Siteul tvr.ro foloseste cookies. Continuarea navigarii pe acest site se considera acceptarea politicii de utilizare a cookies. Afla mai multe accesand Politica de cookies Vezi și Politica de Confidenţialitate care face referire la modul în care colectăm, folosim şi partajăm datele dumneavoastră pentru a va oferi serviciile TVR precum şi modul în care folosim platformele sociale.
Fifi şi FIFA

Cum mi-am petrecut prima săptămână de Mondial şi despre cum se mai schimbă bărbaţii

Prima săptămână de Mondial a coincis cu oblojirea băieţelului meu de doi ani. Prin urmare, nu am fost la curent şi nici nu mi-a păsat de ştirea momentului aflată pe buzele tuturor: Campionatul Mondial de Fotbal din Brazilia. A fost o săptămână petrecută între medicamente, cearcăne, nervi întinşi la maximum pentru că cel mic nu mănca nimic toată ziua. Nicio problemă, au trecut, şi acum ne-am revenit la normal. Dar, care normalitate?

17 Iunie 2014, 15:27 (actualizat 17 Iunie 2014, 15:30) | Colega lui Fifi |
Fifi şi Alba ca Zăpada

Nu am realizat în primele zile de campionat ce schimbare s-a produs sub acoperişul nostru conjugal: partenerul meu, care nu prea se uita la meciuri de fotbal şi alegea, nu demult, o seară petrecută în oraş în doi sau cu prieteni în locul unui meci de fotbal, acum constat că atunci când ajunge acasă se asigură că i-au mai rămas câteva beri din baxul cumpărat cu o zi-două înainte şi obosit ori nu/răcit mort-copt e călare pe televizor să se uite la toate meciurile de la Mondial. Subliniez: toate meciurile! Îl prinde şi 03:00 dimineaţa, cu toate că în mai puţin de trei-patru ore e în picioare să plece la serviciu.

Încerc să înţeleg de ce sunt atât de importante toate meciurile de la Mondial şi nu reuşesc. Înţeleg să ai o echipă preferată, două, te mai uiţi din curiozitate la un al treilea meci…dar chiar la toate?!

Abia acum, după o săptămână de campionat, realizez că bărbatul de lângă mine, cu care am petrecut ultimii mulţi ani din viaţă şi cu care am un copil, s-a cam schimbat: se pare că a început să iubească fotbalul mai mult decât o făcea înainte. Gelozie? Nici vorbă! Mă întreb doar dacă nu e o chestiune de vârstă, de rutină ori pur şi simplu de omorâre a timpului atunci când copilul ţi-e bolnav. Sau rămâne o chestiune tipic bărbătească, pe care noi, femeile, nu o vom înţelege niciodată. Rămâne de văzut. Mai am timp trei săptămâni ca să aflu.

Oricum, trebuie să recunosc că apreciez următorul lucru: atunci când îşi ia berea lângă el să se aşeze la un meci de fotbal, cu miză mare ori plictisitor, pune berea în două pahare şi mă întreabă: o bere, dragă? Pentru asta mă gândesc că, până se termină Campionatul Mondial, îmi rămâne de ales între două variante: ori ma aşez lângă el, cu o bere şi alune alături şi aleg la întâmplare să ţin cu cei în albastru, de exemplu (între vreo trei puzzle-uri şi cinci castele cu cel mic) ori … să păstrez din tabloul enumerat doar berea, alunele şi activităţile cu cel mic. Că şi-aşa nu înţeleg mai nimic din fotbal! Îl las pe el să se distreze şi să mă alătur cu cel mic la strigarea: GOOOOLLLL!

Colega lui Fifi

Articole pe aceeaşi temă
 
ŞTIRILE ZILEI
StirileTVR.RO PE FACEBOOK