Cum eșuează Europa odată cu fiecare barcă de migranți scufundată

Din 2014 încoace, 27.000 de persoane care încercau să ajungă în Europa traversând Mediterana au murit sau au fost date dispărute, conform Organizației Internaționale pentru Migrație (IoM). Peste 21.000 dintre aceste decese au avut loc pe așa-numita rută centrală a Mediteranei, din Libia sau Tunisia la nord, până în Grecia sau Italia, o traversare care poate dura câteva zile și care se face adesea cu bărci nepotrivite și surpraîncărcate.

Majoritatea migranților către Grecia trec acum din Turcia, fie ajungând în insulele grecești de est cu barca, fie traversând râul Evros de-a lungul graniței terestre. Numărul lor a scăzut drastic de când Atena a intensificat patrulele maritime și a construit un gard de frontieră.

Drumul din Grecia până în vestul sau în nordul Europei  implică și o traversare adesea grea a Balcanilor. Așa că mulți migranți caută acum să ocolească Grecia. Majoritatea se îndreaptă direct spre Italia, care a înregistrat 55.160 de sosiri doar în acest an, mai mult decât dublu față de 2022. Cei mai mulți oameni vin din Coasta de Fildeș, Egipt, Guineea, Pakistan și Bangladesh.

Ruta centrală a Mediteranei devine, între timp, mai mortală.

Potrivit unui raport IoM din aprilie, cel puțin 441 de persoane s-au înecat făcând traversarea între ianuarie și martie a acestui an, cea mai neagră perioadă de trei luni din 2017 încoace. 600 de persoane care au încercat traversarea în aprilie au murit sau au fost date dispărute, ceea ce duce la cel puțin 1.039 de vieți pierdute în acest an, înainte de decesele de miercuri. Se estimează, însă, că numărul real este mult mai mare, având în vedere că multe scufundări nu sunt niciodată înregistrate.

Organizația Internațională pentru Migrație critică, fără să numească însă, unele guverne mediteraneene, unde operațiunile de căutare și salvare (SAR) conduse de stat au fost amânate și navele operate de ONG-uri obstrucționate.

Italia a impus restricții severe și, chiar a confiscat nave umanitare, în timp ce Grecia se confruntă cu multiple acuzații că împinge oamenii înapoi în Turcia, împiedicându-i ilegal să solicite azil, lucru pe care Atena l-a negat în mod constant.

În general, numărul de persoane care încearcă să ajungă în Europa este mult mai scăzut față de vârful din 2015-2016, mulțumită parțial unui acord UE din 2016 cu Turcia și unui acord foarte criticat din 2017 cu Libia, care, de fapt, externalizează salvarile către paza de coastă libiană. Dar numărul de persoane care își riscă viața pentru a ajunge în Europa este în creștere. Bătrânul continent se confruntă cu presiuni politice, cu sentimente anti-imigrație și disensiuni între statele membre.

Statele din „prima linie” din sud suportă de mult timp greul. Statele nordice, mai bogate, sunt adesea reticente în a împărți povara. Cei din centrul și estul liniei dure (cum ar fi Ungaria și Polonia) au refuzat cu totul să accepte refugiați.

După ani de ceartă, liderii UE au anunțat săptămâna trecută un progres în negocierile pentru un nou pact privind migrația și azilul. Proiectul include și amenzi pentru state, de 20.000 de euro pe fiecare persoană refuzată.

Președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a spus, de asemenea, că blocul ia în considerare acordarea unui ajutor de peste un miliard de euro Tunisiei, pentru a salva finanțele statului și pentru a ajuta la rezolvarea crizei migrației.

Totuși, mulți critici susțin că s-au făcut puține progrese reale în crearea de rute sigure și legale pentru solicitanții de azil către Europa, cu prea mult accent recent pe restrângerea cererilor de azil și incriminarea activităților de salvare.

„Fiecare viață pierdută este o tragedie. Aceste decese ar fi putut fi evitate prin crearea unor căi de intrare mai sigure pentru persoanele obligate să fugă de conflicte și persecuții”, a declarat joi Maria Clara Martin, reprezentanta Înaltului Comisariat al Națiunilor Unite pentru Refugiați (UNHCR) în Grecia.

Gianluca Rocco, șeful misiunii IoM în Grecia, a spus că este „urgent să existe acțiuni concrete și coordonate din partea statelor, pentru a salva vieți pe mare și pentru a reduce călătoriile periculoase prin creșterea rutelor de migrație sigure și regulate”, mai ales că motivele care îi determină pe oameni să fugă din țările lor natale (războiul, dezastrele naturale, criza climatică, sărăcia, inegalitatea și insecuritatea alimentară) nu vor dispărea prea curând.

Arina Delcea