Cum pot fi salvate siturile culturale după cutremurele din Turcia și Siria?

Potrivit multor experți internaționali, clădirile istorice antice au demonstrat o capacitate surprinzătoare de a rezista cutremurelor devastatoare din 6 februarie, depășind cu mult construcțiile moderne ridicate în Turcia în ultimele trei decenii.

Zona Antakya-Alep a suferit sute de cutremure extrem de intense, chiar mai grave decât cel recent.

Dr. Emanuela Guidoboni, un istoric italian al seismologiei, fost cercetător principal la Institutul Național Italian de Seismologie și Vulcanologie, a declarat „chiar și romanii aveau cunoștință de puternica seismicitate din zona Anatoliei și a Siriei – cunoscută în prezent sub numele de Marea Moartă și de falii anatoliene.”

„Acesta este motivul pentru care obișnuiau să construiască construcții cu standarde antiseismice mai ridicate în Anatolia și Siria decât în zona italiană”, a declarat Dr. Guidoboni pentru Euronews.

Un exemplu este cetatea romano-bizantină din Gaziantep, care se află în inima zonei seismice.

Nu există o confirmare precisă a gradului de distrugere suferit de fortăreața romano-bizantină din Gaziantep. Totuși, în ciuda pagubelor suferite, cetatea militară veche de 2.000 de ani nu a fost complet rasă de cutremur.

Agenția culturală a ONU, UNESCO, nu poate confirma informațiile referitoare la cetatea Gaziantep, deoarece „nu este inclusă în patrimoniul nostru, așa că nu avem alte informații despre nivelul de distrugere”, a explicat un purtător de cuvânt al organizației.

Purtătorul de cuvânt al UNESCO deplânge însă prăbușirea mai multor clădiri din Diyarbakır – în special la Fortăreața Diyarbakır și la Peisajul cultural Hevsel Gardens – un centru important din perioadele romană, sasanidă, bizantină, islamică și otomană.

Patrimoniul sirian

Siturile istorice siriene par să fi suferit pagube mult mai mari decât cele turcești, în special în zona Alepului.

Alep este un sit istoric important, înscris pe Lista Patrimoniului Mondial din 1986 și, de asemenea, pe Lista Patrimoniului Mondial în pericol din 2013, din cauza războiului civil din Siria.

Potrivit primelor evaluări ale UNESCO: „Turnul vestic al Porții Antakya de pe zidurile antice ale Alepului s-a prăbușit, în timp ce vechile Souk-uri al-Hamediyya, al-Mahamas și al-Haddin au fost parțial avariate.”

Există multă îngrijorare și pentru Marea Moschee fondată sub primul califat al dinastiei Umayyad. Dr. Emanuela Guidoboni spune că „moscheea a fost puternic afectată, chiar dacă nu s-a prăbușit. Unele minarete se văd stând în picioare.”

Masivul Crak des Chevaliers, o imensă citadelă militară a cruciaților din districtul Tartous, a fost grav avariată.

UNESCO

„Există unele fisuri vizibile și îngrijorătoare pe zidurile sale”, au confirmat oficialii UNESCO. Aceștia monitorizează, de asemenea, alte câteva situri siriene care au solicitat să facă parte din patrimoniul său, cum ar fi Norias din Hama, care s-au prăbușit.

UNESCO dispune de o echipă specială de intervenție rapidă în domeniul artei și culturii, dar în acest moment misiunea este încă în discuție, „pentru că sprijinul și ajutorul acordat populației este prioritatea absolută”, a explicat un oficial al agenției culturale a ONU. „Biroul nostru din Beirut se ocupă de intervenții. În astfel de cazuri, trimitem experți pentru o evaluare a riscurilor.”

În ceea ce privește Siria, guvernul oficial al lui Bashar al-Assad se află încă sub embargo și este izolat de multe țări europene, de Japonia, de Statele Unite și de monarhiile bogate din Peninsula Arabică și din Golful Persic – țările donatoare obișnuite care pot plăti pentru proiectele de reconstrucție și restaurare.

Conform unei rezoluții a Consiliului de Securitate al ONU, Siria are dreptul de a primi ajutor umanitar și de urgență. „Patrimoniul cultural este considerat parte a urgenței”, potrivit UNESCO.

Acest tip de intervenție culturală necesită desfășurarea de personal și utilaje sofisticate. În acest stadiu, o astfel de operațiune ar putea crea un fel de ambuteiaj logistic care să împiedice prioritățile de a salva vieți și de-a oferi adăpost oamenilor.

Războiul civil sirian nu s-a încheiat încă. Ar putea fi periculos pentru experții și inginerii care ar putea fi chemați să opereze într-o zonă de război printre milițiile jihadiste și alte miliții, sau pur și simplu la umbra clădirilor prăbușite.

În echipa italiene de salvare a patrimoniului de intervenție rapidă

Italia este o țară seismică. În cutremurul din Umbria din 1997, prima travee a naosului central al Bazilicii Superioare Sfântul Francisc din Assisi s-a prăbușit și a ucis doi tehnicieni ai agenției guvernamentale responsabile cu monumentele și doi călugări.

