Cum s-ar putea sfârși războiul din Ucraina? Răspunsul lui George Friedman

Friedman spune că războiul din Ucraina ar putea dura ani de zile, în special din cauza dimensiunii frontului.

„Rusia duce război în Ucraina de puțin peste două luni. Nu este o perioadă deosebit de lungă. Războiul din Coreea a durat trei ani, al Doilea Război Mondial timp de șase. Războaiele arabo-israeliene, pe de altă parte, au durat doar câteva zile.

O varietate de factori contribuie la durata unui război. Dimensiunea câmpului de luptă este doar unul. Cu cât câmpul de luptă este mai mic, cu atât mai puțini soldați pot încăpea pe el și, în general, războiul este mai scurt. În Ucraina, câmpul de luptă este substanțial. Doar pentru acest criteriu, războiul de acolo ar putea dura ani de zile.

La fel de importante sunt forțele așezate una împotriva celeilalte. Toate cele trei axe ale atacului inițial al Rusiei – împotriva Odesei, Lugansk și Kiev – s-au rupt din cauza dificultăților logistice. Liniile de atac au fost construite în mare parte în jurul infanteriei cu artilerie de sprijin și lovituri aeriene, dar principiul strategic primar a rămas același. Ei au continuat să încerce să ajungă în șaisprezece orașe decât să distrugă armata ucraineană. Astfel, la aproximativ o lună după ce Moscova a exclus Kievul ca țintă principală, încă nu a eliminat rezistența în est și sud. O parte din aceasta are de-a face cu faptul că orașele sunt câmpuri de luptă dificile. Avantajul revine fundașului, care cunoaște bine orașul și poate formula o strategie în jurul acelor cunoștințe”, notează George Friedman  într-o analiză Geopolitical Futures.

O inadecvare la realitate

Cu toate acestea, problema constantă a Rusiei este că, în loc să-și concentreze forțele „pe o țintă critică pentru a crea circumstanțe optime pentru o victorie înainte de a trece la o altă țintă”, ea este încă „mânată de misiunea și viziunea sa primară, care se bazează pe presupunerea că armata ucraineană este o forță nesemnificativă ce poate fi învinsă în cursul urmăririi strategiei sale primare: acapararea orașelor.”

„Într-adevăr, ideea de a ocupa orașele ca sarcină operațională provine din obiectivul rus de cucerire a întregii Ucraine. În urmărirea acestui obiectiv, există o logică pentru înfrângerea armatei ucrainene și ocuparea orașelor.

Dar Moscova a calculat greșit problema inițială. Ucraina este mare, iar forțele sale au luptat din poziții dispersate și mobile din punct de vedere tactic, exact tipul de apărare împotriva căreia Rusia nu este pregătită să se lupte. Ucrainenii puteau refuza lupta oricând doreau și să se angajeze la momentul ales. Rusia avea tone de armură, dar armura nu este atât de utilă împotriva infanteriei dispersate sau în orașe.

De asemenea, Rusia a avertizat Ucraina cu privire la intențiile sale și a organizat forțele astfel încât Kievul să își poată pregăti forțele pentru atac. Ucrainenii par să se fi dispersat astfel încât să nu ofere Rusiei un centru de greutate pe care să-l atace. Ucrainenii au acceptat, de asemenea, un control strategic limitat asupra forțelor lor, dând în același timp control tactic forțelor locale. Asta însemna că rușii au fost lipsiți de un avantaj primordial: capacitatea de a distruge orice concentrare militară sau de a interfera în comunicarea din teren. Ucrainenii nu au creat centre de comandă vulnerabile sau o rețea de comunicații blocabilă. Echipele de infanterie de diferite dimensiuni au fost libere să desfășoare și să lovească pe baza oportunității tactice. Cu alte cuvinte, forțele familiarizate cu situația nu se aflau sub controlul continuu al unui comandament central nefamiliarizat. Rușii nu au putut ocupa Ucraina dintr-o lovitură așa cum se așteptau. Moscova a încercat de atunci să impună un război de uzură. Problema este că acest război de uzură îi costă pe ruși la fel de mult ca pe ucraineni și, într-un fel, chiar mai mult”, argumentează analistul american.

Deznodământul războiului

Ucrainenii au mai avut un al doilea avantaj: Statele Unite, subliniază Friedman.

„SUA doresc ca invazia rusă să eșueze. Dacă Ucraina ar cădea, atunci armata rusă ar fi față în față cu NATO, din Polonia până în România. Intențiile rusești au fost întotdeauna neclare, dar presupunând cel mai rău caz, Rusia ar putea urma o invazie reușită cu un alt drum spre vest pentru a-și recupera poziția de dinainte de 1991. Washingtonul ar fi atunci inevitabil atras într-un conflict direct cu Rusia. Și, mai ales, SUA nu au vrut să trimită trupe în bătălie. Circumstanțele au dictat ca Ucraina să nu fie învinsă și ca trupele americane să nu fie atrase. Stadiile incipiente ale invaziei au arătat că era posibil să-i refuzi Rusiei victoria fără forțele americane”, scrie George Friedman.

În opinia analistului, costul politic al retragerii sau acceptării unui armistițiu va pune în mare dificultate regimul Putin.

„Credibilitatea în Rusia i-ar fi slăbită. Statele Unite nu pot permite Rusiei să câștige pentru că nu pot accepta Rusia la granițele NATO. Washingtonul trebuie deci să modernizeze armata ucraineană.

Nu este clar ce va face Rusia în continuare. Moscova a bolborosit despre armele nucleare, dar nimeni nu este descurajat. Aceasta nu este doar o chestiune de starea de spirit a lui Putin, ci o întrebare despre cum ar răspunde conducerea rusă și lanțul de comandă militar. Și dacă SUA ar ceda amenințării, s-ar confrunta cu ea din nou în următorul angajament, rușii știind că SUA își îndepărtează cărțile atunci când sunt amenințate cu arme nucleare”, spune Friedman.

Rusia pare incapabilă să schimbe strategia, consideră George Friedman, argumentând: „Ei știu de aproape trei luni că au fost pe drumul greșit. Resurse insuficiente și un corp de ofițeri slab pregătit este singura explicație pentru această realitate năucitoare. Ucrainenii nu își vor schimba strategia, pentru că deocamdată nu au nevoie. Și americanii sunt mai mult decât fericiți. Rușii își risipesc puterea și credibilitatea împotriva Ucrainei, iar SUA pot interveni atât cu arme, cât și evita războiul în practică.”

„Cum și când se va încheia războiul depinde de Moscova. Procesul politic al Rusiei este un mister. Există întotdeauna o structură politică, pentru că cineva trebuie să îndeplinească ordinele unui dictator, dar nu am nicio perspectivă în acest sens. Ceea ce știu este că SUA pot continua să facă ceea ce fac cu un risc minim, iar ucrainenii nu au de ales decât să lupte. Așa că Rusia fie va face primul pas, fie va continua să lupte, capitol la care până acum nu prea pare să se descurce (…) Mă îndoiesc că armele nucleare sunt o opțiune viabilă. De fapt, mă îndoiesc că Rusia va face ceva atât de uimitor. Așadar, după cum văd eu, singurul sfat aflat la dispoziția Rusiei este răspunsul feldmareșalului german Gerd von Rundstedt la Berlin după Ziua Z, când a fost întrebat ce ar trebui făcut: «Faceți pace, proștilor»”, conchide George Friedman.