De ce nu putem aplica un model pentru a ști evoluția COVID-19 până în toamnă

Inițial,  pentru COVID-19  s-a construit un model de evoluție bazat pe datele venite din China, de la Wuhan. Dar acolo restricțiile și izolarea socială  s-au realizat țînând cont de o mentalitate specifică și măsuri centralizate, destul de dure. S-a ajuns la concluzia că modelul de evoluție nu poate fi aplicat pentru țările europene.

În Europa s-a construit un model bazat și pe puțină panică, mergându-se pe anumite proiecții maximale, cifre care s-au atins doar în Italia și Spania. S-au achizionat echipamente de terapie intensivă, ventilatoare pulmonare, mare parte din echipamente rămânând nefolosită.

Specialiștii de la Imperial College of London au folosit un alt model clasic de evoluție a gripei, dar COVID este un gen de gripă cu un grad mult mai mare de transmitere.

La doar câteva săptămâni după ce au fost atinse cifrele impresionante de decese din Italia și Spania, procedurile de încadrare a decesului la COVID-19 au fost completate, iar cifrele au scăzut. Se consideră acum tot mai mult că a fost o exagerare încadrarea deceselor din toate genurile de complicații și afecțiuni deja existente la deces de coronavirus, iar aceste noi proceduri au contribuit și ele la scăderea numărului de decese declarate oficial de la aproape 1000 la aproximativ 300 în ultimele zile de exemplu în Spania.

De fapt, problema o reprezintă riscul de colaps al sistemului sanitar, nu neapărat în față coronavirusului. Câte paturi și ce procent din ATI păstrezi pentru coronavirus fără să riști să nu ai loc pentru ceilalți bolnavi? Panicadată de pandemie, supralicitarea spitalelor de către pacienții diagnosticați COVID-19 și efectul măsurilor de izolare care au ținut în casă alți pacienți cu boli cronice, mai ales peste 65 de ani a afectat destul de serios această categorie de pacienți în toată Europa. Pacienții cu alte afecțiuni cronice  nu au putut ajunge la tratamente în spitale, la clinici de stat sau private. Și dacă problemele nu sunt suficiente, apare și aceea a personalului medical care se îmbolnăvește ușor de acesta boală super- transmisibilă.

Modelul englez – citat de BBC – arată că scenariile extreme ar duce în Marea Britanie de la doar 5600 de decese dacă se realizează izolarea socială, până la 550.000 de decese dacă nu se iau măsuri de distanțare socială. Diferențele sunt mari,modelele teoretice, iar liderii politici sunt nevoiți să ia decizii în baza acestor date și modele care se schimbă de la o zi la altă.

În Statele Unite s-a început constituirea unui registru al medicilor pentru a se atenua efectul îmbolnăvirilor în cadrul personalului medical asupra funcționarii sistemului, avându-se în vedere crearea unei proceduri cu echipe de suport, similar spitalelor de suport din scenariile actuale, când linia întâi de spitale de boli infecțioase nu mai fac față și intervin spitalele de suport din linia 2 și 3.

Charles Branas, șeful catedrei de epidemiologie de la Columbia University – citat de BBC – sumarizează foarte bine situația actuală spunând că  “Este o mare provocare să construiești practic un avion în timp ce zboară “

Până la final, la dezvoltarea tratamentelor și vaccinurilor, există tot mai mult tendința de a acceptă ideea că va trebui să ne obișnuim cu virusul și distanțarea socială. Spania, una dintre țările cele mai afectate, a anunțat ieșirea din izolare în trepte, astfel că până la finalul luinii iunie se va ajunge la ceea ce numește guvernul spaniol “nouă normalitate”.

Probabil măsurile de distanțare socială, purtarea măștilor, se vor menține până spre finalul anului, dar este evident că industria și serviciile vor reporni măcar la o parte din capacitate, la un procent care să le țînă la limita de supraviețuire.

Vor apărea noi norme și provceduri pentru următoarea perioada, discutându-se de exemplu pentru restaurante o folosire a capacității de maximum 30 la sută și la avioane păstrarea unui scaun liber între călători. Este interesant că toate aceste măsuri vor aduce costuri suplimentare, costuri care ar trebui preluate de noi, consumatorii. Dar și aici situația nu este simplă, pentru că șomajul a crescut dramatic în ultima perioada și mulți dintre noi am pierdut vizibil din puterea de cumpărare.

Nu se poate dezvolta un model de evoluție a bolii care să poată fi aplicat universal în diferite tipuri de culturi și nici un model general ce vizează gradul posibil de izolare. Mai mult, nu se poate decide acum  cât timp poate fi  menținut sistemul de izolare fără apariția unor tensiuni sociale vizibile. Măsurile din perioada următoare vor fi inedite și vor trebui aplicate pas cu pas. Până la toamna mai sunt multe luni.

Autor : Răzvan Nicolescu