Echipele de salvare a patrimoniului trebuie să coopereze cu pompierii și cu autoritatea de protecție civilă, acestea din urmă fiind singurele care pot decide dacă o clădire avariată este accesibilă sau ar putea fi periculoasă.

„La Assisi, de exemplu, cei doi experți tehnici și cei doi călugări au intrat în bazilică după câteva zguduiri și au murit sub dărâmăturile prăbușirii provocate de cutremurul mai puternic”, spune Marica Mercalli, director al departamentului pentru siguranța patrimoniului național din cadrul Ministerului italian al Culturii.

Noile secvențe seismice sunt chiar mai periculoase decât prima zguduire. Și este încă aproape imposibil de prevăzut când anume vor lovi. În timp ce replicile, chiar dacă sunt de obicei mai slabe decât primul cutremur, pot fi letale pentru structurile care au fost deja avariate.

Intervențiile pentru salvarea operelor de artă și a patrimoniului arhitectural sunt detaliate și actualizate în funcție de ultimele cutremure care au zguduit teritoriul italian în ultimele două decenii: L’Aquila, Marche și Umbria, L’Aquila, Emilia și Amatrice.

Vânătoarea de comori de după cutremur

De îndată ce inginerii de prim ajutor ai Protecției Civile stabilesc că o clădire avariată este accesibilă, se creează echipe mixte de personal. Pompierii, exploratorii și experții în patrimoniu fac echipă pentru a examina pagubele și pentru a decide ce fel de intervenție trebuie efectuată pentru a salva structura. De asemenea, aceștia recuperează tablouri, statui, mobilier antic și bijuterii.

Patrimoniul cultural din Italia este vast și răspândit pe întreg teritoriul, de la centrele orașelor principale la sate îndepărtate.

„De exemplu, după cutremurul din 2016 din Amatrice, încă nu avem o imagine completă a ceea ce am pierdut, deoarece patrimoniul despre care vorbim este adesea păstrat în biserici mici din munți. Uneori cunoaștem biserica, dar nu știm cu exactitate ce fel de opere de artă importante sunt depozitate în sacristii. Nu avem numărul exact al operelor de artă. Și aceasta este o problemă reală”, a declarat Dr. Mercalli.

Reconstrucția cu piese din trecut pentru a păstra patrimoniul istoric

Odată ce clădirea este considerată sigură și bunurile mobile au fost duse în depozite speciale pentru a fi restaurate, lucrările de reconstrucție pot începe. Este o procedură extrem de lungă și minuțioasă.

„Avem cazuri precum cel al bisericii în stil romanic din San Salvatore, din satul Campi di Norcia. Era un exemplu de stil romanic umbrian pentru că avea o navă dublă și o rozetă dublă. Era deosebită. Și a fost aproape complet distrusă. Am recuperat fragmentele de fresce pentru a le reconstrui. Aceasta este una dintre intervențiile noastre de urgență”, potrivit doctorului Mercalli.

Din 2016, Ministerul Culturii a forțat încercările de restaurare pentru a include fragmentele recuperate în structurile renovate, punând în valoare clădirile antice.

„Vestea bună este că în Planul de redresare și reziliență (finanțat de UE în perioada post-covid) există linii bugetare relevante pentru protecția patrimoniului cultural. Vom cheltui acești bani europeni în mod eficient, onest și prudent”, a anunțat ministrul italian al culturii, Gennaro Sangiuliano, în decembrie anul trecut.

Fondul de redresare a fost negociat și adoptat de guvernul fostului prim-ministru Mario Draghi.

Potrivit unor surse guvernamentale, dintr-un buget de 800 de milioane de euro pentru conservarea patrimoniului cultural, 240 de milioane de euro au fost alocate pentru a finanța consolidarea inginerească seismică a 257 de clădiri istorice.

Până la 250 de milioane de euro urmează să fie cheltuite pentru restaurarea bisericilor și mănăstirilor, iar 300 de milioane de euro pentru crearea de noi „depozite speciale de siguranță” pentru opere de artă după dezastrele naturale.

Biserica Santa Maria Assunta, din Castelluccio di Norcia, este un exemplu în acest sens.

„După primul șoc, biserica a fost avariată. Ne-a dat timp să scoatem toate operele de artă și mobilierul, pentru a le pune într-un depozit special. Am făcut acest lucru exact la timp înainte de a doua undă de șoc care a provocat prăbușirea bisericii”, a explicat Marica Mercalli.

Italia dispune oficial de o legislație privind prevenirea seismică încă din 1909, modificată sau îmbunătățită treptat, însă „nu a fost întotdeauna aplicată cu rigoarea cuvenită.” De ce? Dr. Guidoboni consideră că „lipsește cultura riscului și nu există o cerere socială generalizată pentru locuințe sigure. Experții în hazard seismic știu unde va avea loc următorul cutremur puternic, dar nu și când. Prevenirea dezastrelor seismice este extrem de dificilă pentru politicieni, deoarece costurile care trebuie investite sunt cele ale daunelor care nu se vor produce.”