Cum se poartă un război nuclear. George Friedman: „Ideea este că, dacă te gândești să folosești arme nucleare, nu ameninți că le vei folosi”

Ocazionalele amenințări ale președintelui rus, Vladimir Putin, cu un război nuclear și-au atins scopul dorit: să creeze un sentiment de catastrofă dacă Occidentul, și în special Statele Unite, continuă să sprijine Ucraina. În mod clar, Moscova are dificultăți în purtarea unui război convențional care se bazase pe presupunerea (greșită) că armata Rusiei o va învinge rapid și ușor pe cea a Ucrainei, scrie George Friedman în Geopolitical Futures.

26 Septembrie 2022, 11:26 (actualizat 26 Septembrie 2022, 16:08) Știrile TVR |
Rusia și arsenalul nuclear

Redăm analiza lui George Friedman.

***

Unii bănuiesc că opusul poate fi acum adevărat.

Acest lucru a creat probleme pentru Rusia, în țară și în străinătate. Deși autoritatea lui Putin este destul de intactă, încrederea în judecata sa și în viitorul Rusiei a scăzut. Există proteste pe străzile Moscovei și relatări despre bărbați eligibili pentru recrutare, care încearcă să fugă din țară.

Performanța Rusiei în război a înăbușit și temerile internaționale față de Moscova. Lipsite ce teamă, țările sunt libere să nu fie de acord cu Rusia, să ajute Ucraina sau, în general, să conteste Moscova pe altă parte, fără riscul de a fi pedepsite. În Asia Centrală, de exemplu, autoritatea Rusiei a scăzut semnificativ. Cum regiunea se află în curtea din spate a Rusiei, autoritatea sau lipsa acesteia contează foarte mult.

Rusia trebuie să demonstreze că rămâne o națiune copleșitor de puternică. Desigur, strategia sa ideală ar fi să învingă decisiv armata ucraineană. Deocamdată, așa ceva pare puțin probabil. Cu cât rămâne acolo mai mult timp, cu atât scade percepția asupra puterii rusești.

Prin „lansarea” amenințării cu războiul nuclear, Putin încearcă să crească percepția că înfrângerea Rusiei în Ucraina ar putea avea consecințe catastrofale. Pentru a face amenințarea credibilă, Putin trebuie să pară indiferent față de potențialele contraatacuri împotriva Rusiei. Este imposibil să știm ce gândește altcineva, darămite un autocrat rus, așa că se cuvine să luăm amenințarea în serios. Ceea ce fusese necredibil în timpul Războiului Rece devine posibil în războiul din Ucraina, iar calculul posibilităților în raport cu pericolele realității nucleare începe să devină mare. Amenințarea este credibilă doar dacă implică o lovitură intercontinentală strategică, în locul uneia localizate, tactice. Putin a evitat cu grijă să explice despre ce tip de lovitură nucleară vorbește, așa că teama de puterea Rusiei crește, în ciuda pierderilor sale din războiul convențional.

În „jocurile” războiului nuclear din anii 1950 și 1960, a devenit rapid evident că, dacă o țară ar lansa un atac nuclear, ar trebui să fie vorba de o primă lovitură complet neprevăzută, menită să elimine riscul de represalii prin eliminarea rachetelor inamice înainte de lansarea lor. Nu am aflat niciodată dacă e posibilă o primă lovitură de succes, deoarece șansele ca ea să eșueze, cel puțin într-o anumită măsură, ar însemna o lovitură în „casa” atacatorului. Dacă o primă lovitură este esențială, probabilitatea de eșec este prea mare, așa că nimeni nu a încercat-o. Astfel, puterile nucleare, în special Uniunea Sovietică și Statele Unite, au fost dureros de precaute atunci când s-au confruntat între ele, având toată grijă să nu-l alarmeze pe celălalt cu privire la amenințarea unei prime lovituri. Un astfel de pericol ar fi putut declanșa o primă lovitură din partea celeilalte părți.

