Cum să muți o țară. The Guardian: Planul fără precedent prin care Fiji vrea să se salveze din calea apelor

În Fiji, din cauza crizei climatice, zeci de sate s-ar putea scufunda în ocean. Mutarea numeroaselor localități amenințate de creșterea nivelului apei este o misiune de proporții uriașe, dar acum autoritățile au un plan de salvare a comunităților din acest arhipelag, iar restul lumii privește întreaga operațiune cu mult interes, scrie The Guardian. În ultimii patru ani, un grup de lucru special al guvernului a încercat să conceapă un plan pentru a muta țara. Documentul finalizat are 130 de pagini pline de text, grafice complicate și un calendar detaliat. Planul are un titlu neinspirat – Procedurile de Operare Standard pentru Relocările Planificate – dar este cel mai amănunțit plan conceput vreodată pentru combaterea uneia dintre cele mai urgente consecințe ale crizei climatice: cum să muți comunitățile ale căror case vor fi (sau sunt deja) sub ape. Misiunea este una uriașă. Fiji, o țară din sudul Pacificului, aflată la aproape 3.000 de kilometri de coasta de est a Australiei, are peste 300 de insule și o populație de aproape 1 milion de oameni.

La fel ca majoritatea națiunilor din Pacific, Fiji resimte din greu impactul schimbărilor climatice. Temperaturile la suprafață și căldura oceanului în anumite părți din sud-vestul Pacificului cresc de trei ori mai repede decât media globală. Cicloane severe devastează în mod regulat regiunea. În 2016, Ciclonul Winston a lovit Fiji și a provocat moartea a 44 de persoane și pagube de 1,4 miliarde de dolari, suma reprezentând o treime din PIB-ul țării. De atunci, Fiji a fost lovită de alte șase cicloane. Cinci dintre țările cele mai afectate de evenimentele meteorologice se află în regiunea Pacificului, iar Fiji ocupă locul 14 în această listă.

Ceea ce Fiji încearcă să facă este fără precedent. Timp de ani de zile, politicienii și oamenii de știință au vorbit despre posibilitatea unei migrații provocate de schimbările climatice. În Fiji, precum și în mare parte din Pacific, această migrație a început deja. Aici, întrebarea nu mai este dacă aceste comunități vor fi forțate să se mute, ci cum să o facă mai exact. În acest moment, 42 de sate fijiene au fost selectate pentru o potențială relocare în următorii 5-10 ani din cauza impactului crizei climatice. Șase dintre ele au fost deja mutate. Fiecare nou ciclon sau dezastru natural crește pericolul ca și mai multe sate să ajungă pe listă. Mutarea unui sat de pe terenul împădurit și montan al insulelor Fiji este o operațiune incredibil de complexă.

„Tot încercăm să explicăm asta”, a spus Satyendra Prasad, ambasadorul Fiji pe lângă ONU. „Nu este vorba doar de mutarea a 30 sau 40 de case dintr-un sat într-un loc mai înalt. Aș vrea eu să fie așa de ușor.” Odată cu casele oamenilor, trebuie mutate printre altele școli, spitale, drumuri, utilitățile și biserica satului. „Și în cazul în care ai putea să faci asta, trebuie să muți mormintele oamenilor. Încearcă să faci asta.” „Nicio altă țară, din câte știu eu, nu a făcut progrese atât de mari în modul lor de gândire despre cum să iei decizii planificate de relocare la nivel național”, a spus Erica Bower, un expert în domeniul mutării comunităților, care a lucrat cu ONU și guvernul fijian. „Acestea sunt întrebări cu care atât de multe guverne din toată lumea se vor confrunta în următorii 10 ani, 20 de ani, 50 de ani.”

