael, Tiziano, Veronesse, Rubens, Van Dyke, Rembrandt, Picasso, Henri Matisse, André Derain, Wassily Kandinsky şi mulţi, mulţi alţi artişti celebri sunt expuse în aşa-numita manieră petersburgheză, adică foarte apropiate unele de altele, pentru că, deşi spaţiile sunt enorme, totuşi sunt insuficiente pentru colosalele colecţii.

În ciuda adversităţilor istoriei, Ermitajul păstrează intacte mărturiile frumuseţii şi civilizaţiei, pe care doar arta le poate transmite.

Cât costă o vacanţă la Sankt Petersburg?

VIDEO
Tichet de vacanta: Sankt Petersburg
Să vedem şi cum ajungem la Sankt Petersburg. Avem doar curse de linie, iar diferenţa de costuri iese din cazări. Astfel, un City Break low cost porneşte de la 300 euro/persoană, hotel 2 stele, 3 nopţi, mic dejun inclus, avion şi taxe incluse. Pentru un hotel central, 4 stele, tot 3 nopţi şi mic dejun inclus, vom plăti de la 400 euro/persoană, iar aici intră şi avionul şi taxele.

De la aeroport putem să ajungem în oraş cu Shuttle Bus care costă aproximativ 30 euro, iar dacă alegem un transfer privat, ne aşteptăm la tarife ce pornesc de la 60 euro. Însă, odată ajunşi în oraş, o călătorie pe orice mijloc de transport costă circa 70 de cenţi.

Dacă pornim de la cel puţin 500 de euro de persoană, avem în ofertă unul dintre cele mai frumoase oraşe din lume, locul în care istoria şi cultura se regăsesc deseori sub acelaşi acoperiş grandios.

ŞTIRILE ZILEI
CELE MAI NOI DIN VACANŢĂ
 
StirileTVR.RO PE FACEBOOK
 
  AZI MAINE
BUCURESTI 20°C 19°C
IASI 18°C 20°C
CLUJ 16°C 15°C
CONSTANTA 22°C 20°C
CRAIOVA 17°C 20°C
BRASOV 14°C 16°C
Vezi toate informatiile meteo
CURS BNR - 21 Septembrie 2017, 20:48
 
INDICI BVB
 
INDICE BET
Data: 21-09-2017
Deschidere: 7918.05
Maxim: 7919.92
Mimim: 7882.71
Variatie: -0.4%
SNP
0.28
0.7%
TLV
2.23
1.12%
FP
0.85
0.23%
SIF1
2.50
0.4%
TRP
0.46
1.1%
SNG
31.00
0.32%
ALR
2.00
0.99%
TGN
394.00
0.76%
DIGI
38.10
0%
EL
13.00
0.15%
ARHIVĂ ȘTIRI