Locuinţele, maşinile, vacanţele, chiar și facturile de telefonie mobilă, toate au prețurile în euro. De ce sunt prețurile în euro. O analiză de Daniel Coman

3 martie 2021, 07:59

Ca să înţelegem mai bine cum am ajuns aici, trebuie să dăm puţin timpul înapoi. Doar vreo câteva zeci de ani. Imediat după căderea comunismului, a intrat în scenă capitalismul sălbatic. Nimeni nu mai avea încredere în economie, iar leul se devaloriza într-un ritm ameţitor. Inflaţia galopantă a trecut de la 0,9%, cât era înregistrat în statisticile oficiale în 1989, la 127% în primul an de după Revoluţie.

După care a continuat să urce în anii următori cu viteză, iar în 1993 era deja la peste 250%. Nimeni nu mai avea încredere în bani. Pe zi ce trecea, valoarea Leului în bunuri şi servicii scădea văzând cu ochii. Cu banii de pe o Dacie, puteai să cumperi câteva luni mai târziu doar un şifonier şi o perdea.

Atât de abruptă era devalorizarea. Trec anii şi abia prin 2004-2005, situaţia începe să mai revină la normal, iar inflaţia scade sub 10%. Ceva ce am considerat enorm în zilele noastre, dar iată, istoria ne mai pune cu picioarele pe pământ.

Ei bine, această perioadă de după 1990 a fost cea în care românii au prins obiceiul exprimării preţurilor în valută. Mărci nemţeşti, dolari, mai târziu euro, orice era mai stabil şi putea înlocui leul, că să se protejeze de toate fluctuaţiile.

Practica s-a păstrat şi pentru că, după stabilizarea inflaţiei, leul s-a devalorizat faţă de alte valute. Să luăm exemplul cursului leu-euro.

De la 4,2 lei pentru un Euro în 2010, am ajuns la aproape 5 lei pe euro. Pare puţin pentru mulţi, dar, la un calcul simplu, dacă vrei să vinzi un apartament şi ai setat preţul lui la 50 de mii de euro, să spunem, valoarea în lei i-a crescut semnificativ în zece ani doar din diferenţa de curs. Peste 33 de mii de lei. Facem acelaşi calcul şi pentru dolar. Aici, creşterea e şi mai mare. De la un curs de 2,9 lei pentru un dolar în 2009, şi ajungem la chiar peste 4,2 lei pentru un dolar în 2020

Că să înţelegem care ar fi diferenţa, setăm un preţ de vânzare la 50 de mii de dolari de data asta, şi vedem ce se întâmplă. Doar deprecierea monedei naţionale face ca apartamentul să fie mai scump în zilele noastre cu 66 de mii de lei.

Devine uşor de înţeles atunci decizia celor care au de vândut ceva să exprime preţul în euro sau dolari de-a lungul vremii. Dar motivele pot fi chiar mai simple de atât. E mai uşor de calculat! Una e să vorbeşti despre 75 de mii de euro, alta e să vorbeşti despre 365.692,63 lei. E mai rotund, atfel calculezi comisioane, taxe, altfel mai laşi la preţ. Sau, un motiv chiar mai banal decât credeţi: toată lumea face la fel!

Când toate preţurile de pe site-uri sunt în euro, să pui un preţ în lei îl obligă pe potenţialul cumpărător să stea să facă nişte calcule greoaie în minte sau pe foaie, şi pare şi că e un preţ mai mare decât al celorlalţi.

Aşadar, până când vânzătorii şi cumpărătorii din România nu vor fi motivaţi sau obligaţi de lege să treacă la utilizarea Leului în preţurile bunurilor de mare valoare, cultura preţului în Euro va dăinui. Şi e şi un avantaj: fără să ne dăm seama, suntem deja înaintea timpului nostru. Adică, atunci când vom intra şi noi în sfârşit în zona Euro, lucrurile vor fi mai simple. Maşinile şi casele vor avea preţul în euro, iar banii daţi în aceste tranzacţii vor fi tot euro.

O analiză de Daniel Coman

Urmărește-ne pe Google News

Ultima Oră

Cele mai citite

Cele mai citite pe aceeași temă

China crește exporturile. Economia din întreaga lume se zdruncină

Analiza. Europa vs Statele Unite. Care economie este mai performantă