Satul cu 140 de locuitori de pe Vanua Levu, a doua cea mai mare insulă a țării, a ajuns faimos în Fiji dintr-un motiv trist. A fost prima comunitate care s-a mutat din cauza crizei climatice. Vechia localitate este acum un sat fantomă. În jur de 20 de case abandonate mai sunt în picioare: printre ușile lor deschise și jaluzelele distruse se aude cum șuieră vântul. Acoperișurile stau să se prăbușească, podelele au scânduri lipsă, întreaga localitate a fost înghițită de natură. Ceea ce a fost odată o poiană unde oamenii se întâlneau să mănânce și să bea este acum o mlaștină. Discuțiile privind relocarea au început cu adevărat în 2004, iar doi ani mai târziu comunitatea a cerut ajutorul guvernului provincial. A durat aproape un deceniu înainte ca noua locație, aflată la nici doi kilometri depăratare, să fie gata să îi primească pe oamenii strămutați.

Ideea mutării satului a fost discutată încă din anii ’50, atunci când nivelul mării a început să crească, astfel că membrii comunității au simțit că au binecuvântarea generațiilor precedente. Chiar și așa, decizia de a pleca a fost una dureroasă, mai ales că localnicii au fost nevoiți să își lase în urmă străbunii îngropați în vechiul sat. Pentru a muta un întreg sat, comunitatea are nevoie de două lucuri: pământ și resurse: lemn, pietriș, pietre, nisip. Din această privință, Vunidogoloa a fost un caz fericit. Sătenii nu au fost nevoiți să negocieze cu un clan învecinat sau cu guvernul pentru pământul pe care l-au ocupat; ei dețineau deja acel teritoriu, care era și potrivit pentru construirea noii comunității. Întrucât clanul lor deținea o pădure din apropiere, sătenii au contribuit cu resursele necesare construirii noului sat, guvernul finanțând o mare parte din procesul de mutare. S-au făcut, însă, și greșeli. Noile case au fost construite fără bucătării, pe care sătenii s-au văzut nevoiți să și le construiască singuri cu ajutorul materialelor pe care le-au luat din vechile bucătării abandonate.

Tukuraki, un sat din munții insulei principale Viti Levu, a trebuit să fie mutat pe pământul unui clan învecinat, în urma unei serii de dezastre naturale. În ianuarie 2012, o alunecare de teren a lovit Tukuraki, în urma căreia au murit doi copii. Mai târziu, ciclonul Evan s-a năpustit asupra satului, distrugând casele temporare, infrastructura și culturile agricole. În februarie 2016, Winston, cel mai puternic ciclon din istoria insulelor Fiji, a distrus adăposturile în care trăiau sătenii, mulți dintre ei fiind nevoiți să se refugieze în peșteri. Un nou sat cu 11 case era pregătit să îi primească pe foștii locuitori ai satului Tukuraki în octombrie 2017, dar între timp au apărut tensiuni între aceștia și membrii clanului pe pământul cărora a fost construită noua comunitate. Aceștia din urmă erau nemulțumiți de faptul că noile case – cu bucătării, toalete și băi – erau de mai bună calitate decât casele lor și pentru că dezvoltatorii au construit un loc pentru pești, un adăpost pentru păsările domestice și stupi de albine pentru ca sătenii din Tukuraki să poată să își câștige traiul. Relațiile dintre cele două comunități au devenit și mai tensionate după moartea șefului clanului gazdă, care s-a înțeles inițial cu cei din Tukuraki.

Pentru multe popoare din zona Pacificului, cimitirele sunt cele mai mari obstacole în calea mutării. Oamenii cel mai greu de mutat sunt cei care au murit. Într-un sat mic cu doar câteva case numit Togoru, cimitirul local este deja sub apă. Când mareea este înaltă, peștii înoată printre pietrele de mormânt din cimitir. Togoru pierdea cam 1,5 metri de pământ în fiecare an, dar în primele șase luni ale anului 2022, localitatea a pierdut deja 5 metri. Cu toate acestea, satul nu se găsește pe lista comunităților care vor fi mutate – localnicii au anunțat că nu doresc să se mute. „Sunt prea bătrână ca să o iau de la capăt”, a spus Lavenia McGoon, o localnică în vârstă de 70 de ani. După ce se va prăpădi, femeia nu prevede niciun viitor pentru Togoru. „Le spun nepoților: încercați să aveți o viață mai bună. Mergeți la școală, îndepliniți-vă obiectivele, muncți, câștigați bani și plecați peste ocean. Pentru că, știți, putem vedea ce se întâmplă cu adevărat.”