Cum se văd românii? Vintilă Mihăilescu la „Cooltura”: Dacă nivelul de așteptări este ‘suntem ultimii oameni’, păi de ce să mă mai mobilizez?

24 iunie 2017, 10:35

„În anumite condiții, o anumită doză sau o anumită formă de excepționalism sunt foarte importante. Când ai de dus un război, de independență să spunem, sau un meci de fotbal, extreme, nu, și te duci la luptă ‘sunt ultimul om, ultimul amărât’, păi mai bine nu te mai duci”, subliniază Vintilă Mihăilescu.

„În ultima vreme, repet câțiva ani de zile, această imagine mizerabilistă în ultimă instanță, de ultimii cei mai amărâți, suntem atât de decalați de lumea civilizată, de lumea care contează, încât n-am avut, nu avem și nu vom avea nicio șansă. Ceea ce, în cel mai bun caz, este exagerat. Spuneam la un moment dat că acest gen de viziune, acest gen de a se percepe, în momentul în care devine fandasie colectivă poate să alimenteze populismul. Ceea ce deja nu mai este de joacă. Nu este în toată povestea asta cu excepționalismul nu e o mică (…) pasiune academică în turnul de fildeș – se uită cineva de sus la societate, ‘Hm, e cam excepționalism’, sau care ar fi conceptul potrivit. Nu, vorbim de o realitate cotidiană, cu consecințe care pot să fie foarte grave. (…) Și care coagulează niște energii”, atrage atenția antropologul.

Potrivit conceptului din psihologie citat de Vintilă Mihăilescu, „toată arta e cum să faci ca nivelul de așteptări să fie cât mai realist, cât mai apropiat de nivelul de realizări”.

„Or aici noi avem o mare problemă. Și aici intră în joc acest excepționalism. Dacă nivelul de așteptări este ‘suntem ultimii oameni’, păi de ce să mă mai mobilizez pentru că tot degeaba. Sau cum iarăși ni s-a întâmplat, pe partea opusă, și ni s-a întâmplat mai ales în ciclurile electorale, ‘E, de data asta o să fie bine. O să fie extraordinar de bine’. Și-am aruncat nivelul de așteptări undeva sus și, chiar dacă s-au întâmplat niște lucruri pozitive, distanța între ce-am visat, ce-am așteptat și ce-am realizat a fost prea mare. Și atunci iarăși am căzut în depresie”, punctează Mihăilescu.

„E bine să încercăm să vedem cam cum este ea (România n.r.) de fapt. Nici prea-prea, nici foarte-foarte”, conchide antropologul.

Volumul „De ce este România astfel? Avatarurile excepţionalismului românesc” a fost bestseller Bookfest 2017.

De ce este România altfel? se întreba în 2013 Lucian Boia într-un bine-cunoscut eseu care a stârnit o adevărată gîlceavă a intelectualilor. Astfel s-a născut ideea volumului coordonat de Vintilă Mihăilescu, mai întîi ca replică reflexivă la cartea lui Lucian Boia, dar care să meargă mai departe de polemicile mai mult sau mai puţin efemere. Rezultatul este că, motivaţi de o reticenţă principială şi strategică faţă de fenomenul public al excepţionalismului românesc, antropologi, sociologi, politologi, istorici, universitari şi cercetători încearcă să răspundă la întrebarea „De ce este România astfel?”.

„Oscilăm în continuare între nostalgii după leagănul matern al neamului şi megalomania dorinţei de autodepăşire. Se poate spune că am fost – şi am rămas – societatea confruntării dintre fraţii Grimm şi Darwin: fie cea a aşezării protectoare în mitologizarea originii, fie cea a tentaţiei riscante de a ne găsi locul în mitologizarea evoluţiei; între a fost odată ca niciodată şi va fi odată ca niciodată – dar fără asumarea unui este. În ambele cazuri, Istoria noastră a rămas, la nivel discursiv, Poveste.” (Vintilă Mihăilescu)

Din Cuprins: Altfelitatea României. Comentarii la eseul profesorului Lucian Boia • Despre excepţionalism şi ipostazele sale româneşti • La marginea imperiilor, la intersecţia lumilor. Un excepţionalism geopolitic românesc? • „Trupul ţării”: determinism şi excepţionalism geografic sau România de la astfel la altfel • Corpul etnic al naţiunii şi eugenismul românesc, 1918-1939 • Secularizarea, un „decalaj” religios al societăţii noastre? Cazul Bisericii Ortodoxe Române • Excepţionalismul Ţăranului Român. Prezenţa unei absenţe • Epocalismul interbelic sau despre un mit bipolar • Naţional-comunismul ca excepţionalism? O punere în perspectivă • Capitalism postcomunist à la roumaine? • „Descurcăreţi… dar încurcaţi în timp” sau despre avatarurile supraadaptabilităţii • Mit, excepţionalism şi narcotice

Urmărește-ne pe Google News

Ultima Oră

Cele mai citite