O primă lovitură chiar și cu o singură armă nucleară ar putea dezlănțui întregul arsenal american asupra Rusiei. Dar Putin se află într-o poziție de declin. Cea mai bună opțiune pentru a forța SUA să se retragă din Ucraina este să folosească ceea ce se numea odată strategia nebună SOB. Era menită să-l sperie pe adversar, făcându-l să creadă că ți-ai pierdut mințile, determinându-l să încerce să calmeze amenințarea făcând concesii. Conform acestei strategii, apărătorul trebuie să fie convins că atacatorul are o capacitate credibilă și este pregătit să accepte un holocaust nuclear în propria sa țară pentru a obține avantajul. Era esențial să îl facă pe cel aflat în defensivă să se sperie și să facă concesii, dar fără să lanseze vreodată ceva. Pericolul acestei strategii, desigur, este că apărătorul poate crede că, dacă un lider străin este suficient de nebun pentru a lansa, atunci este suficient de nebun pentru a lansa preventiv. Metafizica războiului nuclear fusese o mare distracție în facultate, dar nu fusese niciodată o chestiune practică, deoarece depindea de alertarea adversarului cu privire la amenințare.

Singura opțiune nucleară reală, conform „On Thermonuclear War” al lui Herman Kahn, este de a lansa fără niciun avertisment asupra tuturor instalațiilor inamice, în speranța că surpriza îi va costa pe apărători minute prețioase înainte de a lansa sau lovi din răzbunare. În teorie, toate părțile „stau” cu mâna pe un declanșator instantaneu, pentru a răspunde. Scopul este de a te face să te întrebe pentru câteva minute dacă nu cumva radarele au vreo defecțiune – ceea ce se poate întâmpla. Acele minute de confuzie sunt ceea ce cauți.

Sub nicio formă nu trebuie să oferi vreun indiciu despre un atac iminent. Nimic nu ar trebui să întrerupă credința dogmatică în faptul că este doar o altă zi plictisitoare. Ultimul lucru pe care l-ar face un lider sovietic sau american este să bombăne promisiuni vagi despre catastrofă globală. Dacă însă o fac, efectul e că adrenalina ar „curge” în buncărele de comandă inamice, ceea ce nu reprezintă ceea ce ți-ai dori, iar prima ta lovitură s-ar putea transforma într-o a doua lovitură dezastruoasă.

Ideea este că, dacă te gândești să folosești arme nucleare, nu ameninți că le vei folosi. Dacă ai de gând să discuți despre utilizarea lor, pur și simplu încerci să induci în eroare cealaltă parte. Putin reprezintă multe lucruri pe care nu le voi numi, dar nu este prost. Studenții ruși și agenții KGB jucau aceleași jocuri de teorie nucleară pe care le jucăm și noi. Având în vedere comentariile recente ale lui Putin, sistemul nuclear american trebuie să dea de praf și să curețe pânzele de păianjen. O echipă nucleară a fost mereu în standby, dar poate nu întotdeauna în alertă totală. Acum este. Aceasta nu este o modalitate ideală de a începe un război nuclear.

Îmi vine în minte un film: „Dr. Strangelove, or: How I Stopped Worrying and Learned to Love the Bomb”. Dar vorbea despre războiul nuclear global. Asta ar schimba viața așa cum o știm noi. Bombele nucleare tactice nu o vor face.

Articole pe aceeaşi temă
 
*
ŞTIRILE ZILEI
CELE MAI NOI DIN RĂZBOI ÎN UCRAINA
 
StirileTVR.RO PE FACEBOOK
 
  AZI MAINE
BUCURESTI 8°C 7°C
IASI 3°C 6°C
CLUJ 4°C 8°C
CONSTANTA 11°C 14°C
CRAIOVA 8°C 7°C
BRASOV 7°C 12°C
Vezi toate informatiile meteo
TVR +
Canalul TVR YouTube
ARHIVĂ ȘTIRI